Pe fondul tensiunilor dintre SUA si Rusia o organizatie terorista cu radacini naziste se ridica din cenusa unui raboi devastator pentru a incepe un alt razboi devastator in Europa si intreaga lume.
Desi au trecut 50 de ani de la evenimentele istorice petrecute in filmul “The Man from U.N.C.L.E.“, in prezent, lumea pare sa arate la fel. Fara URSS dar cu o Rusie pornita pe acelasi drum al razboiului rece cu Statele Unite.
Filmul face parte din lunga serie de productii americane, bune si mai putin bune, care au rolul sa aminteasca periodic cine este inamicul cel mare si negru, cu toate ca se face pace in interesul “comun”.
Lungmetrajul lui Guy Ritchie imprumuta, ideea, personajele si atmosfera originala de la inceputul anilor ’60. In rest nu are nimic in comun cu serialul omonim, difuzat de americani incepand cu 1964.
Filmul aduce mai multa actiune, o stare de tensiune continua, cascadorii, curse de masini, scene de dragoste si in general tot ceea ce nu a putut sa ofere serialul si filmele din anii ’60 si ’80.
Pentru toate astea trebuie sa ii dam credit regizorului englez Guy Ritchie, care a scris scenariul si a regizat filmul. Un adevarat Sergiu Nicolaescu al cinematografiei britanice.
Guy Ritchie nu este la primul succes de acest fel. El a mai reusit sa invie cateva personaje dintr-o franciza celebra, sai mai bine zis, dintr-o serie de romane politiste celebre.
A regizat “Sherlock Holmes” si “Sherlock Holmes: A Game of Shadows” in 2009, respectiv 2011. Si a avut un mare succes. Desi, transformarea personajului principal ar fi fost peste vointa domnului Arthur Conan Doyle.
Dar, de dragul audientei si profitului, sa spunem ca a functionat. Atat pentru Sherlock Holmes cat si pentru “Agentul de la U.N.CL.E.”
Note de zece pentru cei care au ales locatiile de filmare (zidul Berlinului, circuitul de formula 1 din Italia), vilele luxoase si apartamentele utilate dupa stilul vremurilor, costumele impecabile ale domnisoarelor si ale domnilor, masinile rapide (care nu puteau lipsi), si celelalate elemente de recuzita, mici dar importante.
Ca impatimit al filmelor de spionaj clasice ale anilor ’60, si ale celor moderne ce recreaza acea atmosfera, pot spune ca am fost destul de multumit de cele 116 minute de rulaj.
Ma asteptam sa existe o poveste si o structura a personajelor ceva mai superficiala si grabita. A fost grabita, dar nu superficiala. Am apucat sa aflam cate ceva interesant (si necesar), despre cele doua personaje principale, Napoleon Solo (Henry Cavill) si Illya Kuryakin (Armie Hammer), si sa vedem cum reusesc cei doi sa devina din dusmani de moarte, prieteni care isi salveaza viata reciproc. Cu toate ca aroganta personajelor nu le permite sa vorbeasca despre asta.
In serialul si filmele din anii ’60, s-au folosit doi actori care provin din tari diferite. Robert Vaughn este american, iar David McCallum este Britanic, originar din Scotia.
Pentru filmul din 2015 aproape ca s-a respectat aceeasi reteta: Henry Cavill este nascut in Insulele Canalului, sau Insulele Anglo-Normande, un grup de insule situate în Canalul Mânecii, între Anglia și Franța iar Armie Hammer este american get beget.
Henry Cavill, deja cunoscut in rolul lui Super Man (Man of Steel), se descurca foarte bine sa interpreteze acel american autentic, veteran din Al Doilea Razboi Mondial, cateodata discret, foarte siret, ajuns in lumea spionajului datorita “hobby-ului” sau periculos.
Nu si-a aratat toate atuurile de actor, pentru a jucat in mare parte un rol de actiune cu multe scene dinamice si cateva replici simple. Poate in urmatorul film o sa vedem mai multe din partea lui.
Armie Hammer reuseste sa interpreteze un rus daca te uiti la el de la distanta. Daca vi mai aproape sa vezi americanul care joaca un rus, iti dai seama ca nu intra bine in tipologia unui actor original din Patria Mama.
Nu prea vorbeste in rusa, nu il vedem mai mult in compania tovarasilor, nu bea votca si nu mananca caviar. Mai ales ca este spion. Poate toate astea sunt clisee cinematografice, dar puse in context si folosite discret, pot adauga un plus de originalitate.
Apoi o avem pe actrita suedeza Alicia Vikander, care interpreteaza agentul britanic Gaby. Personajul ei este necesar si apreciat dar, in acelasi timp, personajul ei da o palma serioasa femeilor conservatoare din acea perioada care nu stateau pe sub capotele masinilor sa repare motoare si nici nu faceau wrestling cu agenti sovietici de doua ori mai mari ca ele.
O alta incercare patetica de transforma un personaj normal intr-o reprezentanta a sexului frumos cu accente feministe. O farsa moderna si o jignire la adresa domnisoarelor si doamnelor care au trait in anii ’60.
Elizabeth Debicki este personajul negativ, vampa de serviciu, care incearca sa isi costruiasca cateva bombe atomice. Actorul nu isi ajuta deloc personajul sa fie discret si malefic sub identitatea unui afacerist din Italia.
Personajul Victoria isi da prea repede masca jos sa ne arate cat de rea si cat de mult isi doreste sa isi contruiasca un arsenal atomic, folosindu-se de un fizician slab si cativa subordonati incompetenti, invinsi usor de agentii americani si sovietici.
Jared Harris, actorul britanic din seria “Sherlock Holmes”, are cateva aparatii scurte dar consistente in rolul superiorului direct al agentului Napoleon Solo (Henry Cavill).
Colegul sau, actorul Hugh Grant (Alexander Waverly), are si mai putin timp pe marele ecran. Un rol de umplutura despre care nu pot sa spun nimic interesant.
In concluzie, “The Man from U.N.C.L.E.” este un film ce merita vizionat. Per total filmul se concentreaza in egala masura pe povestea celor doua personaje principale si misiunea acestora. Acest echilibru intre povestea personajelor si misiunea lor va aduce un mare succes in fata celor care sunt pasionati de acest gen de film
“The Man from U.N.C.L.E.” ruleaza in cinematografe incepand de astazi, vineri, 21 august 2015.
Mai jos, trailer-ul filmului “The Man from U.N.C.L.E.” (2015).