In mijlocul saptamanii, pe o arsita teribila, Arenele Romane au gazduit un eveniment aproape perfect, concertul unei trupe legendare, o bucatica din celebrul Big 4, Megadeth.
Cum in ultimii 6 ani au venit de vre-o 4 ori prin Romania, nu ma asteptam ca Arenele sa fie pline pana la refuz dar totusi asa a fost. Rockeri de toate varstele, mai mult sau mai putin obisnuti ai concertelor, dar pregatiti sa se distreze si sa isi asculte trupa preferata.
Daca mai adaugam ca in deschidere au fost Dirty Shirt, indragita formatie maramureseana si Myrath, tunisienii care au un stil aparte , o imbinare de rock cu ritmuri orientale, seara era din start o reusita.
Totul s-a desfasurat bine. Coada de oameni care m-a intampinat la intrarea de la Arene a facut doar ca intrarea sa se efectueze incet si calm, cozi prea mari la jetoane sau la bere nu am vazut, desi cred ca la Megadeth nu s-a mai miscat nimeni din loc sa isi ia ceva, iar singurul minus a fost ca nici de data aceasta nu s-au putut returna jetoanele (tot 7 lei unul) si iar fac colectie. Pana si agentii de paza parca au fost mai intelegatori de data asta si parca nu am mai vazut chipuri incruntate peste tot.
M-am bucurat enorm sa ii revad pe bunii mei prieteni, baietii veseli si nebuni de la Dirty Shirt. Pacat ca din cauza unor problelme ,,tehnice’’ clapele au lipsit de pe scena si am simtit lipsa lui Mihai sa sara neobosit de la clape la chitara.
Baietii au facut exact ce stiu ei mai bine sa faca, sa cante, chiar daca erau obositi dupa un drum de aproape 12 ore pe care dupa concert trebuiau sa il faca in sens invers, ca de, nu puteau lipsi de la joburi. Alaturi de ei a fost Sergiu (Ad-Hoc) cu a lui vioara, vesel si dezinvolt ca intotdeauna.
Scena este locul lor de joaca, locul in care se desfasoara in voie si de unde prin miscare scenica si cant incearca sa ne transmita cate ceva din parerile si dorintele lor, ne impartasesc vise, sperante si nemultumiri.
Hardcore moroșan cu care ne putem mandri, treceri de la folclor si folk la electro, dubstep, alternative si reggae si bineinteles rock, metal si dulcele grai maramuresean ii fac pe baieti iubiti si apreciati atat pe scena metal autohtona cat si pe cea internationala. Se vede ca lumea in iubeste iar ei stiu foarte bine acest lucru si vorbesc cu noi, ne explica, ne incita. Energia lor este pur si simplu molipsitoare si sarim cu ei, sarim pentru ca vor ei, facem o hora-moshpit pentru ca ne cer si cate si mai cate. Petrecerea e in toi si deodata se termina. Oricat ar canta baietii astia tot putin pare iar 6-7 piese este chiar putin.
Ma bucur mereu sa ii vad pe scene mari, apreciati si iubiti pentru ca asa merita si chiar daca Robi s-a auzit prost la inceput, restul concertului a fost excelent si s-a auzit foarte bine.
Myrath, trupa tunisiana de metal oriental m-a lasat pur si simplu masca. Au avut un show complex, o expresivitate deosebita si o muzicalitate aparte a pieselor.
Si totusi se pare ca nu a fost chiar pe placul majoritatii deoarece chiar daca lumea era deja ceva mai multa decat la Dirty Shirt, agitatia a fost la cote putin spre jalnic si prin preajma am auzit reactii precum ‘’ces si cu manelele astea?’’. Mie mi-a placut si cum ii ratasem acum catva ani in deschiderea Orphan Land, acum le-am savurat spectacolul.
Dupa mine au tot ce trebuie. Au un solist charismatic cu o voce interesanta si care ne-a si adresat cateva cuvinte in romana, intr-o romana foarte buna chiar (lui Zaher Zorgatti, chiar daca avea replicile scrise in palama, ii apreciem efortul depus), un clapar agitat si foarte expresiv (Elyes Bouchoucha) si un tobar (Morgan Berthet- ex-ETHS) ce isi struneste foarte bine ozn-ul de tobe si cinele. Sa nu ii uitam nici pe Malek Ben Arbia -chitara si Anis Jouini – bass, minuni la corzi. Pe intreg, muzica –prezenta scenica, fara cusur.
Myrath ne-a incantat cu ritmurile traditionale tunisiene, strecurate printre ritmuri metalice energizante.
Vor reveni in decembrie in Quantic, nu ar trebui sa ratati concertul.
Dupa Myrath ma uit in jur si ma trezesc inconjurata de mii de oameni nerabdatori sa inceapa concertul Megadeth, sa il admire pe Mustaine si ale lui chitari si sa vada probabil cum bate la tobe Dirk Verbeuren (ex-Soilwork) pe piesele Megadeth. Sincer nu am mai vazut de mult Arenele atat de pline. Oamenii scandau si aplaudau, tipau ori de cate ori o lumina sau un om aparea pe scena si pauza parea mult prea lunga.
La un moment dat o voce ne-a spus ca Mustaine are o rugaminte, ca publicul sa nu fumeze in timpul concertului, in deosebi cei din primele randuri. Si lumea s-a conformat. Cum sa nu ii faca pe plac lui Mustaine oamenii care pentru el au venit?
Concertul Megadeth a fost un spectacol de muzica si lumini si efecte vizuale foarte bine pus la punct, cu un aranjament scenic interesant, cu un Mustaine care stie ca publicul il idolizeaza dar care deasemenea stie sa multumeasca publicului, sa faca pe fiecare sa se simta privit de el si bineinteles cu instrumentisiti de valoare care au avut fiecare momentul lui unic, cate un solo de chitara sau tobe absolut dementiale.
Mustaine a parut impresionat de primirea publicului roman, de reactia acestuia si a alegrat pe scena multumind si impartind zambete sau chiar pene de chitara in vre-o doua ocazii. Si chiar daca este arogant si are o imagine tipica de baiat rau, nu poti sa nu fi impresionat de vocea lui clara si puternica si de talentele sale de chitarist sau macar de chitarile lui minunate.
Kiko Loureiro a avut cateva dueturi cu Mustaine, foarte interesante si captivante si se pare ca integrarea lui in Megadeth este perfecta. Vocea lui este atipica si suna atat de bine pe partile de backing-vocals.
Printre altele, piesa „Tornado Of Souls”, a fost dedicata de Mustaine, memoriei lui Nick Menza, fostul baterist al trupei decedat pe 21 mai 2016 , In urma unui infarct, In timp ce se afla pe scena alaturi de trupa OHM.
Piese noi de pe ultimul album, Dystopia sau piese mai vechi, toate au fost fredonate de public. Mustaine a cantat cu si pentru public. The Threat Is Real, Poisonous Shadows, Post American World şi Dystopia noi si totusi cunoscute s-au invaluit in piese din timpuri nostalgice precum Hangar 18 sau A Tout Le Monde şi Symphony of Destruction, melodii super cunoscute care au fost cantate alaturi de public, si totul a fost minunat.
Desi i-am vazut si acum 3 ani, tot la Arene, un concert Megadeth se pare ca are mereu ceva nou. Remarci gesturi la artisti sau parca acum sti mai multe piese sau te bagi intr-un mic circle-pit si esti ceva mai curajos ca altadata si totusi sunt ei cu mici schimbari, in bine, si Megadeth e asa cum a fost si va ramane, o legenda.
Mi-au placut tinutele lor elegante all black, prestanta de pe scena, inganfarea mai mult sau mai putin simulata. O prezenta scenica deosebita, riffuri si piese ce iti taie respiratia, acestia sunt Megadeth.
Pentru bis, Megadeth a pastrat doar un solo de chitara oferit de Mustaine si piesa „Holy Wars… The Punishment Due”.
Ma bucur ca s-a auzit bine aproape de oriunde si distorsiunile nu au fost grave. Ne-am bucurat de un show magnific al unei trupe de legenda. Un concert greu de uitat.
Setlist: Hangar 18, The Threat Is Real, Tornado Of Souls, Poisonous Shadows, She Wolf, Wake Up Dead, In My Darkest Hour, Conquer Or Die, Fatal Illusion, Trust, Post American World, A Tout Le Monde, Down Patrol, Poison Was The Cure, Sweating Bullets, Dystopia, Symphony Of Destruction, Peace Sells, Holy Wars… The Punishment Due.
Concertul Megadeth din Bucureşti a fost organizat de Phoenix Entertainment.