Omul din umbra.
Se intampla sa nu ai mari asteptari de la fuziuni si sa nu intelegi cum ar putea sa decurga lucrurile intr-un concert. Normalitatea gandita de mine, era ca, din respect pentru kilometrii strabatuti de Mick si pentru cariera bogata pe care o are in spate, sa aiba o formatie romaneasca prestigioasa precum Robin si trupa.
Dar nu, Mick si-a agatat chitara de gat, si si-a inceput concertul. Putinii oameni ce se aflau in sala nu au stiut sa-i acorde atentia cuvenita si se crease un zumzet general de vorbarie.
Deranjat fatis de lucrul acesta a mentionat intr-un mod diplomatic, inainte de a-si incheia recitalul, ca simte ca plictiseste publicul si va mai canta doar cateva piese pentru ca era clar ca cei din sala au venit sa-i asculte pe cei de la Robin and the Backstabbers.
O atitudine necuvenita din partea auditoriului caci, daca intrai in atmosfera si incercai sa intelegi pe deplin cuvintele rostite, puteai sa fi usor captivat. Mick Harvey avea din pacate dreptate.
“Time don’t fool me no more
I throw my watch to the floor, it’s gone crazy
Time don’t do it again now
I’m stressed and strained
Anger and pain in the subway train” – Out of time man
Mick Harvey este cel care a fost alaturi de Nick Cave ca aranjor muzical si muzician, in trupele The Boys Next Door, The Birthday Party şi Nick Cave & The Bad Seeds. O colaborare ce a durat 36 de ani. Dar Harvey are lansate si 7 albume solo.
Robin a dansat alaturi de membrii formatiei, a facut show precum ne-a obisnuit, si ne-a incantat cu piesele originale deja foarte cunoscute – “Trece sat dupa sat”, “Soare cu dinti”, “SPNZRT”, “Marele zgomot” si multe altele. Robin nu plictisea, iar Mick impreuna cu un prieten din staff-ul sau ii ascultau cu un mare interes, asteptand sa reapara pe scena pentru a canta impreuna. In acest timp a oferit si un autograf unui impatimit, dar pe un cd cu Nick Cave.
Lumea era deja dezlantuita, iar Mick impreuna cu un bandul RATB in spate, deja suna mult mai bine, si a primit mai mult credit. La bis din pacate nu a mai urcat alaturi de Backstabersi si Robin, cu toate astea nimeni nu a plecat suparata acasa.
La plecare toata lumea se indrepta grabita spre iesire pentru a prinde un taxi liber, iar Mick astepta ca cineva sa se opreasca si sa primeasca macar un zambet, caci CD-urile expuse nu au avut mare trecere.
Nu doresc sa mai retraiesc aceasta experienta in Romania, insa cu toate astea mi-ar placea sa ma opresc pe o strada singuratica dintr-un oras cu adevarat european si sa-I admir afisul si sa spun da, hai sa mergem.
“Om, dar ce e aia om?”
The End!