Vineri seara Clubul Fabrica din Bucuresti a fost asemeni unei baterii full incarcata. Si la propriu si la figurat.
Din motive profesionale, am ajuns cu putin dupa inceperea concertului celor de la H8, probabil singurii in masura a a face fata unei asemenea “presiuni”.
Un lucur e cert: scena underground romaneasca este in progres, nu prea mai e scena a II-a ! Ai nostri au fost cu mult peste conditie, peste asteptari, peste underground !
H8 au avut o prestatie cu ritm, linie melodica, sincronizare perfecta si, mai ales, in continuu dialog cu publicul. Fanii din primele randuri contribuind, aproape, in egala masura la partea de voce in marea majoritate a playlist-ului. Un public adevarat, dedicat genului.
Dupa o pauza de aproximativ jumatate de ora, si-au facut aparitia cei trei instrumentisti ai headliner-ului Madball: Bryan “Mitts” Daniels – chitara, Jorge “Hoya Roc” Guerra – bass, Mike Justian – tobe, pe buna dreptate supranumiti The New York Hardcore Kings, urmati de de “madball”-ul Freddy Cricien.
Un concert care mi s-a parut scurt. Dar nu a fost deloc asa. La un moment-dat, Freddy a intrebat fanii “Ce parere aveti? E ok? Mai departe ce preferati, new school sau old school?” Evident, Fabrica a rasunat de Oooold Schoool !
Un concert/evenimet memorabil, cu setlist complet – true hardcore attitude de ambele parti.
Dupa spusele celor prezenti, acest concert a fost peste cele anterioare. Nu ma mira. Pentru ca ce e frumos, trece repede. Din acest motiv, am inceput aceasta cronica de concert, prin a spune ca mi s-a parut cam scurt.
Din respect, trebuie amintit un scurt istoric:
Madball s-au format spre finalul anilor ’80, cu membrii titrati deja ai scenei hardcore si anume Agnostic Front. Totul s-a schimbat odata cu aparitia solistului Freddy Cricien, fratele vitreg lui Roger Miret, unul dintre membri fondatori ai trupei.
Odata cu aparitia lui Freddy, care avea doar 12 ani, trupa si-a format stilul, identitatea si nu in ultimul rand, un statut al scenei new yorkeze de hardcore devenind un nume greu al genului.
Primul material a fost Ball of Destructionun, un EP lansat in 1989, urmat de Droppin’ Many Suckers in 1992.
In cei peste 25 de ani de activitate, trupa a suferit modificari de componenta, cu toate acestea frontman-ul Freddy Cricien “rezistand” pe 4 EP-uri, 8 albume de studio plus o compilatie.
Am plecat cu convingerea ca vor reveni, asa cum au promis si s-au tinut de cuvant.