In 2012 am vazut Guns N’ Roses, in 2013 am ratat concertul Slash de la Bucuresti dar anul acesta mi-am indeplinit visul de al vedea. Singurul meu regret dupa ce am vazut acesti artisti pe scena este ca nu am apucat sa ii vad live impreuna dar poate, printr-o minune (imposibila) ii voi vedea.
Daca sambata am fost la Godsmack, duminica am fost la Slash, doua concerte intense de rock pur desi foarte diferite ca stil. Sincer dupa concertul celor de la Godsmack, Slash a fost doar un concert bun.
Cred ca marea diferenta a constat in comunicarea cu publicul. Slash si Myles Kennedy nu au comunicat deloc cu publicul. Cele cateva cuvinte rostite de Slash aproape ca le-am pierdut dar in schimb l-am vazut zambind.
Dar sa incepem cu inceputul si anume cu trupele ce au deschis seara.
Trupa bucuresteana RoadKillSoda a urcat prima pe scena fix la ora stabilita in program, 19.30.
Este prima data cand reusesc sa fiu atenta la un concert de-al lor cap coada desi i-am mai vazut de cateva ori live. Sincer de data asta am incercat sa inteleg acest gen muzical cu multa trecere pe alte hotare, Stoner rock.
Sebastian Stancu vocea trupei avea mana in ghips, Mihnea Ferezan “Panda Elixir” – chitara si Victor “Vava” Ferezan – bass au incercat sa se agite pe acolo dar per total nu a fost rau deloc. Daca am reusit sa ascult tot concertul lor si nu m-am plictisit este ok. Ce m-a captat? Probabil trecerile fluide de la un sound la altul sau capacitatea de a ne face sa auzim clar instrumentele de parca ar canta separat desi cantau impreuna.
Alegere inspirata RoadKillSoda pentru deschiderea concertului Slash de la Arene si promit ca data viitoare ii voi asculta si mai atenta. Bietii chiar merita ascultati si ma bucur ca i-am vazut pe o scena mare.
Raveneye, o trupa englezeasca de ceva Heavy-Power rock este formata doar din trei oameni care suna chiar bine, asa de duminica seara. Ei au fost cei care au urcat pe scena unde nu peste mult timp s-a desfasurat in voie Slash.
Nu prea mult zbucium, o muzica ce pare veche la prima auditie, desprinsa parca de prin anii ’80 dar asta nu e deranjant, dimpotriva chiar acesta este farmecul lor. Pe mine m-au cam prins, mai bine zis pe e-ul meu romantic, melancolic dupa timpurile vechi.
Pe la ora 21 Slash alaturi de Myles Kennedy & The Conspirators au urcat pe scena in aplauze si ovatii. Deja lumea era mult prea nerebdatoare. Vedeam o multime de oameni emotionati in jurul meu, auzeam cum si cat l-au asteptat sa revina pe acest maestru al chitarii.
Peste 4000 de fani l-au asteptat sa apara pe scena pe acelas Slash. Acelasi de acum multi ani cand canta cu Guns, aceeasi palarie, ochelari, aceeasi figura parca de ceara care zambeste din cand in cand. De fapt el nu transmite emotie prin mimica, dar cu chitara da.
Nu stiu cate jobenuri ala Slash am vazut in public, multe oricum. Haios a fost cand am vazut un tip care semana cu Axl Rose in tinerete si mai era si imbracat identic ca acesta in vremurile de demult, cu bandana pe cap evident, doar ca sigur a avut o intrevedere cu Bahus inainte la cat se legana pe picioare. Ce am vazut in schimb au fost multe tricouri cu Guns, nu o foarte buna alegere pentru un concert Slash. Doritorii de merch Slash au avut de unde alege desi preturile au fost destul de ridicate pentru buzunarele rockerasilor.
Stiam foarte bine in ce parte a scenei trebuia sa ma duc ca sa il pot urmari cat mai bine pe cel care isi merita cu prisosinta locul in galeria celor mai buni chitaristi din lume dar din diverse motive am ajuns exact in partea opusa, adica in stanga scenei. Mai ca imi venea sa plang cand mi-am dat seama de eroare (adica atunci cand Shlash a intrat pe scena) si binenteles ca eu nu vedeam nimic. Dat din coate, stat pe varfuri si in final am reusit sa ajung intr-o pozitie multumitoare pentru al vedea pe cel pe care l-am asteptat atata amar de vreme.
Slash este enervant si emotionant in acelas timp, cel putin pentru mine. Pai cu sa fi atat de relaxat si totusi sa faci chitara sa scoata astfel de sunete? Cum sa produci atata emotie auditoriului si totusi sa nu clintesti nici un muschi de pe fata ( si totusi zambeste cateodata in spatele ochelarilor si ubmrit de plete, ca l-am vazut)? Complicat.
Oare la ce piese s-a agitat publicul cel mai mult? La cele din perioada Guns ’N Roses binenteles. Totusi in spatele meu era un tip care a cantat 90% din piese tare si clar. (bine macar ca avea ceva voce). Piesele sunt Guns dar totusi nu suna la fel, nu au aceeasi intensitate.
Piese de pe cele doua albume de studio Slash, Apocalyptic Love” (2012) si “World On Fire” (2014) si piese din era Guns s-au combinat armonios si au reusit sa ne pastreze atentia incordata, emotia atingand cote maxime cand cineva isi asculta piesa favorita.
“Sweet Child O’Mine”, “Welcome To The Jungle”, “Anastasia” “Bent To Fly” sau “You Could Be Mine” sunt doar cateva dintre piesele pe care Myles Kennedy si-a etalat vocea ajutat de bandul sau, The Conspirators pentru al completa pe Slash. Si totusi nu s-a auzit foarte clar vocea lui Myles.
Cu o seara in urma la Godsmack am avut parte de o atmosfera incendiara, de un public intaratat la maxim, de un sunet foarte clar. La Slash au cam lipsit aceste elemente cheie pentru un concert memorabil.
Am avut Slash cu parti solo, cam putine totusi. Am avut Slash la chitara dubla (Guild Green Double Neck, construita dupa cerinţele sale). Am avut Slash alergand pe scena, i-am auzit chiar si vocea si totusi unii confunda Slash cu Guns si invers pentru ca asa a fost la inceput iar oamenilor nu prea le plac schimbarile.
La final a avut confetti si ghici ce? Melodia de final de concert Guns ‚N Roses a fost si melodia pe care Slash si-a facut iesirea triumfala de pe scena. “Paradise City” a incheiat o seara frumoasa, un concert bun pentru o seara de duminica.
Am avut placerea sa ascult nu doar un chitarist desavarsit dar si un om care a fost si va ramane dedicat in totalitate muzicii, un om care ne invata ca atunci cand perseverezi poti face orice doresti.
SETLIST:
You’re a Lie
Nightrain (Guns N’ Roses)
Avalon
Halo
Back from Cali
Wicked Stone
Double Talkin’ Jive (Guns N’ Roses)
You Could Be Mine (Guns N’ Roses)
Doctor Alibi (Slash)
Welcome to the Jungle (Guns N’ Roses )
Starlight (Slash )
Beneath the Savage Sun
The Dissident
Rocket Queen (Guns N’ Roses)
Bent to Fly
World on Fire
Anastasia
Sweet Child O’ Mine (Guns N’ Roses)
Slither (Velvet Revolver)
Encore: Paradise City (Guns N’ Roses )
Credite foto: Paul Voicu