In ziua 3 de REF am avut parte de ploaie, multa ploaie, parca in concordanta cu muzica de pe cele doua scene mari, unde Clawfinger si Accept au fost, cred, cele mai asteptate trupe ale zilei.
Balotii de paie imprastiati pe jos, cizmele de cauciuc si pelerinele de ploaie, niste ceai cald sau ceva tarie, au fost la ordinea zilei si ne-au ajutat sa trecem mai usor peste aceasta zi friguroasa.
Ziua a inceput cu o raza de soare pe cer si pe scena cand au urcat copii de la Blana Bomba, doar ca la Eat Your Heart, ploaia in inceput cam tare si nu parea ca vrea sa se opreasca, ceea ce a cam facut lumea sa se adaposteasca in zona de mese si sa fie cam putin publicin fata scenei, desi, metalcorul combinat cu ceva alternative rock ai clujenilor suna foarte bine.
Alister Mars, si cred ca singura trupa de industrial de la REF in acest an, o trupa din Moldova care suna extrem de bine, cu un joc scenic reusit si o comunicare buna cu publicul (in engleza, chiar daca banuiesc ca fratii nostrii moldoveni cunosc limba romana).
Au urmat Ktera, cu un stil destul de elaborat si complicat si care a avut ceva probleme cu sunetul si ungurii de la Omega Diatribe, la al caror recital a inceput iarasi sa ploua destul de puternic.
Schammasch, este o trupa de black/death metal din Elvetia. Au avut un show cu mult fum si multa galagie caracteristica genului, iar Bölzer nu au facut decat sa continuie in acelas ton concertele de pe scenele REF 2019, cu un blackened death metal brutal dar interesant de melodios.
Urmeaza death metal si Asphyx, o trupa din Olanda ce a sunat mai mult decat interesant. Un ritm alert dar care reuseste sa nu plictiseasca prin aceleasi note si sa alterneze melodicitatea cu agresivitatea pasajelor.
Co-hedlinerul serii, Clawfinger, intarzie cam jumatate de ora din cauza problemelor cu clapa, si asta cam da seara peste cap, nu de alta dar era deja foarte frig, ploaia nu dadea semne ca inceteaza de tot si ne tot tachina cu rafale reci si sincer, deabea asteptam Accept.
Au sunat bine, si al lor rap-metal combinat cu un pic de industrial ce prinde publicul intr-un joc nebun si totusi, parca nu a fost atat de multa vana si energie cum ma asteptam. Mie mi-au placut, chiar daca pareau un pic din alt film, cel putin printre trupele din aceasta zi de REF.
Un show perfect, cu un sunet clar si o precizie germana evidenta, miscare scenica, energie, totul a fost la superlativ, iar vocea lui Mark Tornillo a fost de o acuratete fantastica. Si am avut parte de o seara heavy metal old school, Mark Tornillo a fost într-o forma de zile mari, melodiile au sunat ca pe cd, iar publicul nu s-a lasat mai prejos, cantand aproape toate refrenele Accept.
Am avut solo-uri ale chitaristului Wolf Hoffmann, dar basistul Martin Motnik, a debordat de energie şi prezenta scenica, Intreaga sonorizare merita lauda, atat instrumentalul cat şi vocile s-au auzit foarte clar.
Stalingrad, Shadow Soldiers, Princess of the Dawn sau Life’s a Bitch, Pandemic, au sunat perfect si ne-am cam pierdut vocile in seara 3 de REF 2019.
Am plecat incalzita de la Accept, atat trup cat si suflet. Nu mai simteam frig si oboseala, iar sentimentul de placere se citea pe zambetul tamp de pe fata mea.
Galerie Foto : Mihai Voicu