Soundart Festival 2018 – anul 2, 2 cluburi, de doua ori mai mult stoner

Este mai, incep festivalurile, incep marile concerte in Bucuresti si nu numai. Este mai, este Soundart Festival cu a doua lui editie, de data aceasta in doua locatii dintre care una este tot Clubul Quantic ca si anul trecut iar a doua Clubul Fabrica in prima zi si Clubul Control in cea de-a doua zi de fest.

Din pacate in nici una din primele doua zile nu am putut ajunge in Fabrica si Control desi, mai ales vineri, imi doream sa ii revad pe baietii de la RoadkillSoda si ale lor noutati in materie de ameni in band deoarece de ceva vreme au un nou tobar, pe Flavius Ardelean “Samurai” iar la voce a venit  Andrei Gherghel “Bys.

Petrecerea din Quantic a inceput cu The Flying Detachment, o trupa de stoner din Bulgaria care desi nu suna rau, a avut ceva probleme cu sonorizarea si foarte putin public.

Cu un sound mult mai clar, si o sonorizare complet diferita, Methadone Skies, o trupa instrumentala de ceva  psychedelic, un pic de progressive si mult stoner din Timisoara a inceput sa adune si sa anime lumea in club. Frumos si inca o data imi dau seama ca o trupa instrumentala are foarte mute de spus, chiar si fara cuvinte.

Poate cea mai asteptata din tot festul, poate numai pentru prima zi, dar clar pentru Need au venit majoritatea oamenilor din aceasta seara. Grecii au facut un show fantastic, picant si muzical, interesant si progresiv. Au o muzica digerabila, cu riffuri melodice dar si ritmuri grele aflate totusi in echilibru. Imnuri grecesti, muzica fara cusur si un basist care a facut toti banii la cat de agitat si carismatic a fost.

O multime agitata, o sala aproape plina i-a intampinat pe baietii de la Stoned Jesus, ucrainienii care au poposit si anul acesta pe la noi.  Ne-au facut sa cantam cu ei, stiam sau nu versurile pieselor, am urmarit un solo de chitara, de bas, am avut si bis, doua chiar si o interpretare interesanta a piesei Dragostea din tei.

Memorabil a fost cand vocalul a rugat luministul sa ii mai scoata spoturile din ochi deoarece isi doreste sa vada cat mai bine publicul minunat din fata lui. In septembrie scot un nou album asa ca am avut parte bineinteles de piese de pe acesta.

Ziua a doua in Quantic a inceput cu o mica intarziere deoarece si concertele din Control au avut ceva intarziere si lumea a fost nevoita sa se deplaseze intre cele doua locatii.

Seara a inceput cu italienii de la No Good Advice, o trupa stoner cu influente heavy si o voce interesanta in persoana lui Livio Cadeddu si piese cu riffuri puternice si ritmuri rapide.

Rusii de la Melancholy au fost un adevarat deliciu si cred ca trupa mea favorita din a doua seara de Soundart Festival. Fusion rock inventive, un tot muzical imprevizibil, complex.

Lowbau , heavy metal, sludge, punk, hard-rock, blues, un amalgam bine inchegat de genuri au baietii din Austria. Au avut public, au avut success, sper sa revina ca parca nu a fost suficient timp sa ii descoperim acum.

Headlinerii seria au fost Somali Yacht Club cu ceva psychedelic stoner/shoegaze/post-metal  din Ucraina. Au bagat bine baietii dar ora tarzie, ca au inceput pe la 1.30 noaptea si au terminat pe la 3, a facut ca sala sa nu mai fie atat de plina. Piese epice, psychedelice cu compozitie complexa, voce curata aerisita, riffuri de chitara extrem de melodice. Asta am avut de la baieti. Am avut si bis si desi eram foarte obositi dupa o zi lunga, seara a fost mai mult decat placuta.

Duminica, ziua a 3-a si ultima, a inceput devreme, pe la 18, cu grecii de la Purple Dino si un stoner cu influente heavy rock’n roll, ritmat si interesant doar ca au avut, din pacate, doar catva oameni in fata scenei.

Au urmat pe scena italienii de la ZiqqurHat care sincer mai mult au adus a evrei cu ale lor palarii si costume dar au fost carismatici, buni la cantat si foarte energici. Imi plac mult trupele care spun pe scena o poveste, au un ritm si ei au avut din toate.

Cod si in sfarsit ceva stoner romanesc. Pacat ca nu ii vedem prea des pe scena pe baietii acestia veseli si plini de energie. Au avut lumini bune, o voce buna si o ultima piesa care este tributul lor Black Sabath. Un sound original cu influene post grunge dar au cantat in fata unui public nu foarte numeros.

Finalul a fost bineinteles asigurat de o trupa de stoner din Grecia si anume, Puta Volcano. Mult fum si multa veselie si solistul de la Purple Dino un sutinator frenetic al colegilor sai de scena si tara acolo, in fata scenei, tot concertul.

Sunete clare, emotii brute si se vede cata munca si efort se depune pentru a fi profi. Sunete masive de chitara si o voce intensa, clara. Au avut si bis, The Sun si seara s-a incheiar vesel pe la 22.30.

Trei zile intense, obositoare din cauza drumurilor dintr-un club in altul, un fest cu cu mult mai putine activitati ca anul trecut si parca ceva mai putin public dar frumos si plin de muzica buna.

Galerii foto:

ziua1

ziua2

ziua3