Traim mereu pe fuga, mereu ingandurati si preocupati de noi insine, de ziua de maine. Trecem prin viata si de fapt uitam sa traim intens fiecare clipa pretioasa. Traim in mare parte egoist, muncim agatandu-ne de ziua de maine, de bunurile materiale acumulate, de false conceptii si uitam sa privim in jurul nostru. Alergam spre oriunde si ajungem undeva, cautam ceva si speram prea mult si ajungem sa fim dezamagiti, dezamagiti de fapt de noi pentru ca faptele noastre duc la starea noastra de spirit.
Ar trebui sa ne oprim din cand in cand si sa privim in jur. Vom vedea oameni dar sa incercam sa nu ii comparam cu propria persoana. Sa incercam sa vedem frumusetea si sa fim multumiti cu noi insine si in armonie cu restul, sa incercam sa zambim si sa daruim zambete.
Viata e scurta, nu la fel de efemera ca a unui fluture pe care il admiram in zbor, dar tocmai din cauza acestui fapt trebuie traita frumos. Daca aruncam o privire mai departe zarim poate oameni mai napastuiti decat ne credem noi cei care nu ne gandim ca ziua de maine poate nu va veni, oameni pentru care firul vietii se apropie cu pasi repezi de final, mult mai repede decat si-au inchipuit.
Sa ne oprim o clipa si sa incercam sa daruim o clipa din viata noastra, o bucatica de suflet si orice altceva putem pentru a ajuta alt suflet. Sa stam o clipa si sa aducem un zambet pe chipul unui om aflat in suferinta, un om care poate fi parintele, copilul sau prietenul cuiva, poate chiar al tau si sa fim multumiti daca ne zambeste.
HOSPICE Casa Sperantei, organizatie non-profit infiintata in 1992, a introdus conceptul de ingrijire paliativa in Romania. HOSPICE este cea mai mare fundatie din tara, care ofera gratuit servicii specializate de acest tip. (www.hospice.ro). Organizatia isi desfasoara activitatea in Brasov si Bucuresti, ingrijind copii si adulti diagnosticati cu boli incurabile.
Ei s-au oprit si au incercat sa ajute copii si adultii aflati in fazele terminale ale unor boli incurabile si de curand un suflet mare si-a rupt un pic din timpul lui, din sufletul lui si a vrut sa ajute. Cosmin Lupu (Days of Confusion) s-a gandit sa faca ceva spre ajutorarea celor in suferinta si a aflat de HOSPICE Casa Sperantei de la bunul sau prieten Andrei Irode. Si cum sa faca asta daca nu prin muzica? Ideea lui a fost un concert caritabil la care cateva trupe sa cante pro bono iar banii stransi din vanzarea bileteleor sa fie donati centrului HOSPICE Casa Sperantei. A vorbit cu trupele (Vița de Vie, Coma, colegii de trupa ai lui Cosmin- Days of Confusion , Goodbye to Gravity), acestea au fost deacord, si s-au alaturat si alti oameni precum cei de la Dark Side. Ink Division care au spus ca vor dona banii din vouchere vandute celor care vor dori un tatuaj, deasemenea si SPUNK – Tattoo, Piercing, Music & Underculture au fost deacord sa ajute acest eveniment.
Acest eveniment a reusit sa adune 3000 de euro pentru ingrijirea pacientilor cu cancer in stadiu terminal de la Hospice – Casa Sperantei din bilete si donatii. Speranta exista cat avem suflete cu care sa simtim dorinta de a darui.
La acest eveniment mi-am indreptat eu pasii intr-o seara de miercuri impreuna cu prietenii. Mi-am lasat grijile la usa si am pasit in Silver Church zambint deoarece stiam ca voi darui cuiva un zambet, o zi in plus poate. Mare mi-a fost bucuria cand am vazut ca la inceputul concertul sala era arhiplina si asa a fost pana la final.
Patru trupe am ascultat in acea seara, trupe foarte dragi mie, cu oameni care sunt nu numai buni muzicieni dar care au si un suflet mare.
Goodbye To Gravity au fost cei care au dat startul si au cantat pentru prima data live, acustic ( desi din cate stiu am mai cochetat si altadata cu acest gen). Surpriza a fost maxima pentru ca au sunat extrem de bine. Asezati cuminti pe scaunele, asa cum nu credeam ca o sa ii vad vreodata (mai ales pe Alex Pascu care in mod normal ar fi alergat pe toata scena si caruia ii urez pe aceasta cale din nou La multi ani!), au transmis emotie prin modul lor de a canta. De fapt cam asta inseamna acustic: emotie transmise de sunete pure, nemodificate. Pascu chiar si-a etalat si talentele de percutionist atunci cand altcineva i-a luat locul la bass.
Cosmin Lupu si Days of Confusion au urmat pe scena. Tonalitatile lor au fost ceva mai triste, mai sentimentale. Chipul lui Cosmin era trist si stiu cat suflet a pus in organizarea acestui concert si cat suflet pune in tot ceea ce face. El este cel care va da chiar lectii gratuite de chitara copiilor aflati in HOSPICE Casa Sperantei din Bucuresti. Si ei au avut acum prima lor experienta cu muzica acustica si nu pot spune decat ca au sunat foarte bine (si nu prea au avut timp sa repete piesele in noua varianta), muzica lor patrunzand adanc in sufletele noastre.
Bogdan Nicolaevici, a fost invitat in aceasta seara si a venit tocmai din Oravita. Ne-a incantat cu cateva momente muzicale deosebite de chitara acustica.
Coma si acustic sunt doua elemente ce se imbina perfect intotdeauna. I-am ascutat nu o data cantand acustic si de fiecare data sunt la fel dar parca diferit, iar ’’Canta-mi povestea’’ va ramane piesa mea de suflet din repertoriul lor. Ma uitam in jurul meu si toata lumea canta purtata undeva departe, parca detasata de tot si de toate, simtind si traind impreuna cu ei.
Si ajungem la Vita de Vie, artistii care nu au nevoie de prezentare si care acustic suna intr-un fel anume, clar, curat, simplu, patrunzator. De cate ori ii ascult acustic emotiile sunt diferite fata de cele transmise de muzica lor rock si incerc sa percep piesa cu piesa, cuvant cu cuvant. Tin minte cand am ascultat pentru prima data ’’ Basul si cu toba mare’’ in varianta acustica si era cat pe ce sa nu recunosc melodia dar am zambit si mi-am dat seama ca imi place la fel de mult ca varianta ei clasica doar ca in loc sa ma agit ma calmez, in loc sa urlu versurile, murmur. Asa e Vita de Vie acustic, piese vechi cu alt sound.
Cam asa a fost, am fredonat, am cantat, am trait clipe in timp ce ei ne daruiau momente si noi daruiam clipe de viata, speranta.
A urmat o tombola si dupa aceasta aproape toti artistii care au participat la acest eveniment s-au reintors pe scena in cateva grupuri si ne-au mai cantat trei piese, trei coveruri care au incheiat perfect seara.
A fost o seara frumoasa plina de muzica si emotie, o seara in care am realizat ca e bine si usor sa daruiesti, o seara in care am aflat ca orice gest marunt conteaza daca poti face un bine cu acel gest. Multumim Cosmin pentru initiativa, Andrei Irode si Blackhawk Security pentru tot ce fac de obicei pentru noi cei aflati la concerte, trupelor Vița de Vie, Coma, Days of Confusion si Goodbye to Gravity pentru prestatie, SPUNK – Tattoo, Piercing, Music & Underculture si Dark Side Ink Division.
Aceasta seara ar fi fost si mai speciala daca cineva ar mai fi fost printre noi dar tot prietenii si colegii si-au adus aminte de ea, de Ioana, de cea care ne-a parasit nu demult tot din cauza unei boli nemiloase. In acea sera ar fi fost ziua ei si stiu ca de undeva de sus ea a privit spre noi si ne-a zambit.
Sa zambim si noi mai mult, sa privim in jur si sa invatam sa daruim.
Si pentru cine nu a ajuns la concert, il poate urmari aici:
[ot-video][/ot-video]