Cinci ani de Rockstadt Extreme Fest, al 4-lea pentru mine, o editie aniversara cu multe trupe bune, cu after party anii 90 cu DJ Fane, cu multa bere rece si o atmosfera calda atat la propriu cat si la figurat. Cald domne la REF anul asta, dar macar nu au mai fost atat de multe viespi ca acum doi ani, iar ploaia ne-a amenintat numai duminica, in ultima zi.
Anul acesta REF a avut 4 zile pline. In anii trecuti, in prima zi, se canta doar la scena mica. Anul acesta au fost doua campinguri, dar unul este cam departe in Glejerie si transportul destul de dificil.
Zona de fest este la fel de mare ca anul trecut, scenele sunt amplasate la fel, Niche Records este la locul lui acaparand merch-ul. Nu ma plang de produsele lor, sunt de calitate, dar imi par cam scumpe pentru buzunarele noastre. Ma asteptam la ceva merch official, dar este mult prea putin in acest an.
Un alt minus este lipsa Regelui Ciolanului in acest an. Multi asteptam mistretul la protap, ciolanul rotisat si colacul secuiesc, in schimb am primit legume in foarte mult ulei, carne nefacuta si preturi de restaurant de 4 stele. Veganii saracii nici nu ma gandesc ce mananca 4 zile, probabil cartofi prajiti si salata de varza.
Deasemenea asteptam frapeul si prajiturile. Prajituile bune dar frapeul avea o urma de cafea in el. In anii trecuti diversele arome m-au facut sa beau atata cafea si sa mananc atat de multe dulciuri de aproape am facut diabet si tensiunea a ajuns undeva pe cote foarte inalte, anul acesta am zis pas.
Preturilemari si mancarea proasta i-a cam facut pe rockarasi sa plece si sa manance in alte parti, astfel terasele din imprejurimi au fost pline iar cei cu sandvisuri, kurtos si shaorma din imediata vecinatate au facut banuti frumosi pe parcursul festului.
In schimb atmosfera este din ce in ce mai faina, vin din ce in ce mai multi oameni, ne facem din ce in ce mai multi prieteni iar asta este foarte fain.
Berea curge in valuri din butoaie desi o prefer in continuare pe cea la cutie fie ea si calda in locul celei la pahar din butoi, sau un cidru, insa imi lipseste vinul din 2014. Pretutile au crescut cu foarte putin, apa este la un pret acceptabil de 3,5 lei sticla de 0.5, nu ca in alte parti unde dai 7 lei pe un pahar de apa, iar berea si cidrul sunt 2 jetoane adica 7 lei. In schimb, putini oameni care servesc si astfel rezulta cozi fara sfarsit la mancare si bautura.
Nu mai avem baloti de paie, dar am avut pufuri ceea ce este un plus. Am avut cabina foto ciuc, unde puteai face poze gratis funny singur sau in gasca, dar care a functionat doar 2 zile. Avem frumoasele fete de la Pall Mall roind printre noi cu zambetul pe buze si il avem pe Fane la After Party unde uiti de tot ce nu ti-a placut peste zi.
Toaletele au fost suficiente si destul de curate desi in prima zi dupa 12 nu am mai avut apa sa ne spalam pe maini, iar lumea a folosit chiuvetele pe post de cos de gunoi. Sincer, noi ne facem viata mai grea, singuri si nesiliti de nimeni.
Concertele incep de la 14.30 zilnic si se sfarsesc pe la 1.30, dar ziua trece repede cand te distrezi si compania este placuta.
Prima trupa de vineri, pe scena mare au fost EXACT DIVISION din Kiev la care s-a auzit foarte prost. Au avut foarte putina lume in fata, pentru ca la 14 lumea abea venea in zona de fest.
Bucurestenii de la LOST pe care nu i-am mai vazut live de catva ani, au adunat ceva mai muta lume. Nici ei nu s-au auzit prea bine basul fiind at mult prea tare si vocea ditorsionata, asa ca nu s-a prea inteles ce canta Bebe. Vizual au fost ok, prietenosi ca intotdeauna.
Indian Fall au fost si la REF 2014. Sunt destul de cunoscuti printre rockerimea autohtona si asta s-a vazut in multimea adunata subit in fata scenei cu mainile ridicate in aer si gata de cat mai multa agitatie. Mi-a placut atitudinea si forta cu care reusesc sa dezintegreze plictiseala si apatia ce plutea azi in aer din cauza vremii caniculare.
Diabolical s-au auzit binisor si mi-a placut prestatia scenica. Death metal scandinav, plete si riffuri agresive.
De la Taine s-a schimbat totul. Agitatie, nebunie si o trupa pe care o vedem poate prea rar pe scene mari. S-a auzit bine, vocea lui Andi a fost clara, instrumentalul s-a auzit destul de clar. Prietenul lor Bebe H li-sa alaturat pentru o piesa, Andi a luat steagul Colectiv si s-a adus aminte de prietenii pierduti acolo, iar lume a scandat. Au in nou tobar, Teo Popp, un tanar de doar 19 ani care bate bine si promite multe.
Multi asteptam Arcturus live. Eu una i-am ratat cand au venit la Brasov si acum nu se mai putea intampla asta. Trebuia sa il vad neaparat pe Simen, sa ii urmaresc mimica si sa ii ascult schimbarile de ton. Vocea lui are ceva aparte, chipul lui exprima tot ceea ce simte, teatrul pe care il joaca pe scena este de parca ar avea peronalitati multiple. Muzica de ‘’carnivale’’ ori ‘’mad circus’’, atomosfera si imaginile create de ei ca intreg sunt uluitoare.
Seara s-a incehiat minunat cu Annihilator sau Jeff Waters & CO. Au fost cadoul meu pe aceasta seara, l-am urmarit pe Jeff incercand sa nu pierd nici un gest, i-am sorbit cuvintele si am ascultat pierduta piesele.
Fata de bandul cu care a venit in 2015 doar tobarul este nou, tanar si inca neintegrat in intreg. La chitara acelasi charismatic Aaron Homma iar la bas Rich Hinks.
Cum a fost concertul? Mai mult decat perfect, s-a auzit excelent iar Jeff a fost intr-o forma de zile mari. A invitat “baiatul de la tehnic”, sa daseze si Henric, dansator profesionist si-a aratat talentul vre-o 3 minute.
A cantat Twisted Lobotomy – piesa de pe albumul ce va aparea in noiembrie, Fantasmagoria – o piesa de la inceputuri, din ‘84, Chicken And Corn – piesa despre cea mai buna mancare din lume, special compusa pentru copilul sau, sau Second To None, piesa pe care a compus-o dupa ce aproape a fost omorat de un drog foarte puternic.
Jeff Waters este de fapt Annihilator. El compune muzica, face textele, produce. La cati oameni au trecut prin aceasta trupa de-a lungul anilor as putea spune ca dupa ce Jeff termina de compus piese pentru un album suna cativa prieteni si ii intreaba care vrea sa inregistreze cu el si sa se distreze intr-un turneu. Desi toti au fost energici si foarte carismatici, Jeff este sufletul, este mereu in priza, alearga, sare, se joaca cu colegii si publicul, comunica cu oamenii atat de simplu si de sincer.
Cam asta a fost prima seara la scena mare, dar a existat si scena mica.
Vineri pe scena mica primii au fost Grimaze si niste Groove/Death Metal – Bulgaria, care a sunat chiar bine si au mai avut si o fata la chitara, foarte carismatica.
Am Fost La Munte Si Mi-a Placut. Acum ma refer la trupa din Bucresti nu la faptul ca am fost la munte. Si mi-a placut, mi-au placut chiar foarte mult. Pe Becherescu (chitara) il stiam de la Aeon Blank, dar aceasta trupa o vad pentru prima data live si sunt buni baietii. De multe ori am zis ca imi plac trupele doar instrumentale, asa cum sunt ei sau Asemic. Nu le trebuie voce sa sa exprime sentimente, sa faca lumea sa se simta bine. Au un sound proaspat si sunt bine definiti in stil. Lumea ii place, iar cortul de la scena mica a fost neincapator la ei.
La restul am fost numai in trecere dar lumea a fost multa. Crimena s-a mutat duminica si abea asteptam sa ii revad pe baietii din Craiova.
Dupa ce s-a terminat totul, Hypnose au luat cu asalt zona din fata scenei mari si s-au jucat cu focul incantand publicul cu ingeniozitatea si curajul lor.
In a doua zi de fest totul a fost dat peste cap. Tobarul de la Leprous a pierdut avionul si au cantat ultimii, dupa Kreator, care si-au recuperat la timp instrumentele pentru cantare. Sincer, pentru mine, Leprous au fost headlineri. Napoleon au cantat si incantat publicul de pe scena mare, acolo unde de fapt era si locul lor, chiar daca unii carcotasi au spus ca nu aveau ce cauta aici.
Anunturile au curs si pentru a treia zi, cand celor de la Carcass li s-au ratacit bagaje, iar Wolfheart au pierdut cursa catre Romania si au concertat dupa Carcass.
Concertele au inceput in ziua 3 de la ora 16 dar au tinut ca si in ziua 2 pana spre 3 dimineata, urmate binenteles de after party cu DJ Fane. Tatal tobosarului din Allochiria a fost internat de urgenta in spital, motiv pentru care acesta a trebuit sa se intoarca in Grecia, si din pacate showul pe care trebuia sa il aiba duminica in ultima zi de REF pe scena mica, s-a anulat.
Allochiria vedem la Bucuresti in septembrie, eu zica sa nu ii ratati, eu cu siguranta nu o voi face.
Lasand la o parte ghinioanele in ziua doi de REF s-a auzit mult mai bine, mancarea parca a fost un pic mai facuta si ceva mai ieftina desi majoritatea, mai ales cei foarte tineri au preferat in continuare sa iasa din fest pentru a lua o masa decenta.
Oboseala din prima zi m-a doborat si am ajuns la fest cand baietii de la Altar urcau pe scena. Nici nu imi doream sa ii ratez, iar atmosfera facuta de ei te prinde intotdeauna. Toata lumea canta cu Andi Ghost din fata scenei, de la coada la bere sau in drum spre undeva. Trupa in ansamblu are o prezenta scenica foarte buna.
Tot romanasi si urmatorii urcati pe scena mare, in persoana constantenilor de la White Walls care se afla la a doua aparitie pe scena de la REF.
Imi plac baietii, imi place vocea lui Eugen desi acum a sunat un pic ciudat si acoperita parca cam tare de tobe si bas, imi plac piesele si atitudinea lor in general pe scena si se vede ca publicul ii iubeste, sunt instrumentisti buni, insa showul de anul acesta a fost cam flat.
Au urmat baietii de la Napoleon. Cand am aflat ca vor concerta la scena mica bineinteles ca m-am intrebat de ce, si cred ca nu am fost singura. Aparitia lor pe scena mare, datorita ghinionului Celor de la Leprous a fost foarte bine venita. Energia lor te molipseste instant si cu greu pot descrie cat de bine s-a distrat lumea la concertul lor. S-a facut mosh-pit, crowdsurfing si barcile gonflabile au fost purtate pe bratele oamenilor iar animalele de plus zburau prin public. Si ei s-au distrat pe scena, s-au simtit bine si se vede ca le place cu adevarat sa cante. Sunt considerati una din cele mai marcante trupe britanice ale scenei metalcore si pe buna dreptate, oamenii rup in doua tipare, minti si nu te poti abtine de a te agita pe muzica lor.
Pe finlandezii de la Korpiklaani imi doream de mult sa ii vad live si cum concertul lor din 2015 de la Bucuresti unde ar fi trebuit sa concerteze alaturi de Arkona s-a anulat deoarece a avut loc tragicul accident din Colectiv, aparitia lor pe scena REF a fost pentru mine un mare plus. Energie, costume, folk si nebunie. Asta este Korpiklaani, iar publicul s-a agitat bine pe muzica lor.
Cel mai mare nume al thrashului european si cam cel mai important grup al scenei metal internationale, KREATOR nu si-au dejamagit fanii, desi sunt o prezenta obisnuita in Romania in ultimii ani. Productia show-lui a fost impresionanta, cu efecte pirotehnice, lumini si confetti. Gods Of Violence, noul lor album, considerat de multi una din cele mai bune realizari discografice ai ultimilor ani, a fost cantat in intregime si foarte bine primit de public. O mare de oameni i-a aclamat si le-au cantat piesele, iar atmosfera a fost incendiara si la propriu si la figurat. La ei croudsurfingul a fost oprit din cauza efectelor pirotehnice.
Cum ziceam, Leprous au fost pentru mine headlinerii serii, desi au cantat doar o ora si undeva pe la 2.15. Am intrat in transa inca de la primele acorduri si cu greu m-am dat urnita din fata scenei dupa terminarea concertului. Multa lume a ramas sa urmareasca showul lor. Lumini, prestatie, prezenta scenica si sunet imprecabil.
Ii poti lua separat sau ca intreg, oricum se remarca printr-o precizie uimitoare a sunetului și a miscarilor de pe scena. Fiecare detaliu a fost bine pus la punct, vocile au sunat foarte de clar, iar ordinea pieselor parca a fost special aleasa sa te zapaceasca cate putin pana intrai in transa.
Au cantat: The Valley, Foe, The Cloak, The Flood, From the Flame, The Price, Echo, Stuck, Rewind, Slave, cate ceva pentru fiecare fibra din fiecare om aflat in public.
Ziua trei a fost pusa sub semnul intrebarii, cand, cum, oare vin? Ziua a fost data total peste cap, sesiunile de meet and greet nu s-au tinut, cu exceptia Solstafir.
Ziua pentru mine a inceput cu Suffocation si un death metal ca la carte, la care publicul s-a dezlantuit chiar mai tare decat la greii de la Napalm Death.
Grindcore si bineinteles Napalm Death, un Barney agitat pe scena ca de fiecare data; greu de urmarit, si au avut piese destul de ‘’lungi’’, ei care se afla in cartea recordurilor pentru cea mai scurta piesa compusa vreodata, You Suffer de pe primul lor album, care are 1,316 secunde. Ne-au atacat sonic, dar au facut-o bine.
Solstafir au avut ceva ce cu greu poti descrie in cuvinte. Ritm, melodicitate, joc scenic, prezenta, comunicare si emotie. Atmospheric Rock and Roll Islandez, charisma si le cam place pe la noi daca anul trecut au venit la ArtMania iar anul acesta dupa REF, prin decembrie ne vor vizita iar.
,,Buna seara Rasnov’’ si Jeff Walker ne-a captat atentia. Carcass asteptam toti de multisor , mai ales dupa ce s-a anulat in 2015 concertul lor de la ceea ce trebuia sa fie ‘’I’m the rocker’’. In sfarsit ne-am implinit visul. Nu ascult death metal in general, dar Carcass au tot ce le trebuie pentru ati capta atentia, iar live au fost fantastici.
Jeff a comunicat mult cu noi, a povestit, a mai spus cate ceva in romana spre deliciul publicului, a instigat la agitatie si bineinteles si-a tinut pleata in vant (de la ventilatorul din dotare).
Wolfheart au ajuns tarziu, dar au urcat direct pe scena pentru ca publicul sa nu mai astepte, mai ales ca intrebarea care se afla pe buzele tuturor era daca mai vin. Au cantat, au placut, au plecat, fara prea multa vorba.
In ultima zi de REF a plouat dar nu atat de mult ca anul trecut cand 2 zile si jumatate din trei a plouat fara incetare. Ploaia nu a incurcat pe nimeni cu nimic. Trupele au cantat la orele stabilite (macar in ultima zi nu a mai intarziat nimeni). Lumea s-a distrat poate chiar mai bine, s-a facut crowdsurfing si s-a dat din pleata, nici nu au simtit ca sunt uzi pana la piele.
Am ajuns cand Diamonds Are Forever, romanasii din Cluj, care sunt la a doua aparitie la REF cantau pe scena. Baietii cuceresc de la primele acorduri. Starea de agitatie este generala si ei sunt cei care au dat startul la pogo, circle pit si crowdsurfing.
Necrovile au fost pe placul meu si se pare ca si pe cel al publicului. Bassul si tobele au spart timpane, atmosfera a fost de o emotie vibranta. Si ei sunt a doua oara la REF.
Fit For An Autopsy vin tocmai din New Jersey si sunt pentru prima data in Romania, dar au fost foarte bine primiti de catre publicul roman. Cu un deathcore ce ofera ascultatorului un asalt atat psihic cat si fonic a cam captat atentia.
La Nile a inceput ploaia, si cand au instigat la agitatie, chiar erau sa se rupa capete din cauza noroiului in care intrau cei ce faceau crowdsurfing.
La Alestorm, cei care trebuiau sa vina si in 2015 la Rockstadt, turna cu galeata. Tot la ei lumea a cantat, s-a dansat, si-au agitat sabiile gonflabile, sau au facut crowdsurfing cu barca gonflabila. Desi au mai fost in Romania, acum ii vede lumea pentru prima data pe o scena mare demna de acesti scotieni si de show-ul live nemaipomenit pe care il ofera.
Nu am putut sa nu trec pe la scena mica cand au inceput craioveni de la Crimena. Craiovenii abordeaza un groove-metal rapid, cu piese inspirate din realitatile cotidiene. O trupa cu multa vana si poate un pic cam mult spirit. “Noul” solist este mult mai exotic, Bob, un indonezian charismatic si cu o voce ce iti da fior. Vali tine oamenii atenti si in priza, imbracat in arab. Macarena incurca riffurile si Geo s-a alaturat si de data asta baietilor pentru o piesa. La ei s-au adunat toti prietenii si s-a umplut cortul, jocurile de cuvinte si intepaturile au fost mangaiere pentru mintile si trupurile noastre obosite dupa trei zile intense.
La Opeth a fost liniste. Nu prea s-a urlat si prin public se mai auzea cate un shhhhh..cand cineva vorbea prea tare. La Opeth am fost atenti la ce simteam, la ce traiam si la ce ne spunea Mikael Åkerfeldt despre el, band si primirea facuta in Romania de care nu prea era multumit.
Am fost relaxati la suedezi si le-am ascultat piesele ca hipnotizati iar jocurile de lumini si fumul coroborate cu ploaia ce cadea molcom, au creat o atmosfera speciala.
Normal ca au cantat de pe noul lor album de studio, Sorceress, dar au delectat publicul si cu piese mai vechi, binecunoscute.
S-a incheiat ce-a de-a 5-a editie de REF, o editie a ghinioanelor si a muzicii bune, o editie cu multe minusuri, dar cu plusuri la trupele aduse, o editie aniversara la care ne-am distrat cu prietenii cat de bine am putut.
Asteptam editia cu numarul 6, o editie in care cred si sper ca se vor rezolva mute din lucurile gresite in acest an.
