Joi seara am avut din nou parte de concert. De data asta Silver Church a fost martorul unei seri magice, o seara in care s-a scris o pagina din istoria rockului romanesc.
Plin pana la refuz a fost acest club care pentru mine ramane locul ideal pentru concerte. Cel care se face vinovat pentru faptul ca Silver Church a fost atat de plin este bineineteles Kempes. Oriunde concerteaza, spatiul va fi garantat plin.
Blade Strings au fost cei care au inceput seara.
Surprinsa am fost sa vad ca pe scena urca numai oameni cu instrumente clasice (doua viori, o viola si un violoncel) si undeva in spate exista un tobosar. Si mai surprinsa am fost de ceea ce a urmat.
Nu mi-am putut niciodata imagina niste coveruri dupa artisti plecum, Scorpions, Led Zeppelin sau Metallica suna atat de bine altfel decat in varaianta lor originala. Fara un solist, doar instrumentistii au reusit sa ne faca sa vibram la fiecare sunet. Sincer inca de la primele acorduri am ramas uimita si extaziata de ceea ce aud. Eu care iubesc muzica clasica am vazut pe scena oameni care au reusit sa creeze o punte de legatura intre muzica clasica si rock asa cum nimeni nu a reusit, la noi, pana acum.
Cel mai mult am fost impresionata de Hurricane (Scorpions) care a sunat perfect. Ma asteptam parca sa apara pe scena Klaus Meine si sa cante impreuna cu ei.
In spate, singurul element mai rock, tobosarul, un om cu un ritm si o energie nebuneasca care a reusit sa inchege totul foarte bine si sa ajute la acustica finala a pieselor.
Un recital destul de scurt dupa parerea mea pentru ca au prins foarte bine la public. Chiar daca nu au comunicat verbal cu noi au facut-o excelent prin intermediul muzicii si au ajuns adanc in sufletele noastre.
Setlist: Smells like teen spirit (by Nirvana), Quutamo ( by Apocalyptica), Hurricane ( Scorpions), Kashmir ( by Led Zeppelin), Nemo, Enter Sandman (by Metallica)
Encore: For Whom the Bells Toll ( by Metallica)
A urmat cutremurul, unul de 9.7 grade chiar. Cei de la 9.7 Richter au venit sa ne zguduie simturile si sa faca Silver Church sa se cutremure.
Pe scena s-a dezlantuit furtuna. Ne-au incantat cu un piese pline de energie, cu un sound interesant si cu vocea extrem de placuta, puternica si clara a lui Cosmin Aionita.
Pana si imaginea scenica cu care ne-au delectat a fost altfel decat am vazut pana acum. Daca solistul a ales sa poarte ochelari de soare in timp ce a cantat, chitaristul Adrian Rus a ales sa monteze pe scena in fata lui un ventilator si astfel a fost pe tot parcursul show-ului ,la propriu, cu pleata in vant.
Desi nu a fost prima data cand ii vad in concert am avut surpriza sa vad ca sunt de la un concert la altul mai buni. Energia debodranta care o transmit si publicului, riffu-rile cu care ne-au tinut inmarmuriti in sala, piese de metal pur si sunetele vibrante, zguduitoare fac publicul sa vrea mai mult.
Vasta experinta muzicala pe care o au, totul unitar pe care il formeaza membrii trupei, pasiunea cu care canta si iubirea pentru muzica se vede in tot ceea ce fac.
Au comunicat cu publicul suficient cat sa ii atraga si sa ii prinda in mrejele lor. Au adus , pot zice, lumea la o stare vecina cu nebunia atat de agitate era sala.
Sound, trupa si imagine heavy metal care place publicului, care atrage ca un magnet, care te prinde si te invarteste pana ametesti dar tu mai vrei. Asa a fost cu 9.7 Richter…. si mai vrem.
Setlist: Sanctuary, The Journey, Help Me, Learning How To Die, Feed My Hate, Assassins, Heaven and Hell / Holy Diver.
Si totusi adevarata furtuna s-a dezlantuit la final atunci cand Kempes a urcat pe scena in uralele si aplauzele intregii sali.
Cu oricine si oriunde ar canta ramane tot el, acelasi om carismatic, cu o voce inconfundabila, cu o pasiune si o daruire rar intalnita. Alaturi de cei din binecunoscuta trupa Gothic a fost la fel….dar altfel.
O uniune perfecta este Kempes-Gothic. Poate ca lumea a venit in principal pentru Kmepes dar stiu sigur ca in sala se aflau si foarte multi din iubitorii trupei Gothic si care au vrut sa se delecteze cu un cocktail inedit format din oameni si instrumentisti de calitate.
Inca de la prima piesa (care este si prima inregistrata in noua formula), Regasire, sala a explodat pur si simplu. Oricum cred ca majoritatea ne-am pierdut vocile dupa acest concert atat de mult s-a cantat si s-a aclamat. Eu una nici pana azi nu mi-am revenit dar nu imi pare rau.
Kempes nu doar a comunicat cu publicul pe tot parcursul spectacolului dar a aratat si cat de tare isi iubeste publicul. Modul lui de a canta arata perfect pasiunea pentru muzica si placerea de a se afla pe scena. Pune atata suflet in fiecare sunet, in fiecare vers incat toate sentimentele exprimate de el ajung direct in sufletul auditoriului.
Surprizele s-au tinut lant. La un moment dat Dadu, solistul Gothic a urcat pe scena si a deschis una dintre melodiile cantate de Kempes ca mai apoi sa revina si sa mai cante un pic alaturi de el, iar spre final Kempes i-a invitat pe cei de la Blade Strings sa i-se alature pe scena pentru o piesa. Greu de descries in cuvinte aceasta combinatie de artisti si genuri muzicate. Pot sa spun doar ca a sunat perfect, a fost ceva nou si de calitate.
Kempes a fost si va ramane acel ceva care iti ramane in suflet pentru eternitate, acel ceva ce nu il poti inlocui cu nimic. Vocea lui cu un timbru unic, inconfundabil, te face sa visezi de fiecare data.
Show-ul a fost energic, cu melodii din vechiul repertoriu Cargo dar si piese mai noi sau chiar de pe viitorul album. Ritmuri de chitara si batai de tobe, o voce de vis si totul a fost mai mult decat perfect.
Kempes este mereu actual si stie sa faca spectacol.
Si nu il mai doream dus de pe scena. Vroiam sa ramana acolo cat se putea de mult. Seara a fost mult prea scurta iar ceea ce am vazut pe scena mult prea bun ca sa dureze atat de putin.
Am ramas cu amintiri frumoase, cu sunete suave care inca imi rasuna in urechi, cu ceva care ma va purta usor pe aripi de vis.
GALERIE FOTO : AICI
Ce folos sa ai o voce buna, daca nu ai caracter…unde nu e caracter nu e viitor
@Horatiu, lasa invidia 😛