Daca vineri seara in Club Fabrica am fost la Hteththemeth, care au lansat un nou album, sambata seara am revenit pentru un nou concert si o noua lansare. De data aceasta timisorenii de la Implant Pentru Refuz au lansat un nou videoclip pentru piesa Seven Shades. Este a doua piesa de pe albumul „Cartography”, care are parte de un videoclip.
In deschidere au fost invitati sa cante Nuvijan si RoadkillSoda.
Primii au intrat in scena brasovenii de la Nuvijan cu al lor sound proaspat. Un metal modern si ritmat, cu influente grove – un sound care bate spre genul Nu Metal, desi ei iși definesc genul ca fiind alternative/hardcore. Au fost foarte energici si pozitivi.
Cu pasiune și dedicatie, Mihai Bacrau (voce) se joaca pe scena, sare si se alinta, canta si viseaza, zambeste si vorbeste cu publicul, ii cheama in joaca lor, in povestea lor. Muzica este refugul lor si nu se incadreaza in standarde, iar viziunea lor asupra vietii este exprimata prin versuri, riffuri si batai energice de tobe.
Bucurestenii de la RoadkillSoda sunt din ce in ce mai apreciati si mai cunoscuti, iar al lor stoner rock, atat de apreciat in afara, devine si la noi destul de ascultat.
RoadkillSoda in noua formula, cu Mircea Petrescu la voce, si Mihai Nicolau la tobe, alaturi de fratii Mihnea Ferezan (chitara), și Victor Ferezan (chitara-bas), suna la fel de bine, iar in februarie au lansat si un vidoclip pentu piesa Made of Stone filmat tot in Club Fabrica.
Probabil trecerile fluide de la un sound la altul, sau capacitatea de a ne face sa auzim clar instrumentele de parca ar canta separat desi canta impreuna, este ceea ce ma atrage cel mai mult la ei. Schimbul de energie intre ei si public este clar vizibil. Oamenii ii stiu, le stiu versurile, sunt dinamici, si au cantat piese variate (ca doar au patru albume) facand astfel fiecaruia pe plac.
Si, in sfarsit, Implant Pentru Refuz ne prezinta noul lor videoclip SEVEN SHADES. Acesta a rulat in fata publicului pe un ecran ce a acoperit pe moment scena. L-am privit curiosi, am sorbit fiecare imagine si fiecare cuvant, si am incercat sa descifram intelesul din spatele regiei.
20 de ani au in spate si baietii din Timisoara, energie si forta cat cuprinde, iar la cata priza au la public sper sa nu mai dispara iar de pe piata rock romaneasca. Ei, cei care in 2000 reprezentau un etalon al genului, au avut o pauza mult prea lunga, dar imi pare bine sa vad ca de anul trecut sunt din ce in ce mai prezenti, iar ultimul lor album, „Cartography”, a avut mare succes printre ascultatorii genului.
Cele sapte umbre care ne bantuie zi de zi: mandria, invidia, lacomia, mania, lenea, iubirea de bani si desfranarea, au fost urmarite in imagini alb-negru, in metafore si stilizari interesante. Cautarea simbolului duce pana la urma la gasirea lor si a muzici lor in care regasesti toate trarile, in care regasesti orice personalitate ai avea deoarece, muzica lor este parca anume croita se se muleze pe caracterul fiecaruia.
Filmarile pentru videoclipul Seven Shades au avut loc în cluburile D’arc şi Daos din Timisoara, iar la un moment dat solistul IPR a devenit chiar Dj in club.
Se pare ca, cu acest album, timisorenii au ajuns la un nivel special, la o alta dimensiune, desi, pe mine inca ma zapacesc piesele loc cu vesuri mixte romano-engleze.
Si totusi Seven Shades este povestea cautarii de sine, o descriere a lumii in care traim, si care ne forteaza sa mergem pe un anumit drum, numai ca noi trebuie sa il cautam pe al nostru si, sa perseveram, sa reusim, intr-un final sa ne atingem scopul.
Cum a fost restul concertului? Asa cum este mereu la un concert IPR, nebunie, veselie, iar mesajele elaborate si riffurile prelungi au tinut publicul in priza toata cantarea. Deathcore, cu interesante linii de progressive metal, dinamica ritmurilor si cadenta pieselor sunt elementele pe care se bazeaza succesului unui concert IPR. Mesajele trupei au fost intotdeauna elaborate, bazate pe realitatile lumii sociale, realitati apasatoare mereu actuale, si, astfel, rezoneaza in permanenta cu publicul, tinzand, cu fiecare piesa noua si cu fiecare album, la o maturizare compozitionala si stilistica.
Si ca la orice seara rock care se respecta si mai ales ca la orice concert IPR nu a lipsit circle-pit-ul si crowdsurfingul ca doar au cerut asta. Un semn a fost sufficient si s-a declansat nebunia si sala parea mult prea mica.
Seara a trecut repede, concertul parca a durat prea putin si, desi ne-au oferit un bis, am mai fi putut sta cu ei pana dimineata. A fost o seara frumoasa pe care am petrecut-o alaturi de prieteni dragi la un concert strasnic.
Evenimentul a fost oferit de catre Dark Side in cadrul seriei de evenimente Dark Side Nights.
Cam prost articolul. S-au intors la 2 bis-uri, nu unul. Pauza aia despre care vorbesti nu stiu cand a fost. Au avut constant cate cel putin 2 concerte pe an numai in Bucuresti, nu mai zic de restul tarii. Iar faptul ca e plin de typo-uri cap coada, ma face sa cred ca l-ai scris la misto.
un bis sau 2 asta nu cred ca conteaza atat de mult. Ma bucur ca la problemele mele de sanatate am reusit sa stau pana aproape de final. Pacat ca nu sti ca la un moment dat au avut 6 ani de pauza pe care nu imi doresc sa o repede vreodata.