Soarele mecanic este volumul de debut al poetului George Serediuc, publicat în 2011 la Herg Benet Publishers. Autorul a publicat poeme în revistele Luceafărul, Tomis, Cetatea Culturii, Dacia Literară ș.a, în plus apare în antologiile Iubirea e pe 14 februarie (Vinea, 2010), Ana Basis (Arania, 2008) sau Identități (Lumen, 2007) – acestea sunt cele mai recente.
Iată ce ne spune autorul despre propria carte: Aş putea să compar Soarele mecanic cu povestea lui Benjamin Button. Este o poveste care se derulează în sens invers. Este vorba despre întoarcerea în timp. Un mic Manual de întoarcere a timpului, aş putea spune. Odată cu fiecare poem, te apropii din ce în ce mai mult de lucrurile simple ale vieţii. Te debarasezi de greutatea cu care te-ai obişnuit să simţi lucrurile din jurul tău. Soarele mecanic este metafora întoarcerii în timp. Este maşinăria care te duce înapoi la lucrurile cele mai de preţ pe care simţi că le-ai rătăcit pe undeva. Mereu credem că ne putem întoarce la ele; nu mai este, însă, atât de uşor. Uneori timpul vindecă. De cele mai mule ori, însă, distruge. Benjamin Button care pune în mişcare Soarele mecanic se întoarce în dragoste.
Ceea ce am observat prima dată la Soarele mecanic a fost ceva mai mult tehnic: se vede că poemele au fost intens modificate, reluate, corectate – lucru care este foarte bun pentru că rareori am găsit un cuvânt în plus sau plasat unde nu arăta prea bine în carte. Apoi îmi place Soarele mecanic pentru că este o carte sinceră și personală, firul pe care trebuie să îl urmăm ne duce către construirea/reconstituirea unei subiectivități, a unei voci care ghidează prin diferite momente ale vieții ce o susține.
Fiecare poem este foarte bine construit, primele versuri au un rol, apoi următoarele construiesc o atmosferă și un grup de acțiuni care merg spre versurile finale, mereu foarte importante. Uneori se întâmplă să am impresia la alți autori că versurile finale ar fi fost mai bine să lipsească, însă la Serediuc acestea sunt bine calculate, poemele sale îmi dau senzația de structură.
Cel mai bun exemplu în acest sens mi se pare chiar finalul, ultimele versuri ale volumului, care nu numai că se integrează perfect în ideea despre timp pe care ne-o propune autorul (vezi citatul de mai sus), dar sunt și printre cele mai frumoase versuri ale cărții:
mă gândeam cum ar fi să ai // un termos / pentru fiecare lucru pe care vrei să-l mai păstrezi un timp (p.71);
în topul meu alături de: ai făcut la stânga/ dar la mine lucrurile astea mari/ nu au volan (flash – p.65), și:
e simplu: oasele ni se deschid și trecătorii/ îmi înțeleg dragostea. (liniștea – p.63) sau:
în locul acela fermenta pasiunea. (poemul de cânepă – p. 35).
Transcriu doar câteva ca să vă fac curioși!
Stilul în care sunt scrise poemele apare transparent și plin de claritate. În plus au marea calitate că spre deosebire de cum se întâmplă de obicei, ele sunt acelea care se apropie firesc de cititor, nu trebuie să faci eforturi spre a-ți apropia poezia din Soarele mecanic, pentru că ea e deja foarte aproape – iar acest (mic?) detaliu mi se pare extrem de important din punct de vedere al receptării.
Soarele mecanic este o carte la care veți reveni de fiecare dată când veți avea nevoie de o poezie caldă.
Vă invităm să vizionați videopoemul semnat George Serediuc, care ar trebui să fie un preview pentru volum:
[tube]http://www.youtube.com/watch?v=sgRxIcT9AyA[/tube]
Puteți comanda cartea prin Libraria online Herg Benet, unde puteți citi și câteva fragmente.
Pret: 15 lei