De la fermecatoarea Venus din Urbino, la senzuala Odalisque si pana la posterele pentru campanii de promovare feministe ale membrelor Guerrilla Girls, nudurile feminine au inspirat, extaziat si infuriat artistii si publicul din lumea intreaga.
In Statele Unite ale Americi, a fost intocmit un top al celor mai faimoase nuduri pe bloguri de arta si in presa. Inspirat de acesta, am decis sa prezentam si noi, operele de arta dedicate frumusetii feminine intr-un top alcatuit din operele maestrilor antici, renascentisti, si contemporani.
1. Titian cu Venus din Urbino (1536-1538)
Nu exista alt artist, care sa fi pictat nuduri mai senzuale decat pictorul italian Tiziano Vecellio (Titian). Fermecatoarea Venus este o iubita dezinhibata, admirata de ochii tuturor celor care vad aceasta pictura in galeria de arta Uffizi din orasul italian Florenza.
Titian creaza cu o indemanare extraordinara prezenta extaziata a femeii dezbracate si disparitia aurei carnale. Este ceva divin la acesta frumusete. Unii oameni vad profunzimea in arta religioasa, arta abstracta si in arta conceptuala. Pentru mine, nu este nimic mai emotionant decat sanii lui Venus din Urbino.
2. Juergen Teller cu Vivienne Westwood (2013)
Nuditatea nu pierde niciodata teren. Regulile nudismului pot fi respectate si contestate in modalitati nelimitate. Vivienne Westwood, la varsta de 70 de ani, profitand de regulile avantajoase ale pozitiilor specifice fotografiei de nud, pozeaza in fata lui Juergen Teller.
3. François Boucher cu Louise O’Murphy (1752)
Amanta regelui Frantei, Ludovic al XV-lea, sta mandra in fata pictorului cu funduletul ridicat pe asternuturile fine din timpurile Marchizului de Sade. François Boucher, un artist din secolul al XVIII – lea, face abstractie de curentul Iluminismului si alte evenimente contemporane cu acesta, pentru a ne prezenta un nud al domnisoarei Louise O`Murphy. In tablou, aceasta nu este doar goala, ea pozeaza intr-o pozitie erotica.
Traditia artistica a nudului, care dateaza din Grecia antica, este de multe ori, imaginata ca o evolutie vaporoasa a frumusetii clasice. In realitate, asa cum ne arata Boucher si muza sa, nudul are legatura cu sexul, indifferent de perioada, sau artist.
4. Jeane Auguste Dominique Ingres cu La Grande Odalisque (1814)
La Grande Odalique este un nud provocator si nonsalant, oferit gratis unui sultan imaginar. Parfumul ei, venit din fantezia orientala, arunca privitorului sentimentul decadent al placerii senzuale. Ingres transforma nudul Odalisque intr-o pictura ireala ce infatiseaza o femeie cu pielea ca de ceara, care este, in ciuda tuturor criticilor, o imagine mai naturala decat o fotografie.
5. Guerrilla Girls – Do women have to be naked to get into the Met Museum? (1989)
Creat de un grup feminist format din doamne si domnisoare, care luptau impotriva discriminarii, acest poster numit: Do women have to be naked to get into the Met Museum? (Femeile trebuie sa fie dezbracate pentru a intra in Muzeul Metropolitan?), modifica adevarata imagine a nudului Odalisque pentru o campanie de PR.
6. Pablo Picasso cu Nude, Green Leaves and Bust (1932)
In acest tablou (Nud, frunze verzi si bust), pictat in stilul caracteristic, care l-a consacrat, Picasso isi prezinta modelul ca un nor de roseata si o constelatie de linii curbe intr-un decor modest. Aici, femeia este o parte a naturii redusa la statutul unui obiect intr-o imagine statica, admirata de barbatul care ii picteaza formele.
Picasso isi transpune sexualitatea sa in fiecare pictura nud. Aceasta reprezentatie a femeii, creata de Picasso in anii `30, cand era inca tanar, pare extrem de posesiva, dar si sincera.
7. Hannah Wilke cu SOS Starification Object Series (Black) (1974)
In acest nud, fotograful Hannah Wilke se prezinta ca un subiect al faimei, al vedetismului, dincolo de orice recunoastere. Intr-o lume supusa de privirile barbatilor ea pare sa fi dezvoltat o toleranta sexuala fata de toti cei care o hartuiesc vizual. Aceasta perspectiva feminista asupra discriminarii si opresiunii transforma traditia antica a nudului intr-o arta folosita la ilustrarea durerii pricinuite femeilor de catre barbatii indiscreti.
In 1974, Sara a inceput lucrarile la seria de fotografii: S.O.S – Starification Object, prin fotografierea propriului corp si al altor femei, in alb-negru, cu sculpturi minimaliste de mici dimensiuni, confectionate din guma mastecabila, lipita pe corp.
8. Copie dupa sculptura lui Praxiteles: Capitoline Venus (originalul dateaza din secolul 4 Dupa Cristos)
Expertii sustin ca sculptorul Praxiteles este cel care a dezvoltat, mai mult sau mai putin, ideea nudului feminin. Intr-una din capodoperele sale pierdute, vazute tarziu datorita copiilor facute de romani, el portretizeaza pe Zeita Venus, dezbracata, intr-o ipostaza provocatoare.
Prin aceasta sculptura, artistul Praxiteles incearca sa ne arate o zeita pudica, reusind tocmai reversul. Chiar daca este dezbracata ea incearca sa se acopere, modest, cu mainile, intr-un mod care atrage atentia asupra capcanelor intinse celor care sunt pacaliti de sexualitatea ei.
9. Sandro Botticelli cu The Birth of Venus (circa 1484)
In perioada Renascentista, Botticelli a pictat-o pe Venus, o zeita a iubirii, reprezentata pentru prima data in timpurile lui Praxiteles. Potrivit filosofului grec Planton, contemplarea frumusetii corporale poate duce mintea catre adevarul divin. Zeita Venus a lui Botticelli nu este un obiect sexual. Ea este un magistru al iluminarii spirituale. Frumusetea ei poate vindeca lumea.
10 . Diego Velázquez cu The Toilet of Venus (1647-1651)
La inceputul secolului XX, aceasta pictura a fost atacata prin lovituri repetate de o sustinatoare a miscarii feministe pentru drepturile femeilor de a vota (suffragette). Si totusi o analiza amanuntita a picturii ne arata ca si Velasquez facea o discriminare subtila, prin felul sau dea privi femeile.
In timp ce ne delectam ochii cu pielea fina si roz a trupului asezat intre argint si matase, ea priveste in oglinda tinuta de fiul ei Cupidon. In reflectia oglinzii vedem un chip serios cu trasaturi vagi si sterse. Oare la ce se gandeste ea? Aceasta este intrebarea pusa de Diego Velázquez, prin acest tablou.
El ne pune in scena un personaj paradoxal, o femeie care ne dezorienteaza prin calmul trupesc si tensiunea interioara. Daca ce sta linistita, cu capul spre oglinda si fata serioasa? Nu vom sti niciodata. Pentru ca trupul ei, singurul care ne poate spune povestea, nu-i tradeaza framantarile sufletesti.
Dintre toate nudurile prezentate mai sus, acesta este cel mai apropiat de viziunea ideala a femeii frumoase imortalizata pentru totdeauna. Printre altele, acest tablou ne prezinta un personaj enigmatic si profund.