Intr-o seara de marti, intr-o sala de teatru (Elisabeta), cortina s-a ridicat, pentru a lasa, sa straluceasca, sub lumina reflectoarelor o trupa tanara cu un concept muzical ceva mai altfel decat ceea ce este la ora actuala pe piata muzicala romaneasca.
O sala eleganta, cu o acustica buna si nu in ultimul rand plina de oamenii care au venit sa asculte ceva deosbit sau poate, in marea majoritate, datorita curiozitatii noului.
Invitati sa ia parte la acest concert, atat in deschiderea lui cat si participand efectiv la conturarea catorva piese din ‘’Proiectul Tivodar’’, au fost cei din trupa Blade Strings.
Iubesc muzica clasica pentru ca am crescut cu ea. Iubesc rockul pentru ca a ajuns sa fie muzica mea de suflet. Cei de la Blade Strings reunesc cele doua genuri muzicale atat de dragi mie, intr-o maniera originala.
Nu mi-am putut niciodata imagina ca niste coveruri dupa artisti plecum, Scorpions, Led Zeppelin sau Metallica suna atat de bine altfel decat in varaianta lor originala. Ei reusesc sa faca o punte de legatura intre cele doua lumi, au un sound avangardist si folosesc doar instrumente reci, acustice.
De cand au urcat pe scena ne-au spus ca se simt bine pe scena, in fata publicului si ne-au dorit si noua acelasi lucru interpretand o piesa draga mie ‘’ Feeling good’’- Muse. Au continuat energic cu ‘’Kashmir’’– Led Zeppelin si ne-au leganat cu sunete suave de vioara pe ‘’Nothing else matters’’– Metallica, iar in final s-au dezlantiut atragandu-ne si pe noi in hora lor de sunete pe piesele ‘’Skyfall’’– Adele si ‘’Supermassive blackhole’’– Muse.
Imi plac deoarece interpreteaza piese grele, pentru care stiu ca nu prea exista partituri, imi plac pentru ca zambesc tot timpul (mai ales fetele) si ne fac si pe noi sa zambim, imi plac pentru ca au energie, talent si curaj sa faca ceva nou. Muzica lor este formata din senzatii, energie si vitalitate.
Dupa o foarte scurta pauza, cam atat cat sa ne tragem un pic rasuflarea, Proiectul Tivodar acapareaza scena.
Multi dar buni, un haos ordonat, un amalgam de oameni, stiluri, sunete, cam asa ii vad eu pe cei din Proiectul Tivodar.
Acum patru ani erau doi, acum aproximativ un an si jumatate trei, iar acum sunt sapte, un album si multe vise.
Pe scena, sub lumina reflectoarelor, cei sapte si-au schitat un autoportret muzical in care pensulele au fost instrumentele iar acuarela s-a transformat in sunete.
Dupa cum sustin chiar ei, ‘’ Inima bate folk, auzul îndeamnă spre blues, rock progresiv şi poezie’’, iar rezultatul este ceva nou. Un amalgam de stiluri care sunt imbinate armonios si care impreuna cu versuri inspirate din trairi si emotii si diversitatea de instrumente rock dar si din sfera clasica, creeaza, chiar de la prima auditie, o stare de bine, de confort audtiv.
Artisti originali dar mai ales complexi, ne-au aratat ca pot canta la fel de bine la mai multe instrumente si astfel, Daniela Curcan a atins corzile viorii dar si clapele keyboardului, Alex Nichita a pendulat intre corzile viorii si cele ale chitarii ritmice iar Stefan Tivodar si-a acompaniat vocea cu chitara din dotare.
Daca restul au avut companie cate un instrument, vocea clara a Ioanei Purcărea s-a revarsat in sala, puternica, starbatand cotloane si gadilandu-ne auzul.
La tobe se afla in mod constant in aceasta echipa Alex Neagu. Totusi, in cadrul spectacolului, pentru cateva piese, dreptul de a bate la tobe i-a fost atribuit lui Claudiu Naşu’ Purcărin , iar locul Danielei Curcan a fost luat de Saşi Vuşcan, . Cele doua elemente clasice rock, chitara bas si chitara solo au fost manevrate de Mihai Movileanu si Alex Cismaru, acesta din urma delectandu-ne si cu cateva sesiuni solo excelent executate si aplaudate. De fapt, spre sfarsitul concertului, fiecare si-a luat partea lui de glorie si au avut momente solo in care am reusit, poate, sa-i cunoastem un pic mai bine.
Cum ziceam si la inceput, Blade Strings au fost invitati sa cante si impreuna cu Proiectul Tivodar trei piese: ‘’Cordonul Ombilical’’, ‘’Pescarusi’’ si ‘’Catalog’’. Impreuna au sunat minunat, au reusit o impreunare a stilurilor celor doua formatii, melodioasa, puternica ca impact.
Muzica lor este ca un medicament, trateaza melancolia cu melancolie, tristetea cu tristete, veselia cu veselie si astfel te transpui si te regasesti in ei, in versuri in ritm.
Primul meu gand, atunci cand au inceput sa cante si am ascultat prima data vocea lui Stefan, a fost la perioada cand ascultam cu placere vinilurile mele cu Alexandru Andries. Atat vocea cat si parte din ritm si compozitie imi amintesc de el.
De comunicarea cu publicul s-a ocupat Stefan Tivodar si s-a descurcat foarte bine. Ne-a vorbit despre ei, ne-a spus un pic din povestea pieselor, ne-a multumit ca am venit sa-i cunoastem si sa le admiram ‘’Autoportretul’’.
Au cantat piese de pe albumul pe care in acea seara l-au lansat, ‘’Autoportret’’ dar si piese mai vechi care isi vor gasi poate locul pe un viitor album. Ne-au cantat despre cum e sa fi ‘’Liber’’, despre ‘’Maturizare’’, au cautat o ‘’Idee’’ pe ‘’Drumuri ‘’ de ‘’Tranzitie’’, in ‘’Saptamani De Duminici, fara ‘’Frica’’.
Si au cantat frumos, poate mai putin decat am fi vrut noi. Poate din cauza locatiei si a faptului ca am stat pe scaune, manifestarea publicului nu a fost foarte zgomotoasa, dar s-a aplaudat, s-a zambit, s-a simtit emotia.
Cert este ca a fost frumos. Am ascultat ceva nou, cel putin pentru mine, am zambit si am simtit pe versurile lor, am trait cu ei emotii. Sunt un proiect muzical bine conceput si conturat, cu oameni tineri si talentati, cu un viitor luminos.
Si am plecat spre casa sa visez …ce?….’’Stiu’’…‘’Pescarusi’’
Setlist: Oameni de lut, Liber, Maturizare, Cerul iarba crescand, Cordonul ombilical, Pescarusi, Catalog, Stiu, Saptamani de duminici, Idee, Drumuri, Frica, Tranzitie.
FOTO: ALEX CSIKI