Titlul original: Besame, Canalla
Traducerea: Otilia Carmen Spanu
Editura Lider
Numar pagini:276
Seria Trilogia Beresford: 1. Iubeste-ma (Amame, Canalla-2011) 2. Saruta-ma (Besame, Canalla-2012) 3. Salveza-ma (Salvame, Canalla-2013)
Gen: historical romance
“Acest al doilea volum al Trilogiei Beresford ne spune povestea fiului mai mic al familiei, Andrew Robert Beresford. Este cel mai faimos libertin din sudul Angliei, iar cuceririle lui sunt o sursa permanenta de scandal la Whitam Hall. Este fermecator si toate femeile ii cad la picioare.
Protagonista feminina, spaniola Rosa de Lara y Guzman isi propune sa-l seduca pe tanarul englez si sa-i rapeasca inima.
Si totul in momentul in care este pe cale sa inceapa razboiul dintre cele doua tari. “
Imi place foarte mult cum scrie Arlette Geneve. De cand am descoperit-o am asteptat cu nerabdare fiecare carte care trebuia sa apara. In primul volum al acestei serii – “Iubeste-ma” am aflat povestea primului nascut dintre cei trei frati Beresford. O carte care mi-a placut foarte mult si eram nerabdatoare sa aflu si povestile celorlati doi frati la fel de intriganti si de misteriosi.
“Saruta-ma” , mi-a placut dar, trebuie sa recunosc ca nu se ridica la nivelul primului volum. Daca acolo intalnim un frate arogant, rece, autoritar, pedant, reprezentand tipul aristocratului englez sadea, aici in aceasta poveste fratele mai mic parca nu mai are acea stralucire. Este mai potolit, chiar daca zboara din floare in floare si nu isi asuma nicio responsabilitate. Este barbatul dragut, fermecator, dar parca ii lipseste temperamentul vulcanic al personajelor masculine din cartie lui Arlette. Toti masculii erau posesivi, gelosi, duri, cu povesti care te fac sa treci prin toate starile posibile. Enervare, stres, asteptarea imprevizibilului, etc. Aici povestea este oarecum cuminte cu doua personaje destul de statice care iti provoca doar mici iritari si cateva nemultumiri, dar in general doar simpatie si cam atat. Pentru mine nu a fost suficient, asta pentru ca nu am trait cartea, cum imi place sa spun. A fost ca si o poveste frumoasa cu ceva actiune cu un contur definit, dar fara o prea mare deschidere catre imprevizibil. Mi-a placut dar, cred ca se putea si mai bine din partea autoarei. Putea sa imi dea acel ceva de “sange caliente”, care sa ma faca sa erup. Poate daca nu citeam primul volum, cred ca mi se parea o carte wow. Dar, asa am facut comparatie si asta a dus la un mic declin pentru “Saruta-ma”.
Actiunea se petrece in Spania anului 1835 combinata cu Anglia acelui an. Personajele care mi-au placut cel mai mult au fost: micuta de 4 ani, Blanca, cu comportament de mica ducesa, marchizul John Beresford, tatal lui Andrew, un domn care imi place de fiecare data cand il intalnesc si personajul Andrew Beresford, libertinul si mai apoi responsabilul fiu.
Personajele care nu mi-au placut a fost clar eroina cartii Rosa de Lara. De ce? Pentru ca mi s-a parut o femeie caruia nu ii prea place sa dea explicatii, sau le face prea tarziu, care nu se gandeste si la repercusiunile actiunilor sale, o tipa inchisa si cam cu multe reguli impuse. Intr-un fel am inteles-o este fiica de duce si a fost educata ca atare, dar ma asteptam sa fie mai cu vlaga in ea.
Andrew Beresford o cunoscuse cand a fost in Spania, impreuna cu fratele lui Christofer, la o petrecere in stil spaniol. Acolo o cunoaste pe frumoasa Rosa. Habar nu avea cine este, nicio clipa nu a stiut ca fata care ii facea ochi dulci este fiica unui duce. A fost poate singura data cand Rosa s-a lasat dusa de val, si si-a arata temperamentul pasional. Au avut atunci o aventura plina de pasiune, iar Andrew s-a indragostit iremediabil de tarancuta Rosa. Era innebunit, si dragostea lui asa mare incat a cerut-o de sotie sfidand totul. O perioada s-a tinut dupa ea pana cand Rosa ii spune clar ca il refuza. Nu vrea, nu poate sa se marite cu el. Din acel moment tanarul Andrew, ranit, se transforma devenind un barbat libertin, luand ceea ce i se da de la doamne, petrecandu-si timpul cu jocurile de noroc si bautura. Responsabilitatile nu mai intrau in raza lui de actiune. Timp de cinci ani aceasta situatie continua. Tatal, fratii lui Andrew erau inebuniti, dezamagiti, nestiind cum sa-l mai aduca pe linia de plutire. John Beresford este chiar hotarat sa-l dezmosteneasca incercand asa sa-l faca sa isi revina. Dar incercarile familiei sunt inutile asta pana cand apare evenimentul salvator.
La usa conacului Whitam Hall se prezinta o femeie care ii pune in brate batranului marchiz o fetita de 4 ani pe nume Blanca de Lara spunandu-i ca este fiica fiului sau Andrew. De ce era fetita adusa spre ingrijire la familia tatalui? Mama ei, nimeni alta Rosa de Lara a fost acuzata de tradare si condamnata la spanzuratoare. Lordul Beresford este atat de bulversat la inceput incat nu-i vine sa creada, dar imediat in mintea lui se contureaza solutia de a-si salva fiul dar si pe femeie care nascuse acea minunatie de copil. Fara sa-i spuna adevarul lui Andrew ii pune fetita in brate, ii spune sa aiba grija de ea si pleaca in Spania incercand sa o salveze pe Rosa de Lara, dar in acelasi timp il pune pe fiul sau in fata unei reponsabilitati majore.
Imaginati-va un barbat care in viata lui nu a avut grija de nimeni si nimic, acum avand in grija o fetita de 4 ani cu aere de ducesa. Magnifice momente! Si inca un mic secret pe care il dezvalui doar voua: el nu stia cine este fetita, dar culmea, fetita stia ca el este tatal ei, dar facuse un fel de juramant al tacerii.
Vom vedea un Andrew care fara sa vrea si fara sa-i placa la inceput isi asuma grija unei superbe fetite care de cate ori te uitai la ea semana asa de tare cu cei din familia lui incat a ajuns la nastrusnica idee ca este copilul tatalui sau. Nebunie curata, si mi-a placut faza! Oricum toti stia din famile, dar nimeni nu i-a spus adevarul despre fetita. V-a descoperi in schimb singur la un moment dat, dar descopera si ca, tarancuta, femeia pe care o iubise ca un nebun si culmea pe care o iubea inca ca un nebun este fiica unui duce. Cand afla si ca este pe punctul de-a o pierde, pleaca in Spania sa o salveze nestiind ca tatal sau are deja aceeasi misiune.
Intr-adevar lordul John Beresford reuseste cu influenta pe care o are sa o salveze. Singura solutie de salvare este casatoria tinerei cu fiul sau Andrew Beresforde, devenind prin adoptie englezoaica si cu conditia de-a nu mai reveni nicodata in Spania. Deoarece timpul este scurt si mirele departe, John care inainte sa plece isi prinsese fiul mahmur si ii semnase o hartie nestiind ce este, profita de acest fapt, iar hartia semnata era nimic altceva decat o procura in care tatal il reprezenta pe fiu. Rosa de Lara se casatoreste cu un Andrew Beresford reprezentat de tata. Mai avea cateva acte de pus la punct si pleca catre Anglia ca Lady Beresford. Dar, doar cu putin timp inainte sa plece este salvata de Andrew. Acesta venise, pune la cale un plan si o scoate din manastirea unde se afla, fugind cu ea in Anglia dar vrea sa faca un ocol pana in Scotia sa se casatoreasca. Habar nu are ca Rosa este deja sotia lui.
Aici am avut o iritare asa mare, parca era muta Rosa, chiar nu am inteles tacerile ei sub nicio forma.
Asa ca, de aici inainte va imaginati si voi cam ce se intampla: Andrew v-a afla intamplator ca Rosa este sotia lui, asa cum a aflat si de fiica, vor avea loc si un fel de misiuni de spionaj la care el participa de dragul ei, vor fi neantelegeri, dar nu asa majore, pasiune, si spre final vom avea un Andrew responsabil, si o Rosa care parca se mai dezgheata . Dar mai ales un Andrew care isi iubeste la nebunie fiica. Era de asteptat! Cand veti citi o sa va dati seama ce fel de copil este Blanca!
Finalul cartii este magnific asta pentru ca intra in scena fratele mijlociu Arthur. Un frate care pare cel mai serios dintre toti, cel mai retras. Cel mai inteligent, genul tipului contopist. Cand am citit in cele cateva pagini cam ce temperament se ascunde am ramas surprinsa. Eu chiar il credeam un molcom, barbatul care nu are prea mari pasiuni, pentru care femeile nu sunt asa de importante, care nu are nicio dorinta de casatorie. Si surpriza omul vine acasa cu o domnita in urma lui, si un cumnat care il urmareste cu pusca. Ce este iarasi surprinzator: faptul ca daca pana acum am intalnit cupluri englez-spaniol-sau scotian-spaniol, iata ca intra in scena si o fatuca din America. Ma gandesc acum, cum v-a contura Arlette Geneve un astfel de cuplu?
Cartea dupa cum am spus mi-a placut, chiar daca mai putin decat prima, dar merita citita si chiar mi-ar placea sa o cititi si voi.
9 puncte/10