Si in acest an, organizatorii Maximum Rock Festival ne-au pregatit doua zile pline de muzica rock de cea mai buna calitate.
Din program nu a lipsit nici zona Drum Stage unde a fost organizat si un concurs la care si-au etalat talentele cativa foarte tineri viitori bateristi iar cel mai bun a fost rasplatit cu un set de tobe oferit de cei care au infiintat initiativa caritabila lansata in memoria tobosarului Rares Bratu, Requiem for a Drummer’s Dream. Tot aici Costin Chioreanu si-a prezentat noua colectie vestimentara sub titlul “Dream Walks With Me”.
Deasemenea am putut lua parte la targuri de merchandise din cadrul acestui targ nelipsind standul Century Media Romania / Universal Music România / GetMusic Ro.
De securitate s-a ocupat Blackhawk Security, acea echipa care este mereu alaturi de noi trup si suflet si fac ca orice eveniment la care sunt prezenti sa se desfasoare fara incidente, colaborad cu publicul in sesiunile de crowdsurfing si fiind in primul rand prietenii nostril nu simpli agenti.
Ziua de vineri a inceput devreme, in jurul orei 18.30, poate mult prea devreme pentru unii dintre noi iar afara batea un vant naprasnic si in consecinta, cand baietii de la Neutron au urcat pe scena locatia era mult prea goala.
Vezi aici galeria foto din prima zi
Neutron nu au pus la suflet inconvenientul de a canta in fata a doar catva oameni si au facut-o asa cum o fac deobicei, cu mult suflet, au fost energici si carismatici. S-a auzit bine asa ca Vlad ne-a incantat din nou cu vocea lui puternica dar clara iar Teo si George si-au avut partile lor solo in care si-au demonstrat virtuozitatea.
Pasiunea cu care canta, ritmurile melodice si emotiile transmise le-am simtit si trait din plin si am cantat alaturi de ei. A fost scurt dar intens, putini am fost dar i-am sustinut cat am putut de bine pe baieti. Singurul meu regret este ca nu au cantat si Desert Rain care este piesa mea preferata.
De la melodic/progressive metal am trecut la rock alternativ atunci cand I’m The Trip au urcat pe scena de la Turbohalle.
Sibienii au fost portia de veselie de vineri seara. Castigand locul intai anul acesta la concursul Maximum Rock – Suport Pentru Underground 2014, locurile II si III fiind adjudicate de Open Mind si Neutron, au avut posibilitatea de a canta si in cadrul festivalului Maximu Rock ca si ocupantele locurilor II si III.
Trupa tanara, o fata draguta la bass, piese ritmate, energie si zambete si se pare ca au gasit o reteta buna pentru un viitor frumos. Sunt ca o gura de aer proaspat si chiar daca majoritatea au venit in acea seara pentru ceva metale grele se pare ca trupetii au placut publicului.
In continuare am avut rock de la Cluj, oras care ne ofera numai trupe bune din cate observ.
Pe baietii de la Krepuskul i-am descoperit in primavara cand au cantat tot pe scena de la Turbohalle dar in deschiderea concertului Arch Enemy, iar acum i-am revazut cu placere.
Deja era ceva mai multe lume in sala iar baietii chiar au reusit sa incinga atmosfera. Amalgamul de stiluri muzicale, energia lui Andu, ritmurile agresive ce alterneaza cu cele melodice si nu in ultimul rand absenta limitelor in compozitii ii fac speciali si prind imediat publicul.
Show-ul lor in viteza, muzica variata si expresiva dar si lipsita de banalitate si buna lor comunicare cu publicul a captat atentia tuturor si au reusit sa incinga nitelus spiritele cam amortite pana atunci.
Trupa de progresiv metal din Regatul Unit Al Marii Britanii, Threshold, a fot intampinata cu multa caldura de publicul roman adunat acum intr-un numar destul de mare. De fapt nu se putea altfel. Muzica lor este una de suflet, plina de emotie si profunda.
Introducerea in atmosfera ne-a facut-o chiar solistul trupei, Damian Wilson, care ne-a povestit pe indelete cate ceva despre ei si a facut mai usoara intelegerea muzicii lor dar si a lor ca oameni.
Rar vezi o trupa atat de compacta. Damian Wilson care a tot plecat si revenit din trupa pe parcursul anilor pare ca este de fapt liantul care tine totul unit si face ca lucrurile sa decurga perfect pe scena. Piesele au mers la suflet, publicul a cantat cat a putut de tare iar Damian a venit in mijlocul nostru de doua ori chiar si se pare ca se simtea acolo la fel de bine ca pe scena.
Toti erau atat de relaxati incat iti dadeai foarte repede seama ca de fapt scena este casa lor, muzica reprezentand parca hrana fara de care nu pot supravietui. Au impartit si cu noi o bucatica din ei, ne-au hranit cu versurile lor si ne-am simtit luati de val pe alocuri pe ritmurile lor.
Au comunicat excelent cu publicul, poate cam mult dupa unii, dar asta ne-a ajutat mult sa intelegem ceea ce simt atunci cand sunt pe scena. Ne-au oferit aproape o ora in care ne-am simtit excelent si daca s-au aflat in turneu de promovare al ultimului lor album de ‘For The Journey’ se intelege ca au cantat si de pe acesta dar si piese mai vechi.
Si sa nu uitam ca au facut o surpriza unei fete din public si au cantat impreuna cu noi la multi ani. Frumos gestul lor.
Setlist: Slipstream, Watchtower on the Moon, Mission Profile, Unforgiven, Pilot in the Sky of Dreams, Turned to Dust, Ashes
A urmat metal nordic cu Tristania.
Symphonic gothic metal cu influente death si doom adica exact genul care pe mine ma face sa simt ca traiesc.
Cu doi vocali, dintre care unul si chitarist, cu o voce grava si aspect viking iar celalata o femeie frumoasa cu sange latin (Mariangela Demurtas) , bassista si un show vizual deosebit, Tristania aprinde pasiuni si naste monstrii in acelas timp. Muzica lor este in acelas timp suava si grea, ritmica si armonioasa, agresiva si emotionanta.
Publicul a urmarit cu placere un show in care armoniile se intrepatund cu performantele vocale de tonalitati diferite ale celor doi vocali, in care diversitatea melodica este cheia spre perfectiune si unde limitele creative nu exista.
Unii ar putea spune ca sunt clasici si comerciali dar parerea mea este ca, clasicul place multora si asta ii si face sa fie iubiti de cei care asculta acest gen muzical. Emotia transmisa a fost maxima si ne-am putut bucura de un concert cu adevarat interesant plin de sentimente si trairi profunde. Ne-am simtit bine acultandu-i.
Setlist: Number, Night on Earth, Beyond the Veil, The Wretched, Sacrilege, Shadowman, Himmelfall, Exile, Libre, Darkest White, The Shining Path, Year of the Rat.
Vezi aici galeria foto din prima zi
Headlinerii serii au fost suedezii de la Evergrey.
Trupa de dark melodic metal a fost intampinata cu mult entuziasm de publicul roman. Dupa cum s-a vazut pe parcursul concertului, au multi fani aici, deoarece multi le stiau piesele si au cantat impreuna cu trupa. Din pacate sunetul a fost cam deficitar la ei dar asta nu ne-a impiedicat sa-i ascultam cu placere.
Muzica lor este echilibrata, pasajele linistite succed partile agresive iar temele pieselor sunt reprezentate de un amalgam de senimente. Momentele melodice relaxante, solouri agresive, momente dramatice, totul imbinat bine , pe placul tuturor, incadrandu-se in starea de spirit a fiecaruia.
Atmosfera a fost frumoasa la ei, pletele au fluturat, publicul a cantat, s-a uitat de probleme si sunetul nu prea bun nu ne-a impiedicat sa ne distram. Nu ne-au lasat clipe de respiro decat atunci cand ne-au comunicat cate ceva si au tinut sa ne aduca aminte cat de bine se simt la noi in Romania.
Setlist: King Of Errors, As I Lie Here Bleeding, Obedience, , Solitude Within , Rulers of the Mind, The Masterplan, Blinded, I’m Sorry, Monday Morning Apocalypse, Leave It Behind Us, Words Mean Nothing, Missing You
Encore: When the Walls Go Down, Recreation Day, Broken Wings, A Touch of Blessing
In a doua zi de festival ne-a intampinat nisoarea. Sincer ma intrebam daca nu cumva a venit craciunul si eu nu stiam si daca invitat principal in aceasta zi va fi cumva Mos Craciun. Lasand gluma la o parte, ne-am aventurat in frig, vant si zapada care ne-a luat prin surprindere si ne-am indreptat spre a doua zi de Maximum Rock Festival. Fata de frigul de afara inauntru era o caldura placuta care impreuna cu shotul oferit din partea casei ne-a incalzit dar ne-a si molesit un pic.
Nici Open Mind, trupa care a deschis a doua zi de festival nu a avut parte de foarte multa lume ,din pacate. Frigul si ninsoarea i-a facut pe cei mai multi sa intarzie sau poate chiar sa nu mai vina la concert.
O trupa tanara ce abordeaza genul muzical de rock alternativ au avut un recital bun si au incercat sa ne dezmorteasca un pic. Solistul a fost cel mai activ pe scena si se vedea ca se simte acolo in largul lui si totusi stiu ca cei din jurul meu au venit in special pentru baterist, pentru Tudor, cel pe care il mai mutem vedea evoluand la trupa An Theos. Sunt veseli, sociabili, tineri si au ceva talent.
Daca la Open Mind a fost liniste, la Code Red s-a schimbat atat atmosfera dar si stilul.
Nu a trecut mult timp de cand i-am vazut la Rockstad dar i-am revazut cu placere. Brasovenii au rupt scena si de data asta pe ritmuri brutale de brutal death metal iar nonconformismul lor si agresivitatea din ritmuri parea ca place putinului public aflat in fata scenei care a facut o usoara incercare de circle pitt.
Armand Niculescu cu a lui barba vopsita in albastru a fost pata de culoare a formatiei iar forta si precizia au fost cuvintele de ordine pentru aceasta trupa unde riffurile au rupt si tobele au bubuit ritmuri grele.
Vezi aici galeria foto din a doua zi
Noctiferia ne-au adus din Slovenia ceva metal extrem, o combinatie de industrial, black şi death care la cat e de agresiv pe atat e de interesant.
La ei a inceput cu adevarat agitatia, lumea urla, dedea din plete si catva curajosi au facut crowdsurfing, binenteles cu ajutorul binevenit al agentilor de la Blackhawk Security in frunde cu Andrei Irode. Oricum era imposibil sa stai locului cat au evoluat ei pe scena.
Au fost oricum dar plictistitori nu, au ritmuri complexe si energice, piesele sunt in genere cu tenta politica, motivatoare, agresive si incitante. Au cantat si de pe „Gaga People”, cd-ul care contine 5 piese de pe albumul care urmeaza sa apara in acest an.
Setlist: Terror, Slavedriver, Catarsis, Demoncracy , Gaga People, Sleeper Is Awake, The Falsifier, Mara, Holymen
Cred ca Elvenking, trupa de folk/power metal din Italia, a fost pentru mine revelatia serii.
Desi au avut ceva probleme pe drum din cauza vremii si era cat pe ce sa nu ajunga la timp, machiati in stilul dark propriu si plini de vana au reusit sa ne scoata definitiv din amorteala.
Originalitatea si echilibrul pe care il au intre compozitie, interpretare si aspect scenic, continuitatea intre piese si ritmurile energice fac ca aceasta trupa sa mearga direct la sufletul ascultatorului. Nu au nici cea mai vaga urma de amatorism in ceea ce fac, sunt o formatie completa si complexa, combinatii de voci clean si growl interesante si pasinea transmisa este puternic resimtita de public.
Setlist: The Manifesto, King of the Elves, Poison Tears, The Wanderer, Pagan Revolution, Chronicle of a Frozen Era, Elvenlegions, The Solitaire, Moonbeam Stone Circle, The Divided Heart, The Loser
Unleashed si al lor death metal clasic se situeaza printre cele mai bune trupe de acest gen si pe buna dreptate. Desi eu prefer deathul melodic in detimentul celui clasic nu pot spune ca aceasta trupa m-a lasat rece, mai ales prestatia lor live a fost impresionanta si publicul pasionat de gen a reactionat pe masura.
La ei pot spune ca a inceput nebunia. Crowdsurfing cat cuprinde, circle pitt si multe maini ridicate in aer, aclamatiile catre trupa aproape ca nu conteneau ceea ce a facut ca atmosfera sa fie exploziva.
Interpretarea lor e clasica, agresiva, simpla dar suedezii au facut un show de zile mari la Turbohalle. Piesele cu tematica viking sau din folclorul scandinav s-au potrivit de minune in acea seara.
Setlist: Blood of Lies, Triumph of Genocide, The Longships Are Coming, Fimbulwinter, Don’t Want to Be Born, Wir kapitulieren niemals, If They Had Eyes, This Is Our World Now, Your Children Will Burn, Midvinterblot, Hammer Battalion, To Asgaard We Fly, Death Metal Victory, Before the Creation of Time
Vezi aici galeria foto din a doua zi
Cap de afis in seara de sambata au fost suedezii de la Dark Tranquillity, poate cea mai asteptata trupa a serii desi dupa prestatia celor de la Unleashed numarul spectatorilor s-a redus considerabil.
Aflati pentru a patra oara in Romania, ceea ce dupa cum chiar Mikael Stanne a zis este cam putin deoarece in 25 de ani de experienta ar fi trebuit sa treaca pe la noi de mai multe ori, au fost primiti cu aceeasi caldura ca de fiecare data.
Au reusit inca o data sa ne demonstreze ca sunt o legenda a genului, ca show-ul lor este intradevar unul deosebit atat ca sound cat si vizual.
Mikael Stannea fost un adevarat frontman, a cantat cat mai aproape de public, pe boxe sau pe gardul despartitor, iar pe final a facut crowdsurfing spre bucuria publicului.
Au fost de o energie naucitoare si cu greu reuseai sa privesti totul, dar am fost acolo transpusa intr-un univers paralel parca, unde luminile si sunetul creeau o atmosfera in care totul, ei, noi erau o singura entitate. Chiar daca sonorizarea a lasat de dorit si la ei, spectacolul lor ne-a lasat amintiri inegalabile.
Cu ei scena de la Turbohalle a prins viata, publicul a fost in delir de la prima si pana la ultima nota, s-a dat din plete la unison cu cei de pe scena iar ei ne-au mutumit pentru caldura si entuziasmul nostru.
A fost un concert unic si sincer sper sa revina cat de curand, doar au promis.
Setlist: The Science of Noise, White Noise/Black Silence, Lost to Apathy, The Wonders at Your Feet, The Mundane and the Magic, Punish My Heaven, Uniformity, What Only You Know, Terminus (Where Death Is Most Alive), Lethe, State of Trust, ThereIn, Final Resistance, Endtime Hearts, Misery’s Crown
Si cele doua zile de festival au luat sfarsit. Am avut parte de muzica pe toate gusturile, de zambete si ajutor din aprtea lui Andrei Irode si Blackhawk Security, nu am avut cozi la bauturi si merch ceea ce e un punct in plus fata de alte evenimente. Multumim Maximum Rock, Nelu Brandusan si echipei sale pentru organizarea unui astfel de festival. Vom infrunta mai bine frigul dupa ce am putut lua parte la un asemenea eveniment asa ca am plecat spre case incalziti sufleteste.