Daca sambata am urmarit fascinata patinatori din Ansamblul de Stat al Baletului pe Gheata din Sankt Petersburg in ’’ Lacul Lebedelor’’, duminica a venit randul altei povesti clasice si anume ’’Cenusereasa’’.
Care fetita nu a visat macar o data ca este Cenusereasa? Care fata nu si-ar dori ca alesul inimii sa o caute in lung si in lat prin lume, sa infrunte orice spre a o gasi si sa traiasca impreuna fericiti pana la adanci batraneti?
Aceasta poveste a fascinat generatii si va fi in continuare una dintre cele mai indragite povestiri scrise de Fratii Grimm. Transpusa pe note de Serghei Prokofiev si minunat pusa in scena de Konstantin Rassadin, coregraful ansamblului si artist emerit al Rusiei, parca este si mai interesanta, iar costumele stralucitoare si decorul ne-au introdus perfect in acest taram de basm.
Povestea o stim cu totii. Orfana si saraca Cenusereasa, asuprita de mama sa vitrega si de cele doua fiice ale acesteia, ajutata de zana sa cea buna ajunge la balul printului unde acesta trebuia sa-si aleaga o sotie. Acesta se indragosteste de ea dar Cenusareasa este nevoita sa plece la miezul noptii atunci cand vraja sub care se afla se destrama. In fuga pierde unul din condurii primiti in dar de la zana, condur pe care il gaseste printul, acesta fiind unicul lucru pe care il are de la cea care i-a rapit inima.
Nestiind nimic despre misterioasa fata, printul porneste intr-o calatorie in jurul lumii spre a gasi pe aceea careia i se potriveste condurul. Dupa indelungi cautari ajunge si la casa Cenuseresei, descopera ca ea este cea careia ii apartine pantoful si ei raman impreuna.
Pe gheata povestea a fost aceeasi si totusi alta datorita imaginilor creeate de patinatori prin miscarile si costumele lor complicate.
Astfel bucataria Cenuseresei a prins viata si am putut privi alunecand pe gheata ceainicele si alte ustensile. Ceasul a fost un adevarat maestru al elementelor de patinaj artistic. Rapid si indraznet, deoarece timpul trece repede si cat ai clipi totul se schimba, ne-a facut piruete si salturi pana ne-a ametit. Chiar daca la un moment dat era sa rateze un salt din demonstratie, s-a redresat zambind si evolutia lui ulterioara a fost parca spre a ne demonstra talentul sau.
Caleasca, dovleacul din poveste tras de soriceii transformati in cai, au devenit aici zane balerine in rochitele lor vaporoase care au condus-o pe Cenusareasa la bal.
Trecerea printului prin anumite tari ale lumii au fost marcate de dansuri si costume traditionale ale acelor tari, precum: Rusia, Elvetia, Spania.
Singurul meu regret este ca decorul a ramas acelas pana la final. Interiorul casei Cenuseresei ne-a gazduit atat la bal cat si in peregrinarile printului.
Sarituri Axel, salturi Rittberger, dublu Lutz si piruete dintre cele mai ametitoare ne-au naucit si ne-au fascinat. Balerinii pluteau cu delicatete zburand parca deasupra ghetii. Mimica lor, gesturile ample tradau fericire, dragoste pentru dans, gheata, poveste.
La Cenusereasa au fost si mai multi copilasi decat in ziua precedenta. Curiozitatea si mirarea li se citea pe fetisoarele lor zambitoare. Am zarit chiar cateva fetite care incercau sa imite ce vedeau pe scena, probabil visand ca atunci cand vor fi mari vor fi si ele balerine sau poate visand ca sunt in poveste.
Copil m-am simtit si eu. Am privit zambind evolutia patinatorilor, am ras atunci cand totul era minunat de colorat si hilar, am zambit si dupa ce totul s-a terminat deoarece un astfel de spectacol iti schimba starea de spirit.