A trecut mai bine de un an de cand pasiunea mea din ce in ce mai mare pentru Nick Cave m-a facut sa-mi doresc neaparat sa-l vad cantand live.
Norocul a facut ca, pe 18 februarie anul acesta, dupa o pauza de 5 ani, Nick Cave & The Bad Seeds sa lanseze cel de-al 15-lea album al lor „Push The Sky Away”, pentru promovarea caruia au plecat intr-un turneu european, care a tinut din luna mai pana la sfarsitul lui lunii noiembrie.
Romania negasindu-se lista tarilor unde concertau, am decis sa ma duc sa-i vad la Paris pe 19 noiembrie in sala Zenith – La Villette.
Aceasta este una dintre cele mai mari arene pentru concerte din Paris, cu o capacitate de 6.300 de locuri, aflata in parcul La Villette, un loc incantator ce ofera o serie intreaga de atractii si posibilitati de petrecere a timpului liber.
Concertul era prevazut sa inceapa la ora 19, dar eu, ca un mare fan, m-am dus cu o ora inainte, cand s-au deschis portile, ca sa imi asigur un loc in fata. Am reusit sa ma pozitionez in randul al treilea, de unde se putea vedea foarte bine scena.
In deschidere, au cantat doua trupe despre care nu auzisem pana atunci nimic, dar care mi-au placut foarte mult.
Prima a fost Shilpa Ray, o americanca foarte interesanta care a avut si o colaborare cu Nick Cave si care care un stil asemanator cu cel al lui PJ Harvey. De obicei, canta cu formatia sa de rock cu influente de blues punk, “Shilpa Ray and her Happy Hookers”, dar acum a fost insotita doar de armonica sa.
A doua trupa a fost Les Colettes, formata din trei frantuzoiace care au reusit sa ne introduca intr-o atmosfera de poveste, pe ritmuri irlandeze.
Dupa o asteptare de trei ore, au aparut pe scena si cei de la Nick Cave & The Bad Seeds care au inceput concertul cu o balada de pe ultimul album, “We No Who U R”.
A doua piesa a fost “Jubilee Street”, una dintre cele mai cunoscute de recentul material discografic. Apoi atmosfera s-a incins cu “Red Right Hand”, “The Weeping Song” si “From Her to Eternity”, hit-uri mai vechi, dar mult asteptate de fani.
Pe la mijlocul concertului, Nick Cave ne-a fermecat stand la pian cu cateva balade cum ar fi: “People ain’t mo good”, “Good is in the house” si, preferata mea, “Into my arms”.
Nick Cave, intr-un costum impecabil, cum ne-a obisnuit, a alternat momentele de nebunie, pline de energie, in care alerga pe scena, cu momentele in care s-a apropiat de public si a dat mana cu fanii extaziati.
In planul doi, excentricul violinist si chitarist, Warren Ellis, si-a aruncat de cateva ori arcusul viorii pe ritmurile incendiare.
Spre sfarsit, atmosfera s-a electrizat din nou cu “Mercy Seat” si, mai ales, cunoscuta si mult apeciata “Stager Lee”, la care fanii s-au bucurat din plin, tragandu-l aproape in public pe solist.
Dupa balada “Push the sky away”, care da si numele ultimului album, a urmat bis-ul format din “We Real Cool”, “Papa won’t leave you, Henry” si “Deanna”.
Desi cele aproape doua oare mi s-au parut aproape o secunda si as fi vrut sa aud multe alte piese, a fost unul dintre cele mai intense concerte la care am fost in viata mea si de abia astept sa ii revad pe Nick Cave & The Bad Seeds!
Nick Cave and the Bad Seeds sunt o cunoscuta trupa australiana de rock alternative, formata in 1983 in Melbourne din Nick Cave, Warren Ellis, Jim Sclavunos, Thomas Wydler, Martyn P. Casey si Conway Savage.
Setlist:
- We know who U R
- Jubilee Street
- Tupelo
- Red Right Hand
- Mermaids
- The Weeping Song
- From Her to Eternity
- West Country Girl
- God is in the House
- People Ain’t no Good
- Into my arms
- Higgs Boson Blues
- The Mercy Seat
- Stagger Lee
- Push the Sky Away
Encore
- We Real Cool
- Papa Won’t Leave You, Henry
- Deanna