Toata lumea se aduna cu mic cu mare vineri seara, 27 iunie, pentru a asista la un eveniment la iarba verde ce promitea muzica buna si atmosfera tare faina. Editia a treia Control Day Out nu s-a aratat mai prejos fata de precedentele editii, avand in vedere vremea care speriase pe multi din spectatori inca de la primele ore. Line up-ul a fost indeajuns de atragator pentru miile de oameni care se adunasera la Arena Verde Stop, fosta Zone Arena, care a adapostit candva pe fostii colegi de breasla ai lui Tricky: Masive Attack.
Arena Verde Stop – iarba verde si muzica pe gustul iubaretilor de Control
Ziua a inceput cu o intarziere a concertelor simtita chiar de la primele ore ale dupa amiezii cand cei de la Fine It’s Pink au intrat in peisaj la cateva minute bune dupa termenul stabilit. Insa, in cel mai scurt timp au reusit sa anime spiritele si sa ii trezeasca din visare pe spectatori. Fiind o trupa relativ noua, a prins tare bine la cei care erau de fata, promovandu-se astfel in cel mai bun mod cu putinta la un astfel de eveniment.
Dupa prestatia lor au urmat danezii de la When Saints go Machine, care au reusit sa continue pe aceeasi lungime de unda cu energia emanata de muzica lor, timp in care Arena Verde incepea sa se umple si sa readuca spiritul festivalurilor de vara in mintile celor care erau de fata.
Deja cand Chinawoman a urcat pe scena, controlistii se adunasera cu mic cu mare pe iarba inca uda de la ploaia de dimineata. Spre deosebire de ultima oara cand a urcat pe scena Controlului, atmosfera nu a mai fost una atat de intima, ci din contra parea una cam prea linistita pentu energiile care asteptau sa se dezlantuie in acea seara. Prestatia ei a fost aclamata inca de la inceput de publicul care incepea sa tot creasca, odata cu orele 20.00. Cu toate ca exista un delay considerabil, Chinawoman a cantat cateva melodii bune, ridicandu-se la asteptarile tuturor celor care venisera special pentru ea.
In continuare au urmat proiectiile colorate ale Alexandrinei, acompaniata de trupa sa numeroasa. Aflata in plina promovare a noului ei album, intamplarea a facut ca ea sa nu cante mai mult de cinci piese din cauza decalarii intregului eveniment. Unii au fost bucurosi, acaparati total de prestatia artistei, altii insa nu pareau chiar atat de incantati de intimitatea in care isi canta melodiile, fara a aduce acea energie necesara unui public in asteptare. Piesele pe care le-a cantat moldoveanca au fost curate, perfecte din punct de vedere muzical, mai ales datorita intrumentistior ei talentati.
Tricky s-a urcat pe scena in uralele publicului, incepand in forta ajutat de tobosarul sau care mi-a atras atentia intr-un mod deosebit. Trupa lui parea aleasa pe spranceana, fiecare la fel de bun ca celalalt, mai ales fata de la backing vocals. Inceputul parea promitator, insa in scurt timp unii din noi ne-am dat seama ca ceva era in neregula nu neaparat cu microfonul rapperului, ci cu vocea lui si intreaga sa prestatie scenica.
Tricky – why don’t ya go home?!
Sa fi fost o seara inceputa prea devreme pentru artistul britanic avand in vedere narcoticele, asta nu putem spune, insa se simtea si se observa neputinta lui de a canta. Dupa cateva melodii in care isi oprea colegii de trupa, a inceput sa dispara de pe scena, lasandu-si colegii sa duca concertul mai departe prin instrumentalul lor fara cusur. Ce pot spune mai mult decat atat este faptul ca am ramas surprinsa de confuzia creata pe scena si de neintelegerile aparute intre Tricky si trupa lui, urmata de neintelegerile cu inginerii de sunet care apareau prea des pe scena culegand de pe jos stativele daramate de Tricky.
Desi concertul incepuse cu mult peste ora stabilita, la un moment dat Tricky s-a trezit din transa in care intrase si a chemat cativa dintre fanii sai din fata, iar la scurt timp scena s-a umplut de fani – creand haos si nebunie pe fundalul psihedelic acaparat de necontenitul vers ,,Why don’t ya get fucked up?’’. Ca preferinta personala, prestatia rapperului britanic mi s-a parut jalnica, vazandu-se clar ca nu era in stare sa tina un show in fata a mii de oameni. Exista totusi si eternele zvonuri cum ca sonorizarea a lasat de dorit, insa putem sa le adunam pe toate laolalta si sa scoatem de acolo un mare minus care poate chiar nu a putut fi controlat de organizatori. Mai ales in ceea ce priveste faza de final, in care publicul incepuse sa il huiduiasca pe britanic si chiar sa plece inainte de cantecul exasperant. In cele din urma sunetul i-a fost taiat, deoarece depasise cu mult timpul acordat concertului sau – si pe buna dreptate de ce sa blamam organizatorii (si de aceasta data) pentru un show slab al unui rapper care nu mai face fata unui spectacol de anvergura?
Per total mi-a placut inceputul, mi-a placut unde a fost amplasat, publicul a fost unul fain si dichisit, lasand la o parte glumele cu numarul mare de hipsteri. Ceea ce mi-a lasat un gust amar a fost haosul creat la sfarsit, cand masa de oameni incepuse sa migreze spre iesire, neexistand aplauze sau cereri de bis – nici macar dorinta de a mai zabovi la bere la masutele frumos amplasate. Sper ca anul viitor sa existe o organizare si mai bine pusa la punct, vremea sa tina cu noi si artistii sa vina mult mai bine pregatiti, fara sa lase in urma comentarii negative si blamari generale.