Joe Satriani a revenit in data de 12 octombrie in Bucuresti cu noul sau album Shockwave Supernova si am avut parte de un concert exploziv la Sala Polivalenta.
Daca nu am vazut faimosul G3 (Satriani, Vai, Malmsteen), pot totusi sa fiu fericita ca am reusit sa ii vad pe cei trei separat in trei concerte fabuloase, in 2013 Steve Vai, la inceputul acestui an Yngwie Malmsteen iar acum Joe Satriani.
Sala Polivalenta a fost cam trei sferturi plina de lume emotionata sa-l vada sau sa il revada pe acest maestru al chitarii.
Invitat sa deschida concertul si sa destinda atmosfera incalzind totodata spectatorii a fost Dan Patlansky si al sau band venit tocmai din Africa de sud. Rock ritm si blues, o muzica ce mi-a adus aminte de anii facultatii cand colindam locuri in care se asculta acest gen.
Dupa 2-3 piese lumea a inceput sa ii placa, o domnisoara chiar a stat tot concertul lor in picioare si a dansat iar finalul a adus ropote de aplauze.
Si totusi toti asteptam acelasi lucru, asteptam ca Joe Satriani sa apara pe scena, cu band sau fara, cu ochelari sau fara dar chitara sa fie cu el si sa transforme lumea in care ne aflam intr-o explozie de sunete.
Nu s-a lasat mult asteptat. A aparut imediat dupa ce echipa sa de muzicieni a intrat pe scena si a inceput in forta ceea ce se va transforma in 2 ore de chitara viteza, de muzica si ritm, de emotie si trairi intense transmise de Satriani prin fiecare gest, prin fiecare expresie a fetei.
De fapt putem spune ca Satriani transpira muzica iar chitara lui parca are o fata si o personalitate proprie iar el este doar imblanzitorul ei, sau iubitul care o rasfata iar ea il rasplateste prin sunetele ce le emite.
Da, el este frontman, el comunica cu publicul dar si echipa lui a avut parte de momente de glorie, de momente solo care nu au facut altceva decat sa ne demonstreze ca langa el a ales oameni deosebiti. Astfel Marco Minnemann a avut un solo de tobe bun, cursiv si ne-a facut si pe noi sa intram in ritm si sa batem ritmul o data cu el sau sa aclamam intr-o voce la semnele lui; iar Mike Keneally care parea un batranel simpatic si cuminte la clape la inceput, s-a transformat intr-un chitarist demn de a sta alaturi de Satriani si am putut urmari un moment impresionant cu cei doi; despre Bryan Beller – Bass pot spune ca a avut un scurt duel pe scena.
Shockwave Supernova si restul pieselor de pe album au fost cele care au umplut majoritatea minutelor concertului dar am putut asculta si piese mai vechi la care publicul murmura mutumit. Dar fiecare final de piesa a fost urmat de ropote de aplauze si nici nu avea cum sa fie altfel.
Jocurile de lumini nu au facut altceva decat sa intregeasca atmosfera si sa patrundem ca hipnotizati in povestea spusa de chitara lui.
Daca a inceput cu piesa care da si titlul albumului si implicit al turneului, Shockwave Supernova, Friends ne-a dedicat-o noua celor ce am venit sa ii vedem spectacolul, cei pe care ii considera pietenii lui. Inainte de Crazy Joey a intrebat daca este cineva nebun in sala si la raspunsul afirmativ al publicului a spus ca atunci se simte in largul lui deoarece si el este nebun, si bineinteles ca sunetele de inceput ale piesei Always With Me, Always With You (piesa draga mie) a starnit nu numai murmure de admiratie si aplauze dar a si ridicat lumea in picioare.
Finalul adus de Satch Boogie a fost vesel si publicul l-a intors pe scena pentru bis.
Doua ore ar putea parea prea mult pentru un concert de chitara dar cu Satriani sunt de fapt insuficiente deoarece multitudinea de ritmuri, mimica, cele cateva cuvinte adresate noua si nu in ultimul rand piesele in sine parca special alese intr-o anumita ordine incat sa ne mentina spiritul treaz si mintea agitata nu au cum sa te faca sa te plictisesti. Rock instrumental la cele mai inalte cote, muzica si un muzician care demonstreaza ca o piesa transmite chiar si fara cuvinte.
Setlist: Shockwave Supernova, Flying in a Blue Dream, Ice 9, Crystal Planet, Not of This Earth, On Peregrine Wings, Friends, Time, If I Could Fly, Butterfly and Zebra, If There Is No Heaven, Cataclysmic, Crazy Joey, All of My Life, Drum Solo, Luminous Flesh Giants, Always With Me, Always With You, God Is Crying, Goodbye Supernova, Satch Boogie
Encore:Big Bad Moon, Surfing With the Alien
