Caldura mare mon cher in Bucuresti, dar la Arenele Romane unde am fost la concertul americanilor de la Cannibal Corpse am avut parte de umbra si ventilatie (mai ales de la pletele rockerilor zelosi care faceau headbanging la sincron cu cei de pe scena la cererea acestora).
Trupele din deschiderea legendelor death metalului, doua trupe autohtone, Lost si Epileptic Outbreak nu au avut parte de un public foarte numeros, majoritatea rockerilor sosind mai aproape de concertul celor de la Cannibal Corpse dar nici aici nu a fost multa lume, poate undeva in jurul a 700 de oameni.
Epileptic Outbreak sunt o trupa nou infiintata dar a caror membri au o bogata experienta in spate pe scena de metal extrem al underground-ului autohton.
Un deathcore brutal destul de greu de digerat daca nu asculti prea des coreala dar trupa desi este tanara pare inchegata si pusa pe fapte mari, iar cei doi vocali isi pun serios la incercare capacitatea corzilor vocale.
Sincer, pentru mine cel putin, momentele cheie ale cantarii lor au fost atunci cand alaturi de ei pe scena au evoluat Andrei VLADILA (Walk the Abyss & Chaos Cult) si Mihai IONESCU (Cap de Craniu).
L.O.S.T sunt deja veterani ai genului death metal melodic de pe la noi. Au o experienta de 20 de ani pe scena rock romaneasca, multi fani si prestatii live deosebite. L.O.S.T au facut si de data asta un show deosebit. Chiar daca nu mai au chitarist , chitaristul “actual” Adrian Dumitrescu a plecat de cateva zile “undeva aproape in Kuweit”, au sunat la fel de bine ca si pana acum. (cel care l-a inlocuit pe Victor Manescu ), , au sunat la fel de bine ca si pana acum.
Au fost asa cum ii stim, prieteni cu publicul, pusi mereu pe glume cu noi sau cu colegii de trupa. Ne-au facut sa ne simtim cu adevarat bine, prietenosi cu publicul, prieteni pe scena, o mare familie pusa pe distractie. Instrumentisti cu o vasta experienta, oameni frumosi muzical, talentati si pasionati de ceea ce fac, ne-au aratat ce inseamna muzica de calitate si au facut un show intr-adevar exceptional.
Acuratetea cu care si-au executat repertoriul, modul lor de a transmite prin muzica mesaje, felul in care canta si ne incanta ne-au facut sa ne simtim bine si ne-au facut incalzirea pentru headlinerii serii, Cannibal Corpse.
Jumatate de ora de pauza pana la concertul Cannibal Corpse a parut o vesnicie. Nerabdarea se citea pe chipurile celor prezenti si daca pana atunci lumea a mai stat pe scaune, acum in fata scenei era o busculada de nedescris, fiecare dorind sa fie cat mai aproape de scena. Chiar ei ne-au chemat, sa nu ne fie frica sa ne ranim in mosh pit, in timpul pauzei cand se aranja scena, asa ca ne-am conformat.
Dupa vreo opt ani s-au gandit ei sa mai poposeasca si prin Romania ca data trecuta s-au distrat aici chiar daca concertul lor a avut loc in club. Acum pe o scena mare s-au putut desfasura in voie iar headbanging-ul lor facut la un sincron de invidiat ne cam imbia si pe noi sa dam din pleata.
Au aparut brusc pe scena, iar George “Corpsegrinder” Fisher mare cat un munte cam facea umbra pe scena.
Death-ul are prea multe taine pentru mine dar Cannibal Corpse a sunat chiar bine live si a fost mult mai digerabil decat atunci cand am ascultat acasa noul lor album ‘’A Skeletal Domain’’, album pe care il promoveaza in acest turneu.
Daca vocea lui “Corpsegrinder” impresioneaza prin tonalitate si duritate, bassul s-a auzit clar, tare si Alex Webster, manuitorul acestui instrument a avut o mare contrubutie la succesul show-ului atingand pana si urechile mai putin sensibile. El a fost instrumentistul cu cea mai buna dexteritate din trupa dupa parerea multora.
Brutali, larma multa si zombie-metal, un ritm frenetic aproape fara pauze sau dialog, doar cateva pauze de glume din partea lui “Corpsegrinder” in care isi mai tragea si el suflul. Mosherii au fost putini undeva in fata scenei desi ma asteptam sa iasa macel la o astfel de trupa. Pacat ca a fost putina lume si ca nimeni nu i-a aclamat sa vina inapoi pe scena la final, dar sper ca asta nu a influentat negativ dorinta lor de a reveni cat mai curand pe plaiurile mioritice.
Grohaieli, riffuri si headbanging pe scena. Vizual sunt impresionanti, auditiv partea instrumentala primeaza dar per total show-ul a fost complex si lumea s-a simtit bine si s-a agitat cat a putut de tare desi te cam lesina caldura mai ales in fata scenei inghesuit intre atatia rockeri incinsi de muzica si nu numai.
S-a terminat la fel de brusc cum a inceput. Bisul nu stiu cand sau daca a fost pentru ca eu nu i-am vazut parasind scena decat definitiv la sfarsitul show-ului cand, tot brusc, lumea a inceput sa plece din fata scenei. In 5 minute totul era gol si noi plecam acasa. Unii dintre noi am mai fi stat la o vorba, la o vanatoare de poze cu artistii dar a fost imposibil, BGS-ul ne-a poftit politicos sa iesim din locatie pentru ca portile trebuiau inchise.
