Doi ani au trecut de cand Vita De Vie au lansat prima parte a albumului Sase/Sase, Sase (+). Tot octombrie, tot Arenele Romane, tot o sala plina pana la refuz cu lume buna si o scena pe care pana la aparitia baietilor de la VDV s-au prelindat 4 trupe tinere dar cu potential.
Intotdeauna imi pare un pic cam mult sa am 4 trupe pana la headliner dar in acelas timp ai posibilitatea de a cunoaste ceva nou, de a descoperi poate o trupa pe care mai tarziu o vei reasculta cu placere, la ale carei concerte vei incepe sa te duci manata de curiozitate sau de placerea revederii.
Totul a inceput cam pe la 19, intr-o seara rece de octombrie cu trupa Alpha Q, din Sibiu, o trupa foarte tanara pe care am mai avut ocazia sa o ascult la Momente de Orgada acum doar o luna si jumatate dar intr-un cadru mai intim.
Atunci nu i-am ascultat cu atat de mare atentie dar acum am avut sansa sa o fac pendelete si sa imi dau seama ca suna chiar bine, ca au un aspect scenic placut si stiu sa comunice cu publicul ca niste adevarati profesionisti, chiar daca tremurul vocilor le trada emotia de a fi pe o scena mare, in deschiderea unei trupe cum este VDV. Heavy, groove si piese cu ritm si energie.
Au urmat Before I die, carora nu le-am vazut fetele dar le-am simtit muzica pana in varful degetelor. Hardcore cum de mult nu am mai auzit, costume si masti, un joc scenic interesant si piese ce te tin in priza accelerand ritmul cu fiecare vers.
A fost prima data cand i-am ascultat live si deabea astept ca Before I die, cea mai tanara trupa din cadrul acestui concert (s-au lansat in 2017), sa isi lanseze albumul de debut. Piesele lor au radacini urbane, din climatul politic actual, energie si emotie, o puternica exprimare a opiniilor.
Orkid si am ajuns la jumatatea drumului catre concertul VDV Sase (-).
Blues si muzica melancolica, o voce placuta si piese de suflet, o trupa ce a cam tintuit publicul in fata scenei poate deoarece a fost altceva, ceva mai soft, mai calm, poate trist pe alocuri. Senzatii, emotii, influente punk si progressive.
Si in sfarsit Cardinal din Constanta, poate cea mai cunoscuta trupa tanara din aceasta seara.
Au doar doi ani de activitate, deja un EP, „Noisehead” , un prim LP, „Disappearer’’ cu „10 tracks of 10 very different faces”, cum ei l-au caracterizat, multe concerte la activ si tot castiga fani pe unde trec, cu fiecare piesa si zambet.
Sunt tineri, nu au un stil anume bine definit si fiecare piesa sete doar o influenta a muzici acultate de fiecare, schimbari de atmosfera, ritm si stare care nu supara ci atrage.
Vita De Vie si Sase (-). In sfarsit albumul este complet, piesele deja cunoscute cantate toate live si eu am cele doua parti de album prinse in magnetii aferenti.
Alte simbloluri, alte piese de suflet pe care probabil le vom fedona multa vreme de acum inainte. Le stim aproape pe toate deja si ce nu stiam ne-au cantata cum alaturi de toate piesele de pe prima parte a albunului, Sase (+).
Putem spune ca show-ul a avut doua parti. In prima parte am ascultat integral albumul Sase/Sase, iar in a doua parte piesele vechi, consecrate si cantate de o mare de oameni, ne-au luminat seara si incalzit sufletele.
Au inceput cu ,,Sorcova’’ si videoclipul proaspat lansat, in spatele careia se afla Vlad, solistul trupei Orkid. Au cantat si ,,Dur de-a dura’’, piesa care a castigat Premiul Radio Romania pentru „Cea mai buna piesa alternative rock”, in cadrul Galei Premiilor Muzicale Radio Romania dar si ,,Ploaie de Foc ‘’și ,,Luna și noi’’, pentru ultima dintre ele, noi, cei prezenti in sala putand viziona o inregistrare de la Awake festival unde a fost cantata alaturi de Filarmonica de Stat dn Tragu Mures.
Au avut productie nu gluma. Jocurile de lumini au intregit atmosfera, piesele au curs ca un val de emotii si am trait alaturi de ei fiecare piesa. Am avut parte si de un moment de reculegere Colectiv atunci cand Adrian Despot a zarit in public un benner cu ,,we are not numbers’’, loc in care fiecare am pierdut pe cineva si de care ne vom aduce mereu aminte.
Referenele le-am cantat pe toate, noi sau vechi; ne-am scos telefoanele sa filmam si Despot ne-a multumit tot concertul pentru incurajari si dovezi de dragoste fata de el si trupa sa. Lumea a aclamat trupa, a sarit si a cantat tot concertul. Cortul a fost plin dar nici nu ma asteptam la altceva. Treceai lin de la o piesa la alta si cantai din inertie. Sigur stiai versurile.
S-a eliberat multa energie in acea seara pe acorduri fenomentale, am fost presarati cu “Praf de stele” si ne-am distrat, am sarit pe “Basul si cu toba mare”, am ragusit la “Vino la mine”. Adrian Despot & band mi-a adus aminte de adolescenta, de acei ani nebuni, “de primul inceput, de primul vis pierdut”, am simtit ca putem fi mereu tineri in suflet si am privit in jur cu bucurie vazand cati adolescenti stiu versurile pieselor.
Ce ne-au demonstrat inca o data? Ca Vita de Vie este una dintre cele mai iubite trupe romanesti de rock si isi merita fiecare moment de glorie. Am zambit mult, am cantat si m-am distrat cum nu am mai facut-o de mult.
Am avut si bis iar finalul a fost cel asteptat, ne-am invaluit in “Praf de stele”.
A fost unul dintre cele mai bune concerte vazute de mine, si poate cea mai buna lansare de disc a unei trupe din Romania. A fost un concert perfect din toate punctele de vedere.
Eveniment produs de Dark Side Entertainment.