Este a doua oara cand ii vad pe nemtii de la Scorpions la Bucuresti dar parca i-am vazut pentru prima data. Spectacolul a fost absolut fenomenal.
O mare de oameni ii astepta cu infrigurare, nerabdatori sa vada un show care nu putea sa fie altfel decat extraordinar. Nu au fost dezamagiti nici de data asta.
Daca in 2011 Zone Arena a fost arhi-plina, sala de la Romexpo a fost la fel, concertul fiind sold-out. Nu aveai loc nici sa arunci un pai, oamenii fiind probabil fericiti ca Scorpions, desi au promis atunci ca se retarg de pe piata muzicala, nu au facut-o si au continuat sa scoata piese, ultimul album fiind, “Sting in the Tail”.
Standurile de merchandaise ne imbiau cu tricouri, cani si alte suveniruri cu trupele participante la eveniment, dar multa lume a asteptat finalul concertului sa-si achizitioneze cate o amintire.
Pe acordurile piesei ”Sting in the Tail‘‘, cei de la Scorpions si-au facut aparitia, in uralele si aplauzele publicului.
Au urmat doua ore de muzica buna, de riffuri si solouri de chitara care au facut publicul sa ramana intr-o stare de exaltare hipnotica.
Am ramas impresionata de energia cu care s-a desfasurat totul, de pasiunea cu care pot canta, de felul cum au interactionat cu publicul pe tot parcursul showlui.
Placut a fost faptul ca au tinut sa multumeasca publicului prezent adresandu-le cateva cuvinte in limba romana dar si ca au cantat ultimile melodii cu steagul Romaniei prins undeva pe microfon, chitara sau in fata tobelor.
Scena in forma de T a fost pur si simplu invadada de ei. Erau pretutindeni. Cu greu ii puteai urmari pe toti in dorinta de a nu pierde nimic, de a vedea fiecare gest, de a prinde fiecare sunet care parea ca se materializeaza in timp ce ajungea la noi si puteam sa il atingem, sa-l simtim cum patrunde in sufletele noastre daruindu-ne mereu noi emotii.
Lumini si fum, ecrane pe care erau proectate scene din videoclipuri sau imagini sugestive pentru melodia care se auzea atunci pe scena, totul facut parca sa creeze trairi si sentimente greu de descris in cuvinte. La un moment dat fumul era si in alta parte decat pe scena mare. De unde oare ma intreb? Privind mai atent vad ca din chitara lui Rudolf Schenker iesea fumul. El a fost si cel mai energic din trupa. Era mereu in miscare antrenand publicul sa se agite si sa cante.
La piesele ‘‘Send Me an Angel’‘ si ”Holiday” publicul a explodat pur si simplu. Se auzea extraordinar cum Klaus Meine canta acompaniat de vocile a mii de oameni.
Pe tot parcursul spectacolului agitatia oamenilor a fost maxima, chitarile au impresionat, vocea lui Klaus Meine mereu tanara a facut ca publicul sa cante pana a ramas fara voce. Tineri in suflet si cu aceeasi pasiune cu care ne-au obisnuit, au demonstrat ca sunt o trupa fara varsta, o trupa care dainuieste in timp.
Aproape de finalul concertului am avut parte de un solo impresionant cu James Kottak ale carui tobe pareau ca iau foc. ”Kottak Attack’‘ a fost ceva ce ne-a lasat pe toti fara grai. Nu am putut decat sa aplaudam frenetic la sfarsitul demonstratiei si sa incercam sa ne revenim dupa ce l-am urmarit cu gurile cascate minute bune.
Cu piesa ‘‘Big City Nights’‘ spectacolul parea ca a luat sfarsit. Publicul dornic de mai mult i-a chemat inapoi pe scena si am avut parte de un bis de trei melodii dintre cele mai cunoscute si mai iubite de public, Still Loving You, Wind of Change (dedicata tuturor romanilor deoarece , dupa cum a zis chiar solistul, stie ca vantul schimbarii a trecut si pe la noi atunci, in ’89, si am simtit ce au simtit si ei ceea ce ne face frati in ideologie si suferinta), Rock You Like a Hurricane, melodii cantate deasemenea impreuna cu miile de oameni din sala care incercau parca sa acopere vocea lui Klaus Meine.
Uraganul Scorpions a facut ceea ce se poate numi o minune, un spectacol pe care nu aveai voie sa-l ratezi, ceva ce va ramane in sufletele nostre pentru eternitate.
Setlist:
Sting in the Tail, Make It Real, Is There Anybody There?, The Zoo, Coast to Coast, Loving You Sunday Morning, The Best Is Yet to Come, Send Me an Angel, Holiday, Raised on Rock, Tease Me Please Me, Kottak Attack. Blackout, Six String Sting, Big City Nights
Encore:
Still Loving You, Wind of Change, Rock You Like a Hurricane
Trupa care a deschis acest show extraordinar a fost mult indragita Trooper.
Deja vu 2011, atunci cand Scorpions i-au avut in deschidere tot pe baietii de la Trooper. Nici ca imi puteam inchipui o alegere mai buna.
In urale si aplauzele multimii de fani prezenti, au aparut pe scena insotiti de o trupa de majorete si au inceput show-ul cu piesa ‘‘Liceul Cimitir” (piesa care are si un videoclip foarte interesant lansat in aceasta vara).
Energici si deosebit de carismatici au demonstrat inca o data ca pot sa incante mii de oameni, ca sunt atat de iubiti incat majoritatea celor prezentii au fredonat toate melodiile.
Mita de la Bere Gratis a fost invitatul celor de la Trooper si au cantat impreuna melodia ”Zi dupa zi’‘ , piesa de pe ultimul album Trooper, ”Atmosfera”.
Piese vechi si piese noi , cantate de vocea minunata si inconfundabila a solistului Alin ”Coiotu” Dinca acompaniat de niste baieti extraordinari, au facut ca publicul sa fie animat si extaziat, purtat pe valurile muzicii lor.
Energice si halucinante riffuri de chitara, John cu ale lui tobe din care sunetele pareau ca ies si se disperseaza in aer incercand parca sa iasa din sala si sa se propage in univers, vocea lui Alin care sfideaza bariera sunetului si patrunde adanc in sufletele oamenilor ramanand acolo pentru totdeauna.
Pasiunea cu care Trooper canta, modul in care interactioneaza cu publicul ii fac iubiti, respectati si fac ca la concertele lor lumea sa vina cu placere de fiecare data.
Am cantat impreuna si ‘‘imnul national al Romaniei”, Tari Ca Muntii, piesa reprezentativa pentru formatie, piesa de suflet pentru fani.
Am ramas pentru posteritate alaturi de ei si dupa acest concert prin poza facuta impreuna cu publicul la sfarsitul spectacolului.
Finalul, piesa ”Vino cu mine’‘, a fost cantata ca de fiecare data impreuna cu vocile fanilor prezenti in sala, cu veselie si entuziasm. E o melodie care ne binedispune, care nu reprezinta sfarsitul unui show , reprezinta speranta unui nou inceput, pregatirea pentru un nou concert , pentru o cat mai rapida reintalnire .
Cam scurta prestatia lor, din pacate de doar o jumatate de ora, dar ne-au pregatit de minune pentru concertul celor de la Scorpions.
Setlist: Liceul Cimitir, Pasii Ei, Zi Dupa Zi, Nimic Nu Mai Conteaza, Tari Ca Muntii, Vino La Mine.
Seara a fost fantastica, publicul a fost cald si receptiv.
Sunet, lumini, totul s-a potrivit perfect,totul s-a petrecut cu precizie de ceas elvetian.
Publicul a fost de toate varstele, de la 4 la 70 de ani, oameni care apreciaza muzica de calitate si au venit sa urmareasca cum se scrie o pagina in istoria rockului, oameni care nu au simtit oboseala desi cei mai multi au stat in picioare mai mult de patru ore.
Un concert minunat pentru acest sfarsit de an, un show care ne-a facut sa uitam de tot si de toate si ne-a facut sa ne lasam purtati de un val al fericirii, sa speram in mai mult, mai bine.
Multumim Scorpions, multumim Trooper.
MAI MULTE POZE IN : GALERIA FOTO SCORPIONS