Home Recenzii Recenzii Concerte Recenzie: Enter Shikari, Hacktivist, White Walls in Club Colectiv

Recenzie: Enter Shikari, Hacktivist, White Walls in Club Colectiv

0
Recenzie: Enter Shikari, Hacktivist, White Walls in Club Colectiv

Ziua de luni este de obicei trista si grea dar cand seara ai parte de un concert si de un show ca cel la care am participat lunea ce tocmai a trecut in club Colectiv, te energizezi pentru tot restul saptamanii.

Enter Shikari au venit pentru a doua oara in Romania si se pare ca s-au simtit mai bine acum, intr-un club mic dar care le-a dat posibilitatea sa fie mai aproape de fani decat acum 2 ani can au evoluat in cadrul festivalului Best Fest. Astfel cei peste 400 de oameni stransi in club au avut parte de un show de exceptie cu niste artisti de prima mana.

Invitati sa cante in deschiderea lor au fost constantenii de la White Walls si englezii de la Hacktivist.

ES-HKT-WW-69

Inghesuiti printre instrumentele a trei trupe, baietii de la White Walls au incercat sa faca ceea ce stiu ei mai bine, sa cante un metal progresiv ritmat si patrunzator. Din pacate sonorizarea nu a tinut cu ei. Vocea lui Eugen de abia se auzea pe alocuri iar bassul a fost mult prea tare. De fapt instrumentele acopereau aproape de tot vocea pe anumite pasaje. Pacat deoarece acesti baieti frumosi si buni muzicieni ne-au demonstrat de atatea ori ca pot face spectacol. De remarcat ca de aceasta data la tobe s-a aflat Andrei Ilie (Days Of Confusion).

ES-HKT-WW-44

Cei de la Hacktivist au poposit acum pentru prima data in Romania si au promis ca vor reveni cat se poate de curand atat de mult le-a placut atmosfera creata de publicul roman si caldura cu care au fost primiti.

Stiam vreo doua piese, pareau ok si „ascultabili” dar live au fost cu mult peste asteptarile noastre. Cei doi solisti diferiti nu doar prin culoarea pielii dar si prin timbru vocal, debordeaza de energie. Scena a fost mult prea mica pentru ei, pentru ritmul si miscarea impuse de piese dar s-au descurcat, iar Ben Marvin, vocea alba a trupei s-a incumetat sa faca si crowdsurfing.

Muzica lor este ca un experiment. Parca s-au jucat si au combinat diferite stiluri pana le-a iesit ce doreau ei, ca fiecare a venit cu o idee si le-au pus cap la cap iar rezultatul a fost mai mult decat reusit. Melodicitate, ritm, hip-hop si rock, dans si sarituri nebunesti, destul de agresivi pentru a provoca mosh-pit si agitatie.

Nici la ei nu a fost sunetul foarte bun de la inceput dar spre final parca bassul nu a sunat chiar atat de agresiv sau poate am fost eu atrasa de chitara cu 8 corzi a lui Timfy James.

ES-HKT-WW-39

Mult prea mica a fost scena si pentru Enter Shikari desi spatiul era eliberat de celelalte doua seturi de tobe si parea mare locul.

Electronicore si mesaje cu tenta politica, avand la baza un stil muzical aparte ce combina post-hardcore cu diferite subgenuri ale heavy metal-ului, cum ar fi metalcore sau metal alternativ, alaturi de elemente din muzica electronica precum dubstep, trance, industrial si clubul parca a luat foc pe muzica lor. N-am mai vazut de ceva vreme atata agitatie.

Da, show-ul de acum 2 ani a fost exploziv, scena mare le-a permis sa se desfasoare in voie, solistul reusind sa cante una din piese purtat pe bratele multimii, sau sa foloseasca chitarile drept palete si aproape sa-si distruga instrumentele, acum totul a fost un pic mai calm (relativ). Rory -chitara, a cantat in mijlocul publicului pe o boxa in timp ce in jurul lui se facea circle-pit sau s-a lasat purtat pe umeri prin public, Chris – bass a facut cateva sarituri spectaculoase ce pareau ca il vor propulsa direct in mijlocul lumii dezlantuite si a cantat purtat pe brate de catre fani iar Rob – tobe s-a ocupat de comunicarea cu publicul si a invatat destule cuvinte si expresii in romana incat sa ne impresioneze iar Rou a cantat clar, sincer, vesel, puternic.

Dupa multe piese cantate impreuna cu cei din sala au vrut sa plece dar s-au intos pentru un bis la care Rou si-a etalat si talentele de pianist pe langa cele vocale.

Si seara a trecut repede, frumos, ritmat. La ei sunetul a fost chiar bun, totul s-a auzit clar, atat cat permite acustica acestei sali. Un mare plus a fost ca nu s-a fumat in sala la cererea trupei dar si barul amenajat inafara incintei, acolo unde se putea iesi in pauzele dintre trupe la o tigara si o bere, binenteles in timp ce depanam pareri despre ce s-a petrecut pe scena.

Au promis ca vor reveni, poate vor avea din nou la dispozitie o scena mare.