Cel ce a incantat cateva generatii cu cantonetele lui, cu filmele si charisma lui, Charles Aznavour a revenit in Bucuresti dupa 53 de ani. Astfel, bunici, parinti si copii, s-au intalnit in Sala Palatului din Bucuresti cu cel care la 91 de ani chiar daca ii tremura un pic mana in care tine microfonul si un pic vocea, stie inca cum sa atraga privirile iar vocea sa inca aduce suspine.
Frank Sinatra al Frantei, cel mai valoros si apreciat artist francofon al tuturor timpurilor, descoperit de Edith Piaf pe care o si acompaniaza in turneele ei din Franta, Charles Aznavour este acum in ultimul sau turneu din cariera si spre bucuria noastra a poposit si in Romania.
Desi a fost programat initial pentru luna februarie la Romexpo din pacate s-a amanat un pic si in aprilie, in saptamana luminata, Charles Aznavour a sosit in Romania dar la Sala Palatului.
Sala a fost aproape plina, cu multe nume mari din teatrul si sportul romanesc in primele randuri iar intr-o ora si jumatate de show ne-am simtit excelent.
Acest ‘’copil’’de 91 de ani, care se simte pe scena, in fata publicului, ca la el acasa, care rade ca mai uita lucruri sau versuri si de aceea are nevoie de promter si ne spune sa stim ca daca se apleaca sa citeasca inseamna ca a mai uitat ceva, care alearga ‘’sprinten’’ pe scena si face glume, este cel pe care unii poate l-au asteptat o viata sa il vada live. Ne putem considera norocosi ca am reusit sa il vedem.
Timp de o ora si jumatate si a facut nici o pauza decat pentru a vorbi cate ceva cu noi. “Voi canta si voi vorbi in franceza, așa ca sper sa stati langa un traducator”, a spus omul care a zambit și a facut cu ochiul la multime in timp ce se plimba pe scena, imbracat intr-un costum negru elegant.
El a cantat hit-uri, inclusiv She, Yesterday When I Was Young, La Mamma, Ave Maria (cantecul ce ii poarta semnatura), La Bohème , in timpul careia el a aruncat batista alba spre fani, dintre care unul a reușit sa o prinda și a fluturat-o triumfator. Cantecele sale sunt cunoscute pentru gama lor vocale dificila – și uneori sa straduit sa ajunga la unele dintre note deosebit de ridicate si desi ii tremura vocea nimeni nu a bagat de seama, nu ne-a interesat decat faptul ca el era acolo pe scena , in fata noastra iar in jur se auzeau remarci de genul: este absolut fenomenal, este un batranel delicos, imi pare bine ca am apucat sa il vad.
Ceea ce nu se mai poate realiza prin voce, el a facut prin energia, farmecul și teribilismul care ii dezmint anii. Și-a scos sacoul lui pentru melodiile mai rapide, dezvaluind bretelele roșii binecunoscute, spunand ca face asta”cu permisiunea dvs.”, spre deliciul publicului. Aznavour parea ca era gata sa cada la un moment dat pe scenă – dar sa intors și a fugit inapoi, dansand, atingand și agitand aoldurile, provocand o frenezie in randul publicului.
La 91 de ani, scena nu-i mai ofera emotii, ci doar regrete. Aznavour a cantat mai bine de o ora si jumatate cu o voce neasteptat de ferma si de impunatoare, dar in acelasi timp trista si in care fiecare vers reflecta un moment din viata pe care stia ca nu-l mai poate recapata. Aznavour a cantat despre dragoste, despre prietenii paraziti pe care faima i-a atras la un moment dat, despre viata boema de alta data, despre Paris, dar totul s-a intors mereu la timp. Conform propriului crez din “Je voyage”
Lumea a adus cadouri si flori pentru acest om peste care parca nu au trecut anii, pentru cel care poate va incanta multe generatii de acum inainte si care va trai vesnic in amintirea noastra. A fost un concert de neuitat, un concert al unui om pe care merita sa il iubesti pentru muzica, pentru arta pe care a creeat-o in aproape un secol de existenta.
Comments are closed.