În parc: Câte povești poate aduna o bancă ?
În zilele noastre povestea este deseori confundată cu bârfa sau cu fabulația. Oare mai știm ce este o poveste cu personaje și fapte reale? Banca de lângă lacul din Cișmigiu cunoaște multe povești, dar cele pregnante sunt cele care i-au modificat rezistența lemnului său frumos sculptat – mărturisirile lui Eminescu și lacrimile Veronicăi la auzirea lor, anunțul de război al Regelui Ferdinand și sfaturile din partea Miței Biciclista, poeziile criminalului Rîmaru către fata de la restaurant și urmele de pantofi ai unor tineri angajați, prea ocupați cu propriile servicii pentru a comunica.
Comedia „În parc”scrisă și regizată de Radu Iacoban cu Rodica Lazăr și Istvan Teglas va avea loc sâmbătă, 14 iunie, ora 22:00 la Godot Cafe-Teatru, str. Blănari nr 14. Accesul în sala de spectacol se face în baza rezervărilor la numerele de telefon 0736414244/ 021 3161682 zilnic între orele 12:00 și 19:00.
“O bancă în parc. Mihai Eminescu și Veronica Micle, în miez de noapte, imediat dupa revelion. Regele Ferdinand și Mița Biciclista, punând țara la cale. Marele criminal Râmaru alături de Mihaela, una dintre victime. Un avocat și amanta sa, în zilele noastre. Fiecare are povestea lui, fiecare are problemele lui. Toate se întâmpla în același loc, pe aceeași bancă.Câți dintre noi se gândesc la povestea obiectelor? Câți dintre noi tin mințe, cu exactitate, un loc dintr-un parc? Un copac, o bancă, o statuie… Să tină minte ca FIX pe banca aia s-au sărutat prima oară. Ori ca fix lângă acel copac și-au întâlnit jumătatea.Spectacolul În Parc este, în același timp, o lecție de istorie. Replicile personajelor sunt reale, fiind extrase din scrisori ori din discuțiile dintre personaje.” (Emil Călinescu)
„Indiferent de ce val ne poartă în această imitație modernă de eden, în intimitatea ei ne regăsim adesea visele înșirate la poarta neîmplinirii. Pentru câteva clipe, avem impresia că totul e posibil doar pentru că nimeni altcineva nu ne aude. Radu Iacoban își imaginează patru povești de iubire inedite. Ce au ele în comun? Aceeași bancă din parc ce pare să concentreze un microunivers de emoții și secrete. Întâlnirile clandestine au un farmec atemporal tocmai pentru că sfidează convenția. Regizorul ne-a pregătit un spectacol împodobit cu nuanțele enigmatice ale vieții care se petrece dincolo de larma societății. Cinicii nu au de ce să se îngrijoreze, pentru că, în ciuda aparențelor, romantismul nu deține rolul principal. Replicile și dinamica personajelor sunt condimentate cu o delicioasă ironie. Deși, dacă ar fi să așez cu grație punctul pe i, aș zice că cele patru mini-episoade înfățișează o parodie smulsă din brațele fiecărei epoci prezente pe scenă.” (Teodora Gheorghe, scriitor)
În timp ce o așteaptă în parc, Eminescu o cheamă pe Veronica prin versuri. Regele Ferdinand se află într-o întâlnire discretă cu sfătuitoarea sa, Mița Biciclista, care îl ajută să ia decizii importante cum ar fi intrarea în război. (À la guerrre! À la guerre, Maiestate! Da’ cu cine? Cum cu cine? Cu oricine!)
O studentă proaspăt scăpată de la servici crede că poate găsi marea iubire oriunde, inclusiv la un necunoscut, binecunoscut criminal în serie al anilor ’70, pe când comunismul era în floare, iar accesul la informație era interzis. (Nu se scrie în presă ca să nu se sperie lumea.) (Judy Florescu, Ziarul Metropolis)