Seara de sambata, 15 septembrie 2013, a purtat amprenta unui mare artist de muzica electronica, pe numele sau real, Simon Green. Pentru necunoscatori, numele de Bonobo poate duce cu gandul la cimpanzeii din America latina, dar pentru iubitorii de muzica electronica Bonobo inseamna mult mai mult decat muzica in sine, inseamna calitate britanica si profesionalism. Arenele Romane din Bucuresti au sunat spectaculos in seara precedenta, pe sunetele calde mixate de Simon Green. Promovandu-si noul album ,,The North Borders’’, al patrulea ca numar, britanicul a intrat pe scena salutand Bucurestiul si spunand ca se simte incantat sa revina pe scena Arenelor.
Bonobo – ,,The North Borders” live – un concert de neuitat
Piese instrumentale ca Cirrus, Emkay, Jets, Ten Tigers au demonstrat cat de bine poate sa sune un live set marca Bonobo, pe alocuri fiind acompaniat si de cate un instrumentist din band-ul sau. Bineinteles ca nu au lipsit nici piese de pe albumul anterior ,,Black Sands’’, album care personal, m-a initiat in muzica electronica. Melodii ca Kiara, Kong si El Toro nu au lipsit, de aceasta data intr-o varianta si mai buna, una jazzie, adaptata la instrumentistii actuali insa si la tendintele noi spre care a pornit Simon Green o data cu realizarea noului album. Ca nota personala, mi se pare ca artistul britanic a ajuns la adevarata sa maturitate muzicala, transformandu-se dintr-un talentat DJ intr-un muzician cu mai multa experienta si cu idei mai mature, pastrandu-si totodata si vechile caracteristici electronice. ,,We Could Forever’’ a fost primita de public in urale, scaldata intr-o mare de lumina provenita dinspre show-ul de lumini calde ce veneau din spatele pupitrului unde se afla Simon Green.
Cat despre vocea cantaretei Szjerdine, cu tot respectul, pot spune ca este identica cu live-urile pe care le vizualizam pe Internet. Tonul vocii sale duce cu gandul la adevarate taramuri indepartate, unde numai muzica buna poate patrunde. Imbinarea cu sunetele electronice, saxofonul, sintetizatoarele si cu percutia exceptionala, tot acest amalgam muzical a incantat publicul de aproape cateva mii de oameni ce au umplut Arenele pana la refuz. Frigul nu i-a atins pe ascultatori, acestia dansand pe tot parcursul unei ore si jumatate cat a durat intreg concertul, strigand ca vor mai mult atunci cand Simon Green a disparut de pe scena. Evident, spre bucuria noastra, s-a intors pentru un ultim bis alaturi de Szjerdine si de ceilalti instrumentisti.
Artistii din deschidere: Deeproots, UFe si Indie Jules
The Fresh au avut grija ca organizarea sa fie impecabila, sunetul la fel de bun, iar artistii din deschidere Deeproots, UFe si Indie Jules au fost alesi asa incat sa se modeleze exact pe muzica lui Bonobo. Atmosfera a fost una placuta inca de la inceputul serii, cand cei trei DJ s-au intrecut in a pune beat-uri si melodii cat mai apropiate de stilul Bonobo, cred ca am auzit pe alocuri si disco, funk, imbinate cu indie si electronica. Cel mai mult mi-au placut Indie Jules, care si-au prezentat unele piese noi, as putea spune intr-un mediu perfect pentru a atrage noi ascultatori.
A merge la un concert Bonobo este o sansa care merita traita cu toate simturile, pe viitor nu ezitati in a-l vedea live fie ca este vorba de DJ set sau de live set cu trupa sa de muzicieni talentati. Personal, concertul de acum mi-a placut mai mult ca data trecuta cand am fost prezenta la Bonobo DJ-set in iarna anului 2012. Sa speram ca lui Simon Green i-a placut Bucurestiul si in acest an – si se va mai intoarce, cine stie, pe viitor poate cu un alt material nou.