“Trance” este un film produs in Marea Britanie de Pathé, Cloud Eight Films şi Decibel Films, regizat de Danny Boyle cunoscut pentru producţiile anterioare “28 Days Later”(2002) “Slumdog Millionaire”(2008) şi “127 Hours” (2010). In Rolurile principale, distribuţia este satisfăcătoare pentru cinefilul de rând, cu James McAvoy în rolul lui Simon, Rosario Dawson (Elizabeth) şi Vincent Cassel (Franck).
Trance este unul din acele filme inteligente care până la sfârşit duc totul spre ridicol şi arată cum unul dintre personaje reuşeşte imposibilul. Acţiunea filmului este aparent simplă: un angajat al unei Casei de Licitaţii faimoase lucrează cu un grup de hoţi conduşi de un mafiot local pentru a fura un tablou în valoare de 20 de milioane de lire sterline. In timpul jafului complicele lor este lovit în cap de şeful bandei şi ajunge la spital.
Dupa o tortură dureroasă chiar şi pentru cei care privesc, Simon (James McAvoy) reuşeşte să îl convigă pe Franck că suferă de amnezie cauzată de lovitura primită la cap. Pentru a debloca amintirile lui Simon, cei doi ajung la concluzia că trebuie să angajeze un terapeut specializat în hipnoză pentru a-l face pe Simon să îşi aducă aminte unde a ascuns pictura.
Pe parcursul filmului, mafiotul Franck (Vincent Cassel) imbina plăcutul, utilul şi pericolul în cateva scene de sex cu terapeuta lui Simon. Din acest punct acţiunea filmului începe să se complice cand aflăm că Simon fusese pacientul Elizei înainte ca acesta să devină amnezic, de la relaţia pacient-terapeut din cabinetul de terapie au trecut repede în dormitor unde dragostea lor a început să fie otravită de gelozie garnisită cu violenţa din partea lui Simon.
Filmul te duce pe piste false, te face să crezi ca Simon este baiatul bun cu o viaţă modestă, care se luptă cu un mafiot absolut imprevizibil, o femeie misterioasă şi sanşa de a se înbogăţi. Cel care face toate jocurile nu este Franck sau Simon ci Elizabeth care foloseşte hipnoza pentru a-l face pe Simon să o uite iar apoi pentru a-l manipula pe Simon şi Franck într-un joc mortal.
Toate acţiunile personajului feminin, dezvăluite abia la final, par a fi o adaptare modernă a farmecelor făcute de vrăjitoarele lui Francisco de Goya, care ar fi fost arse pe rug în ultimele răbufniri ale inchiziţiei spaniole.
Pe Vincent Cassel l-am mai văzut în “Ocean’s” 12 (2004). Cineva mi-a spus odată că Ocean’s 12 este un film “care mananca praf” in comparatie cu “Trance”. Fals! Ocean’s bate la alt nivel, este mai realist, mai stilat, dar asta e alta poveste. Trance rămâne doar o idee cu o execuţie exagerată.
Concluzia amară a filmului ne arată că Simon era un criminal periculos, Franck, un pion justificat şi Elizabeth femeia care foloseşte hipnoza ca armă pentru a intra în posesia tabloului, şi mai apoi, pentru a oferi celorlalte personaje finalul meritat.
[tube]https://www.youtube.com/watch?v=95cTAvEUXa0[/tube]
Vizionare placuta!