Era aproape ora opt cand am ajuns la Romexpo. M-am alturat unei multimi care se indrepta grabita catre locul unde dupa 12 ani, Dream Theater, una dintre cele mai bune formatii de metal progresiv din lume, urma sa concerteze in fata catorva mii de fani.
Imi place sa observ, asa ca am privit atenta la cei din jurul meu si m-am bucurat sa vad oameni de toate varstele, de la cei trecuti de prima tinerete si care poate au vazut si concertul din 2002, la adolescenti care probabil au descoperit destul de curand muzica acestei trupe.
Recunosc ca acum 12 ani nu am fost la concert si nu voi avea cu ce sa compar concertul din aceasta seara. Am trait emotia primei vizionari live a unei formatii legenda, o formatie care va ramane mereu tanara, cu instrumentisti unul mai genial ca celalalt si cu o voce care canta balade ca nimeni altul. Singura schimbare fata de 2002 este ca actualmente la tobe se afla Mike Mangini iar in 2002 se afla Mike Portnoy, in rest sunt aceeasi.
Turneul ‘’An evening with Dream Theater – Along for the Ride Tour 2014’’ s-a oprit si la Bucuresti. Dream Theater a concertat in fata a aproximativ 3000 de fani si speram ca nu vor mai trece alti 12 ani pana la urmatoarea data cand ii vom revedea. James LaBrie a spus la un moment dat ca isi aduce foarte bine aminte cum s-a simtit in Romania acum 12 ani, cum fanii i-au primit calduros si nu stie cum de a trecut atat timp pana au revenit aici. Asa ca a cerut organizatorilor de la Phoenix Entertainment sa faca ceva in privinta asta.
In deschidere nu a fost nimeni. Scena a fost numai a lor, spectacolul a fost unic si au cantat aproape trei ore neobositi, intrerupti doar de cele 12 minute de pauza ce au impartit concertul in doua parti.
Si la 20 fix a inceput nebunia.
Intro False Awakening Suite + The Enemy Inside a reprezentat inceputul show-ului de lumini si sunet, imagini si trairi.
Pe ecranul din spatele lor s-au succedat pe tot parcursul concertului, imagini din diverse filmulete realizate cu ei sau imagini cu impact emotional pentru momentul respectiv dar si flashuri de imagini de pe scena.
Intro-urile instrumentale ale pieselor mi-au placut intotdeauna deoarece dau posibilitatea audierii fiecarui instrument in parte. Astfel in concert am avut placerea de a urmari fiecare instrumentist in parte in solouri bine structurate in care Mike Mangini a batut la tobe intr-un ritm naucitor ( tobe aflate pe trei laturi, cinele si alte instrumente de percutie, atat de multe cum nu am vazut la alta formatie), John Petrucci (chitară) si John Ro Myung (bass) ne-au delectat cu sunetele instrumentelor lor cu coarde, riffuri si tonuri intens simtite de catre public, iar Jordan Rudess (clape) ( preferatul meu), un geniu al instrumentelor cu clape, si-a lasat degetele sa alunece atat pe clapa clasica cat si pe cea portabila sau pe keytar, atat de colorat si de vibrant incat m-a lasat fara grai. Daca erai atent la ecran, Jordan Rudess aparea din cand in cand in locul imaginilor cu mainile sale alergand pe clape, spre amuzamentul publicului.
De vocea calda a lui James LaBrie ar fi prea multe de spus. Anii nu si-au pus amprenta pe corzile vocale ale acestui solist. Parca suna mai bine pe zi ce trece, inflexiunile vocii sale au facut trecerea de la balade la parti mai ritmate aproape lina iar emotia transmisa de versuri prin vocea sa te facea sa inchizi ochii si sa te lasi purtat pe aripi de sunete si sa nu ii mai deschizi de frica ca ceea ce vezi si simti e doar un vis care se va destrama daca te trezesti.
Nici nu stiu cand s-a facut ora 23 si totul s-a incheiat. Cele doua parti ale show-lui ( prima continand piese de pe ultimul album lansat in 2013 iar cea de-a doua cu piese mai vechi, chiar de la inceputurile formatiei) ,au avut forta sa te tina in priza, sa tina timpul pe loc cat noi am cantat si ne-am dezlantuit alaturi de ei. Si totusi am fost nevoiti sa ne trezim din visare. Desi am avut parte de un bis destul de lung si aproape trei ore de concert tot ni s-a parut prea putin.
Putina lume totusi chiar daca mie acest gen imi pare mai accesibil, mai melodios, desi este departe de ceea ce este commercial in ziua de azi.
Sunetul a fost la inaltime cam din orice punct al zonei iar jocurile de lumini au facut spectacolul mai interesant. Nu au fost cozi infernale la intrare sau la jetoane si racoritoare iar preturile acestora au fost acceptabile, deci o organizare buna.
A fost un vis implinit, un spectacol de vis, o seara de visare. An evening with Dream Theater ne-a oferit racoare intr-o zi calda de vara, linistea dinaintea unei usoare scuturari de nori ( care a venit perfect la ultima melodie ) si ne-am simtit ‘’Finally Free’’ de orice nu a fost bine pana atunci.
Setlist:
Part I
False Awakening Suite, The Enemy Inside, The Shattered Fortress, On the Backs of Angel, The Looking Glass, Trial of Tears (extended intro), Enigma Machine (drum solo by Mike Mangini), Along for the Ride, Breaking All Illusions
Part II
The Mirror, Lie, Lifting Shadows Off a Dream, Scarred, Space-Dye Vest, Illumination Theory
Encore:
Overture 1928, Strange Déjà Vu, The Dance of Eternity, Finally Free, Illumination Theory (Outro)
Sursa fotografii: Anca Dumitrescu (www.letsrock.ro)- mai multe fotografii aici