Vineri seara, 6 mai, o seara frumoasa dupa o zi mohorata.
Unde sa ne petrecem seara daca nu la un concert bun alaturi de prieteni? Asa ca am ajuns in Club Fabrica unde Kratos si-au lansat in sfarsit mult asteptatul album, Arlechino.
Trecem peste intarzieri datorita probelor de sunet sau altor inconveniente si pornim seara cu primii lor invitati, bulgarii de la Claymore.
Dupa ce de-a lungul anilor au deschis show-uri ale greilor metalului – Dimmu Borgir, Primordial, Exodus, Overkill, Graveworm sau Lord Belial, adepti ai genului symphonic progresiv metal din Bulgaria, au prezentat publicului din Romania ambele lor albume, „Prolonged Active Antagonism” si „Vengeance is Near”, avand-ul la voce de aceasta data pe Emil Kehajov.
Cum genul lor nu este unul dintre cele ascultate de mine frecvent, nu pot spune decat ca au fost interesanti, energici si parca desprinsi dintr-o parodie horror, usor amuzanti, usor tenebrosi, cu riffuri rapide si un clapar care nu stiu daca a cantat sau mai mult a sarit pe scena.
Cum lumea deabea incepea sa vina nu prea au avut parte de public dar nu a parut sa ii deranjeze prea mult acest lucru si si-au facut treaba pana la capat multumindu-ne pentru prezenta si sustinere.
Nu degeaba se zice ca muzica este limbajul universal, ca trairile se pot cel mai bine exprima prin cant. Nimic mai adevarat, iar ce-a de-a doua trupa invitata de Kratos sa urce pe scena din Fabrica, Adastia, au fost pentru mine trupa care m-a facut sa ma trezesc din visare si sa ma faca sa ii ascult cu interes.
Voce buna, clara, calda dar si un chip placut, Adda; o chitara foarte energica cu riffuri interesante, Dan Scurtu, o trupa tanara dar cu foarte mult potential artistic si pe care imi doresc sa o revad cat de curand.
Symphonic power metal din Craiova, nici un an de cand se afla pe scena si deja au destule piese bune care sa ne capteze atentia.
Singurul minus este ca mai trebuie lucrat la prezenta scenica si la comunicarea cu publicul dar aceste aspecte se pot imbunatati pe parcursul anilor si vin usor o data cu experienta capatata in concerte.
Si in sfarsit Kratos urca pe scena dupa o pauza destul de lunga in care in sala au aparut ceva mai multi oameni decat la inceputul serii, dar prea putin fata de ce ar fi meritat aceasta lansare de album.
O combinatie de gothic, doom si melodic metal, dar mai apropiata de realitate ar fi symphonic dark metal, Kratos este prima formatie romaneasca produsa de o casa de discuri finlandeza, Inverse Records.
Cortina a cazut si trupa Kratos ne-a fost dezvaluita privirilor in acorduri de cvartet de coarde. Monica, vocea suava a trupei, cu binecunoscuta masca a arlechinului pe fata, cu ciocanele in mana, si fara bas deoarece la acest instrument a fost invitat sa cante in deschiderea concertului, fostul bassist al trupei, Sorin Tudor (DinUmbra, Abigail). Deasemeni, mai tarziu, a mai fost invitat alaturi de ei si Marius Popeanga (voce-Avatar) pentru una din piesele de pe noul album.
Dan Dron a acompaniat frumoasa voce a Monicai cu vocea sa growl , Iustin a agitat chitara o data cu pletele facand sincron cu Monica ca intr-un dans, totul find invaluit suav in sunete de coarde. Nicovala a fost instrumentul pe care Monica l-a manuit si caruia i-a modelat sunetele dupa propria dorinta.
Albumul este un puzzle psihologic, o inlatuire de trairi si caractristici umane, cele 1000 de chipuri, mastile sufletului, alternate de pasaje musicale complicate, balansuri si voci teatrale, riffuri electrizante, batai din nicovala si pasaje simfonice.
Muzica si versurile pline de intelesuri alaturi de costume, prezenta scenica si nu in ultimul rand prezenta cvartetului de coarde “Bella Musica”, au facut ca acest concert sa fie unul complet si complex, cu un concept interesant.
Ne-au trecut prin tot albumul, Monica prezentand foarte bine fiecare melodie si comunicand cu publicul pe tot parcursul concertului, dar au cantat si piese mai vechi precum: Reverse Effect, un pic costumizata sau Inside the Storm (“Looking Behind The Mirror”). Tot de la Monica am aflat ca, It’s Emty III este piesa cheie a acestui album, piesa ce face parte dintr-o trilogie, prezenta in totalitate pe albumul Arlechino.
Intregul concept al trupei este mai mult decat interesant iar piesele merg la suflet, sparg bariere si transmit sentimente. Insertiile goth-simfonice au indulcit atmosfera si au creeat o stare de beatitudine. Da m-am imbatat cu sunete si m-am ametit cu imagini, m-am trezit cu o lovitura de nicovala si m-am lasat purtata pe unduiri navalnice de chitara. Am fost pe alte taramuri si am visat…si nu doream sa ma mai trezesc.
Si am avut parte si de bis, de doua chiar pentru ca lumea nu mai dorea sa ii lase sa plece de pe scena. Astfel It’s Emty II a fost primul bis si Fishing cel de-al doilea.
O seara frumoasa, o lansare a unui album frumos pe care va invit sa il ascultati.
Comments are closed.