Al patrulea an de REF si al treilea pentru mine, s-a desfasurat in acceasi locatie, poalele cetatii Rasnov si a durat 4 zile, la fel ca editiile precedente doar ca de data aceasta de joi pana duminica.
Anul acesta a plouat 2 zile, am cam inghetat de frig dar ne-am distrat la fel de bine ca in ceilalti ani si macar nu au fost viespi ca anul trecut. Chiar daca am introdus o noua moda, cizmele de cauciuc si pelerinele de ploaie fiind un must have la aceasta editie, muzica buna, mancarea excelenta si ceva bautura cu cat mai multe grade, au facut si din aceasta editie una de neuitat si bineinteles ca deja am inceput sa numaram zilele pana la editia 2017.
Joi 11 august a fost ziua de inceput a festului, concerte la cort pe scena mica si foarte multi rockeri veniti deja la distractie. Multi deja campau in locul special amenajat sau incercau sa mai prinda una din casutele amenajate in acest an pentru fest.
Eu am ajuns de miercuri si joi am fost pe metereze inca de la ora deschiderii, extrem de curioasa de noile aplasamente si de ce urma sa gasesc in zona de Fest, deci am dat o mica tura de recunoastere.
Scena mare a fost amplasata in accelas loc ca anul trecut, cu fata la munte doar ca in acest an a avut si un nume, Scena Adrian Rugina. A fost numita dupa cel ce si-a pierdut viata in incendiul din Colectiv de anul trecut, un erou, un om cu un suflet mare si poate cel mai bun tehnician scenic. Sunetul la aceasta editie a fost asigurat de Catalin Davidescu (Dark Side)&Co.
Pentru bauturi s-a mers din nou pe sistemul de jetoane, iar un jeton a avut pretul de 3 lei. Apa a fost 3 lei, in timp ce berea 6 lei. Jack Daniels (40 ml) , 12 lei, un shot de Jagermenister (40 ml) 6 lei, iar cidrul 9 lei. Plata cu cardul a fost disponibila doar pentru casele de jetoane iar Bancomanul BCR a functionat prea putin, cam jumatate din fiecare zi.
Regele Ciolanului a fost din nou prezent cu bucataria sa traditionala dar si A-HA Bistro Lounge a avut o variatiune mare si gustoasa de produse. In acelasi timp, pentru acest an optiunile vegetariene/vegane parca au fost mai variate. Pall Mall a fost si el prezent cu standul de tigari, iar Container Cafe au revenit la festival cu freshuri, inghetata, delicioasele prajituri de casa si, desigur, cafea.
Daca miercuri a plouat un pic spre seara, joi ploaia ne-a prins dupa o mini excursie la pestera, chiar cand vroiam sa ne reluam locurile la concertele din cort unde din pacate nu am apucat decat sa vad primele 2 trupe, nefiind echipata corespunzator si deja uda pana la piele.
Singing in the rain pe ritmuri rock
Vineri, echipati cu noile cizme de cauciuc, hanorac si pelerine de ploaie, desi ploaia nu incepuse inca dar stiam cum va arata locul de la festival, ne-am pornit catre poalele Cetatii ca aveam multe trupe bune de ascultat in prima zi. Bucuria mare a fost ca desi namolul era cam cat sa iti acopere carambii cizmelor, paiele aduse de organizatori au mai diminuat din zloata dar parca noua de noroi si ploaie ne pasa…am inghetat si ne-am murdarit pe ritmurile unor trupe mult asteptate…asta conteaza.
Concertele au inceput cu recitalul brasovenilor de la Hteththemeth (un nume la care se incurca gandurile si pe care am reusit cu greu sa invat sa il pronunt) iti schimba starea de spirit si nu poti sa nu zambesti, nu poti sa nu traiesti o data cu ei anumite sentimente si simtiri. La ei ploaia a incetat ca prin minune. Lao, un actor (nu unul grabit din fericire) ce aduce pe scena pe langa o voce buna, baritonala si un concept interesant. Accesorii interesante, miscari fluide si tonalitati diferite ale cuvintelor dar si de rasul sau colorat pe alocuri, face din melodii adevarate povesti. Fiecare melodie are un talc, fiecare piesa este o viata.
Spre marea mea placere am vazut Soulfly pentru a doua oara live (dupa Rock The City 2012), cu un Max Cavalera cu o voce ceva mai trecuta si al sau fiu, Zyon batand energic la tobe. Tot concertul a fost tare și clar. S-a auzit excelent chiar daca Cavalera isi pierde vocea pe alocuri. Sute de fani au ridicat pumnii în aer si au cantat impreuna refrenele Soulfly. Setlist-ul variat a inclus și Roots Bloody Roots sau Eye for an Eye, piese pe care lumea s-a dezlantuit furtunos.
La Carach Angren s-a facut mosh-pit la greu prin noroi chiar daca vocalul parea ca ne canta asa mai cu jumatate de gura. Vizual au fost foarte interesanti cu costumele lor si fetele pictate si chiar au sunat bine.
Daca la Carach Angren a plouat tot concertul la Negura Bunget a iesit soarele . Nu putea domnul soare sa isi aleaga mai bine momentul sa rasara dintre neguri decat atunci cand Stefan Zaharescu a urcat pe scena si a cantat cu Negura Bunget – Hora Soarelui.
Hocico au fost parca din alt film si multi au fost de parere ca au cam gresit festivalul. Nu au sunat rau iar show-ul lor mexican electro-industrial a fost chiar interesant
Au incercat cei de la Bucovina sa filmeze primul lor dvd cu aceasta ocazie, dar vremea nu a tinut cu ei si se pare ca vor face asta alta data. Lumea s-a bucurat de prezenta lor la REF si au cantat alaturi de ei refrenele atat de dragi precum : Mestecanis , Luna printre varfuri sau Spune tu vant. Soim in vazduh a fost dedicat fratelui lor de suflet. Adrian Rugina, cel cu al carui chip erau si fetele de tobe ale trupei.
Trupa finlandeza de folk-metal, Moonsorrow a promovat Jumalten Aika, disc ce urmeaza sa fie lansat in urmatoarele luni.
Headlinerii serii au fost My Dying Bride, o trupa eleganta si interesanta totodata. Publicul entuziast vibra de nerabdare sa-i vada si sa-i auda live din nou. Este o trupa care intr-adevar a schimbat istoria rockului si care a devenit foarte apreciata si iubita de publicul din intreaga lume.
Doom-metal virtuos si intunecat, stil propriu care a revolutiontat genul acesta de muzica. Spectacol deosebit de muzica si o punere in scena demna de o piesa de teatru rock. Aaron Stainthorpe cu a lui voce grea dar clara patrunde pana si in sufletele cele mai putin sensibile si transforma simtamintele in ceva ce greu se poate descrie in cuvinte. Fiecare cantec are momentul lui molipsitor si patrunde in mintea ascultatorilor dupa prima auditie. Canta despre cele mai mari temeri, dureri si sacrificii. Melodiile te duc cu gandul la cele mai intunecate parti ale tale, fac sa te doara si totusi tu sa urlii de placere.
Baie de namol, frig si rock pe paine
Sambata a iesit soarele si ziua a fost senina si relativ calda. Totusi spre seara frigul ne-a intrat rau in oase si parea ca nici o lichoare bahica nu mai reusea sa o alunge dar nici joggingul intre scene sau standuri.
Mi-am inceput ziua cu rusii de la Put Solnca, cu un instrumental foarte bun, s-au dovedit a fi o adevarata supriza pentru fanii thrash si death metalului old school.
Am continuat cu un pic de soare si cu moldovenii de la Infected Rain, cu acceasi frumoasa Lena dar cu cateva probleme cu vocea, probleme pe care le intelegem dupa perioada grea prin care a trecut si totusi a zambit tot timpul incalzind sufletele auditoriului. Multa energie care s-a propagat si in sufletele celor prezenti care nu mai conteneau cu fredonatul, agitatul si cu crowd-surfingul, apogeul fiind cand Lena a coborat de pe scena si a cantat o melodie suita pe gard inconjurata de fani. Intr-o atmosfera calda si prietenoasa cum vezi adesea la un concert rock de calitate am cantat alaturi de ei atat melodii de pe ambele lor albume dar si o piesa noua de pe albumul ce va aparea la sfarsitul acestui an.
Mi-au placut Morgoth (si nu pentru ca imi place Lord Of The Ring), cu al lor sound atipic, dur si uniform in ritmuri de death metal dar am ramas impasibila la Tankard, legendarii reprezentanti ai thrash metalului german si campioni ai consumului de bere, trupa pe care lumea s-a distrat maxim si s-au incalzit cu pogo si multa bere.
Vikingii de la Borknagar au fost pentru unii revelatia serii iar pentru altii cea mai asteptata trupa. Una din cele mai de succes exponente muzicale ale Norvegiei, cu un sound ce face parca legatura intre muzica si natura, black metal cu ingrediente folk metal, pasaje progresive, totul intr-o nota aparte. Borknagar au promovat noul album Winter Thrice, disc inregistrat si compus alaturi de ICS Vortex si Vintersorg, un material ce are ca invitati pe toti cei patru solisti ce au activat de-a lungul istoriei Borknagar.
La Mayhem -De Mysteriis Dom Sathanas set – nu am reusit sa mai rezist prea mult si oricum nu se incadreaza printre genurile pe care le ascult in mod curent dar stiu ca au interpretat integral albumul debut. Prea mult misticism, prea putina muzica si da a fost cred cel mai extrem show metal vazut de mine pana acum. Dupa doar un sfert din show, zgribulita de frig m-am hotarat sa fug la cazare si sa ma pregatesc pentru importanta zi de duminica, a patra si ultima din festival.
In sfarsit soare. O zi fantastica
Duminica a inceput cu Days Of Confusion pe scena mare, cu acei baieti simpatici, istrumentisti valorosi si o voce clara si interesanta. Sound proaspat, melodii energice, atitudine si prestatie scenica care mie imi plac foarte tare. O voce buna si clara (Cosmin Lupu), un supergrup pentru ca fiecare din componentii sai activeaza ca membri permanenti în trupe cunoscute (Vita de vie, Voodoo, Asha). Abordand genurile alternative metal si post grunge s-au facut indragiti si apreciati de publicul roman ascultator de acest gen muzical. Au avut si un invitat Alecu, de laThe Dignity Complex, cu care au cantat una din piesele de pe albumul la care lucreaza.
Ce a urmat la Excrementory Grindfuckers, o trupa satirica din Hanovra, este greu de descris in cuvinte. Un amalgam de piese proprii sau preluari facute talmes-balmes si totusi o amestecatura interesanta musical, iar distractia a fost maxima la ei ca doar sunt un fun-metal band. Nu ai cum sa tii ritmul cu ei, insa publicul de la rasnov chiar a incercat. S-a facut mosh-pit, pogo, s-a dat din plete si s-a topait pana la epuizare. Cand ii vedeai pe scena cat sunt de activi, mai ales claparul Mike nu te puteai opri din dansat. In public a fost macel, zburau chestii din cele mai dubioase iar daca te uitai la fetele spectatorilor, parca erau in transa.
Piesele sunt pur și simplu ceva atipic, un amestec EXCREMENTORY GRINDFUCKERS care celebreaza stilul lor de grindcore, amestecul plin de umor satiric de muzica pop si pop german cu grindcore.. GRINDFUCKERS fac doar ceea ce doresc și se amesteca polizati cu muzica folk, jazz și tot felul de alte lucruri pe care, uneori, iti vine greu sa le intelegi. Suna ciudat dar este interesant.
Britanicii de la Tesseract mi-au mangaiat auzul cu al lor progresiv-metal clar, cu ritmuri unduitoare si cu influente de space rock, djent, experimental sau ambient.
Cattle Decapitation a fost un recital cu brutalitati cu ceva decibeli peste ceea ce suport eu, rapiditate, agresivitate, riff-uri energice, si peste toate vocea inconfundabila a lui Travis Ryan, dar a mers bine cina si un vin pe muzica lor, iar Destruction, legendele thrash metal-ului nemtesc, trupa etalon a scenei thrash europene, au fost extrem de apreciati de publicul de la Rockstadt.
Insomnium a fost poate ce mai asteptata trupa a festivalului mai ales dupa ce aceasta si-a 
anulat o parte din turneul de anul trecut, turneu ce trebuia sa includa si Romania, concert care a fost aproape sold out in cateva zile. Pe buna dreptate, un concert Insomnium este absolut fantastic si chiar daca i-am descoperit doar acum vre-o 7 ani datorita prietenului meu, iar pe Markus Vanhala (chitara), l-am mai putut vedea acum 3 ani in concertul Omnium Gatherum de la Bucuresti, acest concert a fost pentru mine ca o ploaie calda de vara, racoritor si revigorant, un concert mai mult decat perfect.
Finlandezii ce canta melodic death metal, cu un instrumental clar si précis, cu piese melodioase si puternice, cu riffuri energice si o voce clara si puternica, au electrizat publicul present la REF, cu piese foarte bine alese, atat de pe ultimul album (Shadows Of The Dying Sun) dar si piese mai vechi binecunoscute. Am auzit o mare de oameni cantand refrenele, am vazut mii de maini ridicate in aer si mii de ochi care ii sorbeau din priviri. S-a facut corwd-surfing, s-a facut mosh-pit, dar parca lumea a fost mai atenta decat la celelalte trupe.
SOILWORK este o alta trupa pe care eu deabea asteptam sa o revad. Dupa prestatia de la Best Fest din 2013 cand m-au facut sa raman pana la sfarsitul festivalului desi lumea cam plecase din locatie, concertul de la REF 2016 a fost unul care mi-a deposit asteptarile atat ca prezenta scenica dar si ca sunet, care a fost excelent.
Suedezii ce au redefinit un intreg gen muzical prin compozitiile lor, nume de referinta a scenei metal a noului mileniu, au modernizat muzica death, au transformat-o in ceva mai mult decat maestuos, ascultabil si memorabil. Publicul i-a primit cu caldura, cu urale si aclamatii binemeritate. Vocalul Björn “Speed” Strid impreuna cu colegii lui , Sven Karlsson (clape),Bastian Thusgaard (tobe-dupa plecarea lui Dirk Verbeuren la Megadeth), Sylvain Coudret (chitara), David Andersson (chitara), Markus Wibom (bass), au urcat pe scena mare de la REF undeva in jurul orei 22.45. La auzul primelor acorduri din “The Ride Majestic” publicul a explodat la propriu. Cu o voce puternica dar extrem de melodioasa si chitaristi de exceptie care ne ofera solouri extraordinare pe durata spectacolului, suedezii trec rapid prin albumele lor cu piese foarte bine alese, aceasta trupa venind inca odata sa demonstreze ca rockul nordic este de cea mai buna calitate, ascultat si iubit de o multime de amatori ai genului.
Finalul festului a fost dat de fum, confetii si un mega concert al trupei Parkway Drive, o trupa foarte in voga la acest moment si care nu au lipsit in ultima vreme de la nici un fest mare din Europa.
Formatia australiana de metalcore nu se afla pentru prima data in Romania dar a fost primita cu entuziasm si cu o multime de fani ce purtau plancarde sau steaguri cu ei, gesture care se pare ca i-a miscat profund pe membrii trupei. Am avut ocazia sa ma intalnesc cu ei si sa vad niste oameni calzi si simpli, cu un real interes pentru publicul si tara in care concerteaza.
De la primele acorduri ale piesei de debut, Destroyer, si pana la biss-ul ,Crushedsi Home Is for the Heartless, publicul s-a agitat incontinuu iar trupa a dat tot ce avea ea mai bun in materie muzicala si visuala. Au fost energici si deosebit de ritmati iar sunetul a fost perfect.
Din pacate nu prea am ajuns la scena mica. Am fost un pic la H8 si Infest si am mai trecut din cand in cand pe acolo , in drumurile spre standurile de mancare.
Despre orgnizare numai de bine. Micile scapari au fost remediate, sunetul a fost de la bun spre excelent mai mereu, spatiu sufficient la mese, mancare si bautura pentru toate gusturile. Toaletele au fost mult mai curate decat anul trecut si suficiente ca numar. Merch-ul a fost, official sau de la Niche Records, pentru toate gusturile si buzunarele si destul de variat.
Deja numar zilele pana la editia din 2017, o editie aniversara ce se vrea mai interesanta decat toate. Sper sa ai viata lunga festivalule, noi te sustinem si vrem sa cresti mare.
Galerii foto: