Se pare ca totusi am simtit frigul cu o seara inainte, deoarece, in a patra zi am cam racit, si nu numai eu. In concluzie, am cam intaziat la concerte si am ajuns cand brasovenii de la Hteththemeth erau la ultima piesa din concert si chiar imi pare rau ca i-am ratat. Este o trupa foarte draga mie, plina de umor, cu pisese bune, de suflet, un joc scenic deosebit, un adevarata muzical si un solist charismatic cu o voce dumnezeiasca de tenor. Alexandra Enache, din trupa 4 Tune Quartet, a fost invitata concertului lor si a intregit de minune atmosfera creeata de ei.
Hexis si ceva hardcore/grindcore din Danemarca au urmat la REF, iar apoi Brothers till We Die hardcore/metalcore din Spania, doua trupe zgomotoase si care nu pot sa spun ca m-au atins cu ceva, desi publicul se agita nebuneste la ei, iar solistul de la Brothers till We Die a facut croudsurfing si a arunca cu o chitara in public, chitara de la concursul Monster (concurs de cine se bate mai bine pe chitara, ala castiga probabil). Nebunie maxima, agitatie, energie si mult zgomot.
Walking Dead on Broadway sunt cam din acelasi film doar ca sunt numai doi oameni, tobarul lipsind din motive medicale. In locul acestuia, la tobe, este pusa o albina de plus cu o doza de bere și un cuțit de plastic si poza tobosarului pe fata. Nu au sunat chiar rau, sau poate incepeam eu sa ma obisnuiesc cu genul acesta dur, pot spune ca la un punct chiar a ajuns sa fie amuzant.
Norvegia aduce ceva black metal cu trupa 1349. Au un show interesant, cu efecte pirotehnice si un joc scenic deosebit, un ritm brutal si riffuri energice. Parca pentru a intregi atmosfera dark, incepe ploaia, o ploaie rapida si rece, ce ne face pe majoritatea sa ne adapostim pe unde apucam.
A urmat o trupa asteptata de multi dintre cei prezenti in aceasta ultima seara de REF, Mgła, din Polonia, iar intunericul ce se lasa incet peste Rasnov si cetatea care se profileaza in ceata si unbre in spatele scenei, sunt in deplina concordanta cu stilul si costumatia artistilor de pe scena. Black metalul lor este parca mai melodios, mai profund. Nu prea ascult eu asa ceva, spre deloc, dar ei au sunat chiar ok. In septembrie revin la Bucuresti, in Quantic, sa vedem cum vor suna acolo.
De acum incepe seara pentru mine si poate si pentru cele cateva mii de oameni prezenti la REF in aceasta seara, trei trupe mari, dintre care doua le revad cu placere.
Soilwork am vazut ultima data la inceputul anului, un cadou de ziua mea fantastic, in deschidere la Amorphis. I-am descoperit tarziu, prin 2013 cand au cantat in cadrul festivalului Bestfest si de atunci, de cate ori i-am revazut, am facut-o cu placere si entuziasm. Suedezii ce au redefinit un intreg gen muzical prin compozitiile lor, nume de referinta a scenei metal a noului mileniu, au modernizat muzica death, au transformat-o in ceva mai mult decat maestuos, ascultabil si memorabil.
Publicul i-a primit cu caldura, cu urale si aclamatii binemeritate. Vocalul Björn “Speed” Strid impreuna cu colegii lui , Sven Karlsson (clape),Bastian Thusgaard (tobe-dupa plecarea lui Dirk Verbeuren la Megadeth), Sylvain Coudret (chitara), David Andersson (chitara), Markus Wibom (bass), au urcat pe scena de la Arene si de la primele acorduri ale piesei ,,Arrival ‘’publicul a explodat la propriu. Cu o voce puternica dar extrem de melodioasa si chitaristi de exceptie care ne ofera solouri extraordinare pe toata durata spectacolului, suedezii trec rapid prin albumele lor cu piese foarte bine alese, aceasta trupa venind inca odata sa demonstreze ca rockul nordic este de cea mai buna calitate, ascultat si iubit de o multime de amatori ai genului.
Hypocrisy au fost coheadilierii serii, nu i-am vazut de multisor, dar sunt fericita ca ii revad acum. Pe Peter Tägtgren am reusit sa il vad in concert si cu trupa Pain, total diferiti de Hypocrisy, alt stil, costume, joc scenic. Imi plac amandoua proiectele sale, dar cred ca il prefer cu Pain.
Legenda suedeza condusa de Peter Tagtgren care a luat fiinta in 1990 si a debutat in 1992 a urcat pentru a doua oara pe o scena din Romania cu ocazia acestui festival.
Lumini si fum, o prezenta scenica deosebita, un sound de exceptie.
Considerata una dintre cele mai brutale concepte de pe scena death metal europeana, cu pasaje atmosferice, parti melodice, parti instrumentale influentate de muzica rock coroborata cu obsesia lui Tagtgren pentru extraterestri, au facut ca show-ul, muzica si prezentarea scenica sa fie unice. Au fost circle-pituri (la cererea trupelor) si stage-diving, un macel organizat, placut si numai bun pentru aceasta seara rece.
Cam o ora, au tinut publicul cu sufletul la gura. Au fost pur si simplu fabulosi pe scena si sper ca nu a fost ultima oara cand vin in Romania. Cei care ii stiau i-au ascultat live cu placere, cei care acum i-au auzit pentru prima data au ajuns sa-i iubeasca.
A urma nelipsitul spectacol al artificiilor de la REF. 12 noaptea, inca un an in care am avut parte de muzica buna la Rasnov, distractie si vreme bunicica. Se putea si mai bine.
Pe acordurile piesei The Unveiling, formatia Dimmu Borgir isi face aparitia pe scena, in uralele unei multimi agitate si dornica de nebunie. Si nebunie am avut, ploaia nu a mai suparat pe nimeni, chiar s-a oprit la un moment dat, parca pentru a ne lasa sa ne bucuram de aceste momente unice, pentru ca un show Dimmu Borgir este unic.
Un decor impresionant, fum, efecte pirotehnice, lumini, costume. Norvegienii rup orice bariera muzicala si avem parte de un symphonic black metal absolut genial chiar si pentru cei ce nu asculta acest gen. Așa cum și numele trupei o spune, muzica Dimmu Borgir reprezintă o poarta catre alte lumi, asa a fost si in aceasta seara. Unde am ajuns, fiecare unde a vrut, a simtit, atmosfera a fost fantastica.
Dimmu Borgir a adus pe scena de la poalele cetatii Rașnov un show deosebit, care a inclus piese de pe cel mai nou material discografic, „Eonian’’. Linia lirica a melodiilor de pe noul album are la baza un concept filozofic ce trateaza subiecte precum „iluzia timpului” și „codurile luciferice”.
Shagrath (voce), Galder (chitara), Silenoz (chitara ritmica) alaturi de Daray (tobe), Gerlioz (clape) şi Victor Brandt (bas), sunt un tot unitar fantastic, o executie fara greseala si un sound perfect. Nu comunica mult cu publicul, genul nu o cere, dar comunica melodic, ritmic, iar publicul traieste tot, versuri, muzica, show.
Am auzit piese precum Puritania, Dimmu Borgir, Mourning Palace sau The Chosen Legacy, The Serpentine Offering si Kings of the Carnival Creation. Concertul s-a finalizat cu piesele Progenie of the Great Apocalypse și Mourning Palace, parasind scena pe ritmurile piesei Rite of Passage. A fost concertul perfect pentru finalul editiei cu numarul 7, Rockstadt Extreme Fest 2019.
A fost un an reusit. Am avut genuri diferite pentru oameni diferiti si nu cred ca a existat o zi sa nu fie ceva placut acolo. Am avut ploaie dar o ploaie de vara la care ne asteptam atat noi cat si organizatorii si am fost pregatiti pentru ea. Am avut mancare multa si buna, bere rece, ceai cald si prajituri delicioase, priveliste frumoasa si oamenii dragi alaturi.
Rockstadt Extreme Fest este despre oameni, atmosfera si distractie,socializare si am ajuns sa vin nu doar pentru trupe ci pentru tot ce reprezinta fiecare a de REF, o ocazie de a revedea prietenii.
Bilete pentru REF 2020 s-au pus deja in vanzare si cele de la presale s-au vandut ca painea calda. Primele trupe anuntate sunt Kataklysm, Death Angel, The Black Dahlia Murder şi Rotting Christ. Cu siguranta ne revedem. Nu uitati, REF 2020 30 iulie-2 august.
Galerie Foto: Mihai Voicu