Paradox film cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei, in colaborare Societatea Romana de Televiziune si suportul RO DE FILM ne aduce in premiera la cinematografele din Bucuresti, filmul “Ana”.
“Ana” spune povestea unui barbat in pragul batranetii, a unei tinere, ajunsa printr-o intamplare nefericita, prostituata in Italia si a unui adolescent, care duc o viata fara perspective intr-o localitate de la marginea Bucurestiului.
Personajul interpretat de Razvan Vasilescu, in tinerete un figurant al filmelor comuniste, avid de afirmare si ramas cu sechelele cenzurii comuniste, care nu ia dat voie sa produca un film despre legenda mesterului Manole.
Inainte de vizionarea filmului, am inteles ca regizorul Alexa Visarion si-a inspirat personajul din povestea adevarat a unui batran din zilele noastre care umbla prin centru Bucurestiului si “Nu cerseste”, dar spune tuturor ca a fost regizor.
Documentarea despre aceasta persoana a adus la lumina faptul ca spusele sale sunt adevarate. Acesta a fost regizor, in perioada comunista, si nu a reusit niciodata sa se faca cunoscut, sa isi indeplineasca dorinta de regiza un film de lungmetra sau scurtmetraj.
In estenta, o legenda care defineste atmosfera, sentimentele, personalitatile, trecutul, prezentul si viitorul acestor trei personaje. Realitatea si fictiunea construiesc o stare speciala de trezire si nostalgie in care timpurile, prin imaginar, invadeaza prezentul intr-un loc al asteptarii, pe malul unui lac curat, departe de civilizatie, un loc in care cei trei isi intersecteaza amintirile in tensiunea groteasca a prezentului.
Erotismul si poetica acestui film scoate la suprafata inspiratia unui personaj uneori lucid, alteori lunatic, deranjat sufleteste de cenzura comunista care nu i-a permis in urma cu mai bine de 20 de ani, sa isi imp-lineasca un vis, sa isi dea freu liber creativitatii, de scenarist, regizor sau poate actor.
Personajul masculin este bine ancorat in realitatea si in spatiul contemporan. Ramas cu sechele ale opresiunii comuniste, el invoca, in prezent, starea tragica a propriei persoane si a societatii, prin acele scene filmate in colosul de marmura si beton armat, neterminat de comunisti, aflat in apropiere de Palatului Poporului.
Cand face cunostiinta cu personajul feminin, este injurat, ocarat, ocolit si persiflat. Doar baiatul il priveste cu alerga ca un saltinbanci in jurul lor, rade si se stramba, rosteste cuvinte aiurea sau recita faimoasele versuri despre legenda “Mesterului Manole”, laitomtivul filmului sau si al personajelor din acest film.
Defapt, vinerea aceasta pe data de 12 decembrie, la Cinema Studio, in prezenta regizorului Alexa Visarion, a actorilor Razvan Vasilescu, Cristina Draghici, Mircea Albulescu, Dorel Visan si a tuturor celor implicati in acest proiect, am vazut doua filme.
Am vazut un film din prezent in care personajele principale isi spun povestile de viata, impanate cu multa drama si prea putine momente fericite si al doilea film, povestit scena cu scena, replica cu replica, de cele doua personaje principale aflate in mijlocul naturii, acolo unde linistea si tihna te pot ajuta sa iti imaginezi tot ce este posibil si imposibil.
Ironia prezentului, infatisat in acest film, situatia celor sase personaje principale, secundare si episodice doreste sa arate spectatorului ca prezentul i-a adus pe toti in acelasi loc, unde nu mai este nimic cum era, si nici ei nu mai sunt cine au fost.
Tributul timpului si drama trecerii acestuia isi pune amprenta si pe cei mai mari “barbari de tirani”, ramasi acum in prezenta unor pacalici care rad si bat pas de step pe cheiul unui lac, la marginea Bucurestilor.
“Seful”, asa cum este numit maestrul Mircea Albulescu in film, este fostul tovaras de la Comisia de Cenzura. si aghiotantul sau, Dorel Visan, cu un joc actoricesc autentic, stau acum pe malul lacului, aproape de omul pe care l-au chinuit si l-au marcat pentru tot restul vietii.
“Acest film nu trebuie facut niciodata”, un citat direct sau poate o parafraza, sunt cuvintele auzite de un om mic cu un vis mare. Comunistii i-au zdrobit visul, sufletul si corpul. Pentru ca, desi nu se arata in film, cand se spune “Trebuie sa ii scoatem poezia aia din cap”, tovarasul nu vorbea la figurat. Bataia si tortura purtau numele de “interogatoriu”, sau orice alt termen asemanator folosit in institutiile politienesti.
Drama lui este povestita alturi de cea a personajului interpretat de Cristina Draghici, o actrita debutanta, care reuseste sa faca fata admirabil in prima pelicula de lung metraj a carierei sale.
Cristina este o femeie de moravuri usore, care locuieste in aceeasi localitate cu personajul interpretat de Razvan Vasilescu. Ajunsa acolo cu prietena, care nu practica aceeasi “meserie”, ea formeza o legatura de prietenie, impartasindu-si drama personala ca un film de comedie in care nu exista nimic de ras.
Cele trei personaje: Baiatul, cineastul neimplinit si prostituata au acelasi sfarsit. Baiatul care invatase sa inoate se ineaca, si cele doua personaje principale, la apusul soarelui, fara sa le vedem direct, mor impuscate de personajulinterpretata de Mircea Albulescu, care statea mereu pe un scaun cu o pusca de vanatoare in mana.
Poate acesta nu este sfarsitul inteles de toata lumea, dar asta am inteles eu, unul dintre spectatorii acestui film extraordinar.
Dupa vizionare, regizorul Alexa Visarion, vizibil emotionat de aplauzele noastre a tinut sa multumeasca tuturor celor implicati in realizarea filmului “Ana”. A tinut sa multumeasca actorilor: Razvan Vasilescu, Cristina Draghici, Mircea Albulescu (care nu a putut fi prezent, fiind internat in spital), Dorel Visan si producatorului executiv Alexandru Iclozan.
Merita sa ii mentionam pe toti cei implicati in acest proiect, fara de care, filmul “Ana” nu ar fi fost posibil.
Alti actori care pe care i-am vazut in film au fost Andras Demeter, Dorina Lazar, Ovidiu Ghinuta si Ionut Pavel.
Decorul si costumele au fost asigurate de Mihnea Tautu, montajul a fost facut de Nita Chivulescu, muzica Mircea Florian si clarinet Aurelian Octav Popa.
Sunetul a fost asigurat de Mihai Orasanu, machiaj Mariana Ianas, Tuculina Truica, asistent operator a fost George Olteanu si regizorii secunzi au fost Alina Lajko si Ionel Nicolaev.
Scenariul si regia au fost asigurate de Alexa Visarion, directorul de imagine a fost Patru Paunescu, coordonatori productie au fost Elena Popa-Nitu si Avram Niclozan.
Producatorii filmului “Ana”, au fost domnii Alexandru Iclozan si Marius Th. Barna.
Daca nu ati vazut inca filmul, va invit sa o faceti. Pana atunci, puteti viziona trailer-ul de mai jos.
[ot-video]<iframe width=”560″ height=”315″ src=”//www.youtube.com/embed/ig_85zO-IxQ” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>[/ot-video]