Luna august a avut un debut incendiar si nu datorita temperaturilor mari. Data de 3 august va ramane multa vreme intiparita in amintirea celor care s-au aflat luni seara la Arene si au urmarit concertul Korn. Putine au fost concertele la care am vazut atata lume agitandu-se incontinuu, atata energie, atata entuziasm.
Intr-o zi caniculara de luni am reusit sa ajung la Arene chiar atunci cand Dj. Hefe&Planet H isi terminau recitalul de la platane, dar stiam ca il voi revedea pe Dj. Hefe la Coma nu peste mult timp. Totusi am ajuns la timp sa ii vad pe neobositii baieti de la Implant Pentru Refuz.
Pacat ca IPR ies pe scena atat de rar. Ei cei care in 2000 reprezentau un etalon al genului, au avut o pauza mult prea lunga, cam 8 ani. In acest an au avut deja doua realizari importante si anume un nou album, „Cartography” care a aparut la inceputul acestui an si faptul ca au cantat in deschiderea Korn.
20 de ani au in spate si baietii din Timisoara, energie si forta cat cuprinde si la cata priza au la public sper sa nu mai dispara iar pentru 8 ani. IPR in deschidere a fost cu siguranta o alegere inspirata deoarece Korn si nu-metalul i-au influentat in cariera lor. Baietii saltareti si voiosi au reusit sa dezmorteasca lumea inca putina aflata in fata scenei
Macedonenii de la Point Blank sunt in Romania ca la ei acasa. Au venit de cateva ori si se pare ca si-au creat propriul grup de fani. Am remarcat cativa oameni in public care le stiau versurile spre deosebire de mine care i-am vazut pentru prima data luni seara.
Cred ca toti cei care au cantat luni seara pe scena incercau ori sa leviteze ori sa evadeze pe calea aerului sau poate a fost o competitie de genul care sare mai sus. Point Blank au fost oricum numai plictisitori nu si au facut o atmosfera interesanta acolo la Arene. Lumea incepuse deja sa se adune, spiritele sa se incinga, nerabdarea se citea pe chipuri.
Baietii de la Coma nu mai au nevoie de nicio prezentare. Sunt pe val, cantari au cat cuprinde, public la concerte ca doar sunt talentati si mereu pusi pe sotii.
Ne-au cam “obosit” baietii dupa cum a putut observa chiar Dan Costea dar daca ne-au incitat la agitatie si am cantat cat am putut de tare ce sa facem?
Ritmuri vesele sau emotionante, povestile celor de la Coma sunt lectii de viata, balsam pentru suflet, energie pentru inima. Am asteptat ‘’Canta-mi Povestea’’ si am fredonat-o alaturi de cei aproximativ 3000 de oameni ce se aflau in locatie in acel moment. M-am bucurat de piesa mea preferata dar si de faptul ca doar cateva zeci de minute ne mai desparteau de concertul Korn.
Si ajungem si la ‘’concertul unei generatii’’, concertul pe care l-am asteptat cu totii de multa vreme mai ales cei care nu au avut ocazia sa ii vada acum cativa ani la Peninsula. Majoritatea celor aflati la Arene au fost cei care acum 20 de ani de abia pozau pentru buletin, generatia mea, frumoasa si rebela.
Eu nu ii stiu de 20 de ani dar de vreo 12 tot ii ascult. I-am descoperit dintr-o intamplare asa cum am mai descoperit cateva trupe, citind o carte si urmarind apoi filmul facut dupa aceasta si anume ‘’Regina Damnatilor’’ in care Davis a fost vocea vampirului Lestat. De atunci au ramas printre preferatii mei.
In 1994 cand lua fiinta trupa Korn iar Kurt Cobain ne parasea, sfarsitul grunge-ului a insemnat inceputul numetalului. Korn scot in 1994 primul lor albumul ‘’Korn’’, un album de metal cu un pic de funk, hip-hop si ceva thrash metal. Totusi cel mai de success a fost ‘’Follow the Leader’’ din 1998. Acum, dupa 20 de ani, Korn si ‘’Korn’’ au ajuns si la Bucuresti.
Lumanari pe scena, un intro ‘’Blind’’ de tobe din partea lui Ray si californienii de la Korn apar pe rand pe scena, prelungind suspansul, in aplauzele unei multimi agitate, iar ultimul a fost Davis cand publicul a explodat in urale.
Au inceput in forta si ne-au purtat prin tot albumul, ca doar ‘’acel’’ album il aniverseaza, Jonathan Davis a fost un semi-zeu in pantaloni Adidas si voce de tunet iar restul trupei au fost intr-o uniune perfecta, compacta, complexa, adevarati instumentisti cu experienta iar James “Munky” Shaffer a dat din dreaduri cat a putut de tare.
Pe spate trona un imens afis cu poza primului album, luminile il prindeau pe Davis in cele mai ciudate pozitii pentu ca el vorbeste prin gestica, prin miscare scenica pe ritmuri energice atat de diferite si de bine imbinate incat aceasta muzica pare perfecta.
Bassul si atitudinea de bad-ass a lui Fieldy m-a facut sa uit o perioada de Davis si sa urmaresc fascinata cum se misca acest om mic de stat dar cu o forta si o energie greu egalabila, poate doar de Ray care a batut demential la tobe iar la un moment dat am crezut ca ii vor zbura cinelele.
”The Bitch”, celebrul stativ a lui Davis a fost si el prezent pe scena in a doua parte a show-lui iar aparitia lui a fost urmata de un nou val de urale din partea publicului.
Nu stiu ce a vrut sa faca stativului acel om care a reusit sa se urce pe scena la sfarsit dar a fost repede luat de la locul faptei de catre agentii de paza.
Am cantat la unison cam toate piesele, le-am demonstrat ca stim Korn, ca iubim Korn, ca stim cum sa facem fata unui astfel de concert, unei astfel de trupe. Am sarit impreuna cu ei, am scandat si am aplaudat si bineinteles am ramas fara voce dar oboseala de peste zi s-a evaporat ca prin farmec iar energia baietilor din California s-a propagat in multime inca de la primele acorduri.
‘’Freak on a Leash’’ a incheiat concertul Korn iar publicul era in extaz si parca canta mai cu forta, mai tare, mai bine, poate cei 5 vor reveni curand in Bucuresti daca ne vad atat de prinsi, atat de dornici.
S-a auzit perfect, vocea lui Davis a sunat bine, totul a fost un vis devenit realitate.
Nu am avut parte de cuvantari (de fapt cred ca singurele cuvinte pe care le-am auzit de la Davis au fost “What’s up Bucharest, y’all make some fuckin’ noise!” ), glume sau prea multe prezentari. Au cantat, ne-au innebunit si au plecat cu o plecaciune si un salut. A fost scurt dar cuprinzator.
O alegere potrivita pentru o seara de luni, un concert memorabil pentru care multumim organizatorilor.
Un concert oferit de Emagic.
