O privire cu accent.
Blixa Bargeld, nascut in Berlin, este un carismatic muzician,recitator si actor. A stiut intotdeauna sa se reinventeze si sa se faca remarcat prin muzica avant-gardista. Fondatorul si membrul trupei Einstürzende Neubauten.
Teho Teardo, muzician italian si compozitor a multor coloane sonore a unor celebre filme italiene. Dupa colaborararea cu Blixa la piesa de teatru Ingiuria din 2011, si-au pus umarul pentru coloana sonora a filmului A Quiet Life.
Adaptarea celor doi muzicieni la un stil experimental demonstreaza ca exista confluente intre tari europene ce nu impartasesc aceeasi cultura. Albumul Still Smiling ofera ascultatorului simtaminte unice si abstracte prin modul de executie. Recomand ca pentru auditia albumului sa se ofere timp si clementa pentru a asculta integral albumul, chiar daca exista bariere lingvistice. Bargeld intoneaza si recita melodiile in trei limbi europene: italiana, germane si engleza. Uneori in aceeasi melodie toate cele trei limbi sunt utilizate.
Concertul l-am asteptat cu mult interes, cu saptamani bune m-am pregatit sa ma definesc cu aceasta muzica. Si iata-ma ajuns, odata intrat am fost vrajit de atmosfera unica creata. Intreg auditoriul era captivat de soundul unic creat de o chitara electrica cu efecte sonore, manevrata de Teho Teardo, un violoncel pe fundal ce uneori avea rolul de chitara bas si vocea impresionanta a lui Blixa Bargeld. Toate acompaniate de o formatie camerala, doua viori, viola si violoncel ce confereau un fundal stralucitor in comparatie cu soundul intunecat al pieselor.
Si-a facut prieteni printre cei care il ascultau printr-o atitudine foarte deschisa. Si-a povestit deschis modul si fundalul pe care l-a avut in compunerea anumitor piese. Come up and See Me, este definita de obsesia artistului de a culege cuvinte intr-un vechi calculator inca dupa anul 1994. Axolotl piesa ce este foarte asemanatoare stilului muzical post-industrial folosit in trupa Einstürzende Neubauten. Still Smiling piesa compusa in atmosfera boema a Romei, de pe balconul unui hotel.
“I re-count the black days
recollect some circumstances
even though it takes my sleep
I recall the black days
the mismatches and the end of some affairs
I recall the black days
between zenith and nadir
is there a pattern anywhere?” – Still Smiling.
Pe buna dreptate si ca un mare artist, Bargeld a avut unele pretentii si neplaceri pe parcursul concertului, precum usa de langa scena pe unde treceau sunetele in discordanta de la Dj-ul salii mici. Aerul conditionat ce a avut tupeul sa porneasca in timpul unei piese interpretate, iar dintr-o singura privire patrunzatoare acesta s-a inchis. Sunetul de pe scena era distorsionat din cauza unor boxe indreptate gresit. Dar cu buna stiinta si cu aceste incoveniente si-a dus concertul la un bun capat. Chiar imi doresc ca pe viitor sa-l pot asculta pe Blixa in aceeasi formula pe scena Ateneului Roman.
Am ramas fermecat, astfel cand am iesit din sala de concert al clubului Control, mi-am inclestat pumnii si am simtit ca se pot intampla transformari, si muzica e un instrument ce-ti creeaza cadrul perfect pentru a-ti dori schimbarea.