Ne-am bucurat sa aflam ca initiativa Absolut, poposeste si in Romania si mai ales ca il aduce pe Woodkid. Cu o promovare bine pusa la punct, persuasiva si profesionista am fost cuceriti de concept. Am zis “trebuie sa ajungem acolo cumva” 🙂
O metoda ingenioasa de a-ti promova produsul si de ai face pe oameni curiosi. Circuit inchis, acess doar pe baza de invitatii. Ne-a fost data impresia ca nu oricine poate ajunge la un astfel de eveniment si ca trebuie sa iti castigi locul acolo. Cam asa a fost, doar ca defapt, oricine a putut ajunge la eveniment.
Trecand direct la partea de desfasurare a evenimentului, aici, se produce o mica schisma intre ce se prezinta si produsul in sine. Pe de o parte avem o metoda de promovare reusita, artistica si pe de alta parte asteptarile oamenilor, care, dupa cum e drept, au fost direct proportionale.
Obisnuiti deja cu clasicele locatii bucurestene pentru evenimente, ei bine, Romaero a fost o idee neconventionala si isteata, doar cam slab incazlita pentru aceasta perioada, insa strategia a fost buna! Ne-am incalzit cu Absolut. De la intrare pana la iesire, evenimentul a avut un concept multimedia foarte creativ. Cu lasere, lumini jucause, doctori in pantomima si licori colorate am pasit intr-una dintre incaperile impunatoare Romaero. Inauntru am fost intampinati de o atmosfera intriganta, albastra-fumurie si rece.
Invitatul special al serii: WOODKID
Woodkid s-a lasat asteptat mult si asta a nelinistit publicul. Atmosfera a fost intre timp intretinuta de catre Fouchat si Little Boots, ale caror set-uri au fost acompaniate de proiectii spectaculoase marca Dreamrec. Din cand in cand, muzica era imbinata cu proiectii ample ale scurt-metrajelor motivationale despre povestile artistilor promovati la eveniment: Yiqing Yin, Aaron Koblin Rafael Grampa, Woodkid.
Punctul culminant a fost show-ul artistului francez, Yoann Lemoine et company. Cu o maniera originala de a intra pe scena, muzica se opreste neasteptat de brusc, precum o pana de curent, si trupa isi face aparitia. Dintre elementele ce ne-au trecut pe la urechi am auzit instrumente de percutie, de suflat, pian, dar si multa banda trasa in studio. Sinceritate muzicala pe jumatate, parti ritmice preinregistrare, dar si momente de percutie de amploare. Vocea ne-a mangaiat pe suflet, dar simteam nevoia sa aibe mai mult volum. Mergand pe un sound solemn, cu versuri profunde si timbru jos, un pic harjait si momente punctate de tobe, artistii reuseau sa iti zbarleasca pielea. Albumul The Golden Age a rasunat puternic, iar proiectiile arhitecturale au dezvaluit un mod aparte de a crea un spectacol.
A fost o experienta. A fost diferit. A fost Absolut.