Saptamana a inceput bine doar pentru ca luni seara americanii de la Black Label Society au concertat la Bucuresti. Am uitat de oboseala, am ignorant caldura si ne-am adunat, noi rockerii de toate varstele, la un concert ce promitea sa fie mai mult decat reusit ca doar este vorba de Zakk Wylde & Co.
Desi concertul BLS a fost anuntat ca va incepe la ora 21 acesta a fost amanat cu o jumatate de ora pe ultima suta de metri, concertul trupei ce a fost aleasa sa deschida seara a inceput la ora stabilita, 19.30.
Space Needle sunt o trupa tanara cu un album la activ si o aparitie a videoclipului lor, ‘’White Cow’’ in filmul Fright Night 2: New Blood (2013), un comedy-horror-thriller american in regia lui Eduardo Rodrigue, un film destul de slab pentru gusturile mele, care a fost filmat in Romania.
Putina lume a luat parte la desfasurarea lor pe scena dar se pare ca asta nu i-a deranjat deloc. Au venit, au cantat, au comunicat un pic cu cei dispusi sa ii asculte iar apoi au coborat in mijlocul nostru si au urmarit si ei concertul BLS.
Grunge si nu numai, deoarece fiecare si-a pus amprenta pe muzica pe care o canta. Un stil destul de greu de ascultat de rockerii patimasi mai ales atunci cand arzi de nerabdare sa iti auzi una din trupele favorite.
Daca in 2012 am avut Black Label Society la Rock The City si in 2013 de Zakk Wylde la Metal All Stars, 2015 i-a adus din nou pe Black Label Society in Bucuresti, de data aceasta la Arenele Romane.
Se pare ca s-au asteptat tot la o scena foarte mare intr-o zona deschisa deoarece au adus exact echipamentele pentru asa ceva (ma refer in special la sonorizare) si astfel sunetul nu s-a propulsat in eter asa cum si-au dorit iar distorsiunile au fost destul de suparatoare. Totusi in mare parte s-a auzit decent iar ‘’Angel of Mercy’’ a sunat poate cel mai bine si mai clar din tot show-ul.
Cand Zakk Wylde & Co au aparut pe scena dupa o ora si jumatate de pauza, s-a dezlantuit furtuna in publicul deja vizibil mai numeros chiar decat cel de vineri de la Cannibal Corpse (desi aproximativ 800 de persoane nu este suficient pentru a umple arenele si a arata trupelor cat sunt de asteptate pe la noi), fara insa sa fie plin.
Un Zakk la fel de impunator pe scena prin statura si care a reusit pe parcursul a 70 de minute sa cante la 4 tipuri de chitari, la clape, sa ne scuture pe cateva solouri de chitara pe care le-a alternat cu solourile basistului John DeServio care desi este mic de statura are o forta si o acuratete in executiile sale incat te lasa un pic naucit.
Apropo de chitarele lui Zakk, intotdeauna m-am intrebat de ce toate au dungi. Unele au parca un model ca in desenele hipnotice dar tot dungi sunt. Mai nou, se pare ca are propria linie de chitare si amplificatoare, Wylde Audio.
Chitara lui Zakk e magica iar relatia lui cu aceasta este una de dragoste pasionala. Modul cum o atinge, cum ii ciupeste corzile mai dur sau mai tandru o face pe aceasta sa scoata niste sunete ce par ca nu sunt reale si nu poti decat sa te intrebi cum de reuseste.
De ce dupa fiecare solo reusit o ridica deasupra capului? Deoarece ea este vedeta aici, ea ii daruieste din farmecele ei si il ajuta sa realizeze ceea ce isi propune, apoi o saruta spre multumire, se inchina si mai incearca o data.
Pentru cine nu a fost in fata si nu a observat din pozele fotografilor, tin sa precizez ca bassul lui John DeServio a avut ceva special si anume corzile in culorile noastre nationale. Si daca tot am inceput sa prezint trupa, Dario Lorina (chitara), cel mai nou membru al trupei, zici ca a fost de cand lumea in BLS iar Jeff Fabb, de asemenea cu doar un anisor in BLS, bate dumnezeieste la tobe.
Bineinteles ca albumul ‘’Catacombs of the Black Vatican” aparut anul trecut a fost la loc de cinste dar au cantat si piese mai vechi si foarte indragite de public. Lumea a fost mereu cu bratele in aer si au scandat numele lui Zakk in principal si totusi de bis nu am avut parte.
Vocea taraganata a lui Zakk impreuna cu sond-ul trademark al trupei te captiveaza de la primul la ultimul sunet. Daca vrei un heavy metal old school degajat, liber, cu exprimari simpliste si totusi cu un ritm si o tematica complexa BLS este cea mai buna alegere.
Nu a stralucit Zakk in comunicarea cu publicul dar nu cred ca a suparat pe nimeni acest fapt. Cele cateva fraze adresate noua de catre Zakk atunci cand si-a prezentat trupa sau cand a adus omagiul lui Dimebag au fost suficiente restul au facut sunetele, muzica lui si a trupei sale de profesionisti.
Daca tot am spus ca s-a auzit cel mai bine “Angel of Mercy”, poate cea mai cunoscuta balada BLS, pot spune si ca a fost cea care a miscat publicul cel mai tare dupa “In This River”. Am vazut chiar si cupluri imbratisate dansand pe aceasta piesa. O balada rock intotdeauna aprinde sentimente in auditoriu. Un Zakk vizibil afectat la clape si doua afise cu chipul lui Dimebag ne-a facut sa tinem si noi un moment de reculegere pentru cel ce a disparut prematur dintre starurile rock asasinat dintr-un motiv total gresit. A cantat “In This River”. “Te iubim, Dimebag. Iţi simtim lipsa”, a spus in incheierea piesei, de la pian, Zakk Wylde.
13 piese si un solo de chitara, o multumire si o plecaciune si asta a fost tot. “Concrete Jungle”si “Stillborn” au incheiat concertul scurt dar intens, dens, furtunos sublim al baietilor de la BLS iar Zakk a fost liantul care ne-a tinut hipnotizati in fata scenei.
A doua oara in Romania a fost BLS, a treia oara pentru Zakk Wylde si macar la 2-3 ani am putea sa ii revedem.
Un concert oferit de Phoenix Entertainment
Setlist BLS la Bucuresti:
The Beginning… At Last
Funeral Bell
Bleed for Me
Heart of Darkness
Suicide Messiah
My Dying Time
Damn the Flood
Guitar Solo
Godspeed Hell Bound
Angel of Mercy
In This River
The Blessed Hellride
Concrete Jungle
Stillborn