Sambata seara am avut parte de unul dintre cele mai bune concerte vazute de mine in ultimii ani si cu siguranta cel mai bun din acest an, cel putin pana acum.
Cand am ajuns la Arenele Romane, in jurul orei 19, m-a intampinat o coada impresionanta de oameni, o multime ordonata cum rar imi este dat sa vad. La cata lume a fost inca de la deschiderea portilor, se preconiza ca Arenele Romane, la concertul Godsmack vor fi pline.
Cu o mica intarziere portile s-au deschis si oamenii au inceput sa intre. Cei mai norocosi au apucat sa prinda un loc un fata scenei spre a urmari intregul show cat mai aproape, dar s-a vazut bine de oriunde si de auzit, cred ca a fost unul dintre putinele concerte la care sunetul a fost cat se poate de clar si s-a auzit bine de oriunde te-ai fi aflat.
De trupele din deschiderea concertului Godsmack numai de bine, doua trupe alese perfect spre a incinge spiritele si a pregati publicul pentru baietii rai din Boston. Prima este autohtona, morosenii de la Dirty Shirt iar a doua mixta, americano-italiana, Terrana.
Stiti unde se agata harta in cui? De acolo sunt ei, din Maramures si ma bucur ca in acest an am avut ocazia sa ii vad deja de doua ori si voi mai avea placerea cel putin inca de doua ori.
Sunt genul de trupa de care te indragostesti de la prima auditie. O combinatie foarte interesanta de stiluri muzicale de la folclor si folk la electro, dubstep, alternative si reggae si binenteles rock si metal. Stil si energie molipsitoare care a cucerit rapid publicul prezent. M-am bucurat cand am auzit in jurul meu lucruri pozitive despre acesti baieti iar Pini, basistul formatiei a fost indelung admirat pentru energia de care a dat dovada desi a stat destul de retras pe scena.
In sfarsit i-am vazut pe o scena destul de mare pentru ei. Chiar Dan “Rini” spunea ca s-a apucat de cantat dupa ce a fost la un concert la Arene acum multi ani si ca si-a dorit intotdeauna sa faca o cantare aici. Se pare ca dorinta i-a fost in sfarsit ascultata. Au atat de multa energie incat par ca vor sa isi ia mereu zborul in public. Sunt de fiecare data un pic surprinsa de entuziasmul si placerea cu care canta.
Scena este locul lor de joaca, locul in care se desfasoara in voie si de unde prin miscare scenica si cant incearca sa ne transmita cate ceva din parerile si dorintele lor, ne impartasesc vise, sperante si nemultumiri.
Piesele lor au un caracter clar de manifest si au cantat in principal de pe ultimile doua albume: „Freak Show” si ‘’ “Dirtylicious’’.
Acum doi ani de Craciun, Mike Terrana si al sau band a avut concert in Silver Church. Acum, pe o scena mult mai mare, pe masura unui artist de talie internationala si binenteles o scena pe care grandiosul sau set de tobe a fost la loc de cinste.
Forta, energie, pasiune si ritm. Cam acestea sunt cuvintele prin care pot descrie ce face Terrana si al sau band. Mike Terrana impreuna trupa lui, formata din italienii Fabri Kiarelli (chitara/voce principala) si Alberto Bollati (bass, voce secundara) sunt ceva deosebit, o combinatie de sunete, ritm, coveruri sau piese proprii ce prin foarte bine la public. Daca mai punem la socoteala si faptul ca sunt mereu pusi pe sotii si Terrana face cateva glume pe parcursul show-lui, evolutia lor este completa si complexa.
Daca tobele lui Mike Terrana pareau ca iau foc, vocea lui Fabri Kiarelli a impresionat prin acuratete si tonalitate. Au excelat in riffuri dar si in miscare scenica, debordand de energie si transmitand publicului sentimente dintre cele mai placute si intense.
Acum doi ani era o trupa noua si romanii au fost primii care i-au vazut in aceasta formula. Bandul se pare ca rezista si par mai inchegati, mai deschisi, mai comunicativi. Acum se cunosc mai bine si se vede asta in modul de executie al pieselor.
Binenteles ca am avut parte de un solo al maestrului tobelor, Mike Terrana si publicul a reactionat pe masura asteptarilor, prin ropote de aplauze.
Godsmack fac show. Asta auzeam mereu si am vazut inregistrari ale concertelor lor dar nimic nu se compara cu un show Godsmack live.
Sully Erna, chitaristul Tony Rombola, basistul Robbie Merrill si tobosarul Shannon Larkin au avut in Romania ultimul concert din Europa din acest an si poate ca a fost asa cum au zis chiar ei, au lasat ce a fost mai bun pentru final.
Sunt pentru prima data in Romania dar asteptati de foarte mult timp de fani, iar acum, in sfarsit, aceasta asteptare a luat sfarsit.
Sully Erna a tinut sa precizeze ca a concertat in multe tari din Europa si chiar a fost intrebat de ce vine in Romania, ce e atat de interesant aici si ne-a rugat sa ii aratam de ce a venit la noi, sa ii aratam ca suntem un public cu care se poate mandri, un public care stie sa se distreze.
Sully Erna s-a ocupat de conexiunea trupei cu publicul si a facut-o foarte bine. A reusit sa faca spiritele sa se incinga. A cerut de cateva ori ca lumea sa se agite si a reusit asta spre finalul concertului cand s-a incins un circle-pit pe cinste.
“1000hp” este ultimul album Godsmack, a aparut in august anul trecut si a primit titlul de ”Cel mai bun album hard rock al anului 2014” din partea publicației Artist Direct. Concertul de la Bucuresti a fost ultimul din turneul de promovare al acestul album si binenteles ca au cantat cateva piese din cuprinsul acestuia dar ne-au delectat si cu piese vechi precum ‘’Voodoo’’, ‘’Awake’’, ‘’The Enemy’’, ‘’I Stand Alone’’, ‘’stiu ca pe acestea doriti sa le acultati’’ a spus Erna.
Tot concertul a fost filmat de pe scena asa ca publicul roman va fi protagonistul unui film Godsmack.
Interesant a fost sa vad si la noi membrii Hell Angels in public ( filiala din Bucuresti cel putin). Stiu ca la mai toate concertele lor sunt prezenti cel putin membrii din zona respectiva a acestui grup de motociclisti (cu filiale in intreaga lume).
Dupa un show cu adevarat exploziv, in care publicul a cantat in forta mai ales piesele Voodo si Awake, desi eu mi-am pierdut vocea inca de la “Cryin’ Like a Bitch”, bineinteles ca am avut parte de un bis, si ce bis.
In prima parte am avut parte de un drum battle superb executat de Sully Erna si Shannon Larkin. A fost ceva ce rar iti este dat sa vezi. Coordonarea miscarilor, unicitatea ritmului dar si stilul te lasa fara suflare. Am fost impresionata de ceea ce au facut la cele doua seturi de tobe, de modul in care si-au unit talentele.
Tobosarul Shannon Larkin este fantastic (poate unul dintre cei mai buni tobari), un om care pare ca nici nu atinge tobele cateodata si ele totusi il asculta si dau exact acele sunete de care piesa are nevoie. La multe trupe poate ca nici nu il obesrvi pe cel care bate undeva in spate in tobele lui si totusi completeaza perfect trupa dar aici lucrurile se schimba. O data ce l-ai observant si vezi ce poate sa faca, cat de fluide dar energice ii sunt miscarile, nu prea mai poti sa nu te uiti la el. Miscarile lui au atata forta pentru un om atat de firav incat nu poti ramane indiferent.
Acest drum battle reprezinta, pe langa o demonstratie de forta si profesionalism, un omagiu adus celor care le-au influentat stilul muzical pana acum (Aerosmith, Alice in Chains, Black Sabbath, Metallica, Pantera, etc)
Erna a reusit sa ne demonstreze pana la final ca este nu numai o voce si un compozitor bun dar si un chitarist si un tobar de exceptie, un showman desavarsit, un artist complex.
Ultima piesa a fost asa cum ma asteptam, ‘’I Stand Alone’’ si am cantat cu totii. Nu mai era nevoie sa ne roage sa ii acompaniem, deja era clar ca la aceasta ultima piesa vom canta pana vom ramane definitiv fara voce.
Cat de usor s-a trecut de la o piesa la alta, de la un ritm brutal la unul fluid. Piese compuse numai de Erna (care a compus majoritatea pieselor din albumele de debut ale trupei) sau cu ajutorul celorlalti membrii ai trupei, o voce puternica, grava dar foarte clara, riffuri excelent executate, compozitii complexe.
Am fost intrebati cine ii vede live pentru prima data si mii de maini s-au ridicat in aer. Ne-au intrebat care dintre noi vom reveni cu placere data viitoare cand vor canta in Romania si un vuiet de voci s-a auzit, romanii scandand neintrerupt numele trupei. Au promis ca vor reveni anul urmator in ‘’interesanta noastra tara’’.
Cu riscul de a ma repeat spun ca da, a fost unul dintre cele mai bune concerte live vazute de mine pana acum.
Multumim organizatorilor, Phoenix Entertainment, pentru ocazia oferita si pentru buna desfasurare a lucrurilor pe tot parcursul serii. Sincer in afara de coada ce s-a format spre toaleta baietilor si care a devenit la un moment dat motiv de frustrare, totul s-a petrecut perfect iar culoarul de trecere lasat spre intrarea in Arene a fost o idee foarte buna pentru fluidizarea traficului publicului spre zona scenei sau spre afara ei. Preturile la mancare si bautura au fost ca la fiecare concert si fara mari cozi la jetoane ceea ce este un mare plus.
Setlist Godsmack la Bucuresti:
1000hp
Cryin’ Like a Bitch
What’s Next
The Enemy
Straight Out of Line
Awake
Generation Day
Something Different
Keep Away
Love Hate Sex Pain
Voodoo
Moon Baby
Encore:
Batalla de los Tambores
Whatever
I Stand Alone