Mare concert mare si o seara ce se dorea de neuitat. Pentru unii poate chiar a fost o experienta de vis, pentru mine, a fost o seara pe care o asteptam de mult dar care m-a dezamagit in foarte multe privinte.
Am ajuns destul de tarziu la Romexpo. La 19.30 m-a intampinat o coada imensa la intrare deoarece era o singura poarta de acces pentru toate categoriile de bilete, trei la numar. Robin and the Backstabbers inca nu erau pe scena dar nu m-a mirat intarzierea. Acreditarea a fost la Normal, zona aceea care incepe la cel putin 60-70 de metri de scena si de la care daca nu vi devreme sa prinzi un loc la gard nu vezi nimic, daca sonorizarea nu este foarte buna risti nici sa nu auzi foarte bine si sa te multumesti cu ce vezi pe ecrane, daca exista si sunt in buna stare.
Cum nu am prins loc in primul rand am ales sa ma plimb putin si sa stau la coada la jetoane si la sucurile aferente, cozi care atunci nu erau inca mari dar s-au transformat pe parcurs.
7 lei un jeton este ceva normal la concertele mari desi mi se pare exorbitant sa dau 7 lei pe o apa plata. Pretul ca pretul dar coada este o problema. Stai la coada la jetoane, iti iei cate crezi ca iti trebuie, apoi te muti la coada de bauturi sau mancare dupa caz. Ce te faci daca ramai cu jetoane? Speri ca le poti returna dupa cum ar fi normal si cum ai mai vazut la alte concerte dar nu, ramai cu ele cumparate si speri sa mai apuci altadata sa le folosesti desi jetoanele se schimba permanent si vei ramane cu banii dati.
Trecem peste, imi iau o cola si pornesc in cautarea unui loc propice vizionarii concertului.
La un moment dat ma intreb de ce e foarte gol la zona Golden ca mai apoi sa aflu ca este un lac de acumulare (a ploii) in mijloc iar oamenii stau in jurul ei. Noroc ca nu era plin nici la Golden nici la Diamond ca au avut preturi destul de mari si avea lumea unde sa stea.
Robin and the Backstabbers i-am vazut cam din randul 2, repet de la Normal si m-am putut delecta cu piesele lor melodramatice. Indragiti si foarte populari, cu refrene usor de retinut si puternice ca impact.
Ma uitam in jur si vedeam multa lume care parea ca nu are ce cauta aici iar ca populatie era majoritar feminine, probabil venite sa il zareasca macar pe piratul inimilor lor, Johnny Depp, pentru ca de Alice Cooper sau de Joe Perry nu cred ca au auzit vreodata dar Piratii din Caraibe au vazut de multe ori. Nu cred ca stiu de foarte multe filme sau care este povestea acestei trupe dar cred ca nici nu a contat.
Pentru mine ramane totusi unul din actorii mei preferati si revad cu placere filme ca Secret Window, Don Juan DeMarco sau Cry-Baby, filmul in care Depp chiar canta si o face foarte bine.
Supergrupul The Hollywood Vampires cu trei grei precum Cooper, Depp si Perry dar si bandul din spate este pe masura, fiind alcatuit din instrumentisti de mare valoare: Matt Sorum (tobe, backing-vocals, ex-Guns N’Roses), Robert DeLeo (bas, Stone Temple Pilots), Tommy Henriksen (chitara, Alice Cooper Band) și Bruce Witkin (keyboards, chitara, backing vocals).
Cum s-a infiintat ne-a povestit la un moment dat chiar Alice Cooper, din dorinta de a aduce un tribut artistilor care au murit in urma abuzurilor de alcool sau droguri in anii 70 iar numele trupei a fost inspirit de clubul unde genii ani muzicii dar si mari amatori de bauturi percum Ringo Star si bineteles Alice Cooper isi duceau veacul in acei ani si dintre care doar Cooper mai este in viata. Si astfel au cantat ,, My Dead Drunk Friends’’. Au doar un an, un album proaspat aparut si multe concerte.
‘’In seara asta vă vrem urechile. Mai tarziu, va vom dori gaturile” ne spune in introducere Alice Cooper.
Au aparut pe scena intampinati de focuri de artificii si asa au si plecat dupa marele bis la care am reusit sa ma strecor pana in Golden, dupa ce au scos gardurile separatoare, si sa ii savurez in tihna.
Piratul a purtat ce parea o ie si i-a stat foarte bine, Cooper a fost un adevarat conte Dracula carismatic, sadic si sarcastic, aproape aceeasi voce de care m-am indragostit la ,,Poison’’ si aceeasi vivacitate in ciuda varstei si un Perry elegant si plin de vana care si-a distrus chitara pe final de ‘’My Generation’’(The How) spre deliciul publicului, dar care ne-a delectat si cu cateva solouri de chitara absolut fantastice.
Tot Depp a sarbatorit pe scena, in avans, 53 de ani si a primit chiar si un tort iar noi la indemnul lui Alice Cooper i-am cantat ‘’la multi ani’’. Cum nu am auzit prea bine de unde ma aflam doar am dedus ce se intampla, noroc cu ecranele cu multi pixeli lipsa pe care am reusit sa vad cand Depp primea tortul de care nu a parut foarte incantat desi a multumit pentru surpriza. De fapt Depp nu a comunicat prea mult nici cu pubilcul nici cu colegii de trupa. El si-a jucat bine rolul, ii sta bine cu chitara in mana si bineinteles ca a mai frant cateva inimioare.
Coveruri celebre sau piese proprii precum , ‘’As Bad as I Am’’, compusa chiar de Depp, toate au prins la public si mi-a placut sa aud cantand mii de voci :Whole Lotta Love (Led Zeppelin), My Generation (The Who), Come Together (The Beatles), Ace of Spades (Motörhead) sau Sweet Emotion(Aerosmith).
La bis ne-am jucat cu baloane colorate in rosu, negru si alb si am cantat „School’s Out” si aproape ca mi-am pierdut vocea pe Train Kept A-Rollin’ (Tiny Bradshaw) in timp ce sorbeam din priviri trio-ul de pe scena.
Per total probabil a fost unul dintre cele mai asteptate concerte ale anului si lumea s-a distrat chiar daca au fost deficient in organizare, daca au stat la cozi sau nu au vazut bine. Lumea s-a bucurat de moment, a cantat si a sperat ca ne va ocoli ploaia.
Concertul a sunat bine din fata, prost din spate si acceptabil in dreptul cortului de sunet unde am stat mai tot concertul.
Piesele au sunat bine si genialitatea fiecaruia combinata in totul numit The Hollywood Vampires a facut posibil acest lucru.
Ma bucur ca l-am vazut pe Alice Cooper ca voce a acestui band si ca m-am delectat cu riffurile lui Perry si cu un Depp la chitara la fel de atragator si sper sa ii mai vad macar o data, in trupele de origine sau chiar in aceasta formula.
Alice Copper, regele shock-rockului, Johnny Depp piratul cu chitara care a demonstrat ca este potrivit in orice rol si pe orice scena si Joe Perry, chitaristul Aerosmith care a zdrobit o chitara și și-a demonstrat talentul vocal cand a cantat piesa ‘’Stop Messing Around’’, totul este astfel conceput si coordonat incat sa placa si sa aduca publicul la extaz.
Concertul spun chiar cei trei, s-a potrivit manusa in tara lui Dracula. Au vizitat in prealabil si castelul Bran, le-a placut Romania si vor sa mai revina. Speram ca data viitoare conditiile vor fi mai bune.
Setlist: Raise the Dead I Got a Line on You (Spirit cover,) 20th Century Boy (T. Rex cover), Pinball Wizard (The Who cover), My Generation (The Who cover), Manic Depression (The Jimi Hendrix Experience cover), Cold Turkey (Plastic Ono Band cover), Come Together (The Beatles cover), 7 and 7 Is (Love cover), Whole Lotta Love(Led Zeppelin cover), Five to One / Break On Through (to the Other Side)(The Doors cover), Rebel Rebel (David Bowie cover), Suffragette City (David Bowie cover), As Bad As I Am Stop Messin’ Around (Fleetwood Mac cover), My Dead Drunk Friends, Ace of Spades (Motörhead cover), I’m Eighteen (Alice Cooper cover,) Sweet Emotion(Aerosmith cover)
Bis: Train Kept A-Rollin’ (Tiny Bradshaw cover,) School’s Out (Alice Cooper cover)
Eveniment organizat de Phoenix Entertainment
