O zi de marti ca oricare alta s-a transformat pe seara intr-o poveste cu zei, zane si greuceni.
Am ajuns la timp la Arene pentru concertul celor de la Amon Amarth, nu aveam cum sa ratez un asemenea concert. Cum la evenimentele organizate de PromusicEvents totul se desfasoara dupa un program strict, ceea ce este de apreciat, lumea dornica de un show fantastic a venit inca dinainte de ora anuntata pentru intrare.
Bineinteles, mi-am ales un loc in fata, de unde sa urmaresc tot ce se va desfasura pe scena si impreuna cu prietenii am asteptat nerabdatori inceputul concertului.
Invitati sa cante in deschiderea suedezilor de la Amon Amarth au fost G.O.D the Barbarian Horde din Iasi si Hypnos din Cehia.
Primii urcati pe scena au fost cei de la G.O.D.
Nu cred ca ar fi fost alta trupa romaneasca mai potrivita pentru a fi pe aceeasi scena cu cei de la Amon Amarth.
Tin minte cand i-am vazut pentru prima data pe scena si m-am indragostit de stilul si muzica lor. Acum, povestile lor cu zane, lupte, greuceni si alte personaje din basmele romanesti au trimis publicul hipnotizat intr-o alta lume.
Metal extrem si un pic de folk , pagan, gothic, black si chiar grind din Iasi, povesti si efecte pirotehnice. Razboinici barbari si iele pe scena, sunete suave din vioara frumoasei Anelisse, tobe si riffuri de chitara , efecte vizuale puternice. Vocea puternica a lui Constantin “Castor” Lăpușneanu este perfecta pentru genul muzical pe care il abordeaza trupa iar clapele suna extrem de bine pe fundalul pieselor de lupta.
Concentrati la maxim, ne transportam in timp si spatiu in vremuri de legenda, pe campuri de lupta, fredonam cu ei si ne legam cu ielele in dansuri nebunesti. Ne-au invartit si ne-au lovit cu muzica lor, ne-au incantat cu piesele si costumatia lor , ne-au spus prin cantec cat de mult ne iubesc si noi le-am raspuns cu urale si aplauze.
Trupa canta imnuri, legende si piesele nu au cum sa nu te miste si sa nu iti patrunda in suflet.
Pacat ca au cantat putin.
Setlist:’’Legea Pamantului’’, ‘’Moldavian’’, ‘’Greuceanul’’, ‘’Noaptea’’, ‘’Tribes’’.
Hypnos este una dintre cele mai importante trupe de death-metal din Cehia si ne-au aratat si de ce.
Au urcat pentru prima data pe o scena din Romania, cu ocazia concertului de marti seara de la Arenele Romane si au fost bine primiti de public. Cel putin se pare ca s-au simtit bine cu noi si poate vor mai reveni si cu alta ocazie.
Solistul cu o voce brutala dar armonioasa, o trupa care nu canta despre lupte si nici nu au aspect barbar dar care suna bine si te prinde repede in mrejele muzicii lor.
Cu ceva influente thrash pe alocuri dar si parti melodice, cu multa energie si pasiune. O forfota continua, mult head banging (au fost cu pletele in vant la propriu datorita ventilatoarelor aflate in fata fiecaruia dintre ei) si incitare la mosh pit (de care au parte din belsug), trupa perfecta pentru cei care iubesc atmosfera intunecata, riffurile si growrile puternice. Au cantat piese de pe ultimul album ”The Fall”
Au avut o performanta vie si impresionanta din punct de vedere tehnic. Vlasa la chitara chiar a avut o parte solo care mie mi-a placut foarte tare.
Au interactionat bine cu publicul care a aclamat entuziast atunci cand solistul ne-a adresat doua-trei cuvinte in romana si au transmis multe prin prezenta scenica si gesturi.
Setlist: ”Urbi at Morbid” (intro), ” Burning Again”, ” Cleansing Extrema”, ” Crystal Purity Of Treachery”, ” Journey Into Doom”, ” Nailed To the Golden Throne”, ” Inverted”, ” Breeding The Scum”, ” Orthodox”, ” In Blood We Trust”
Si a urmat nebunia.
Pacat ca a fost cort la Arene in acea seara. Daca nu era, poate vikingii de la Amon veneau cu celebra lor barca…poate data viitoare.
S-a intamplat sa fie ziua lui Johan Hegg asa ca l-am sarbatorit si i-am cantat la multi ani in prima pauza pe care am prins-o si se pare ca l-am impresionat. Si daca asta nu a fost surpriza, ceva mai incolo, domnul Nelu Brandusan a urcat pe scena cu un tort si o sticla de sampanie si iar i-am cantat. Sampania s-a transformat intr-o ploaie peste cei aflati in primele randuri iar Johan a spus ca acesta este un mod foarte placut de a-si petrece ziua de nastere. Cum altfel cand publicul si organizatorii i-au facut surprize si l-au aclamat atat de mult.
Daca la inceput G.O.D. au cantat legende romanesti, acum am avut parte de ceva legende nordice, eroi vikingi, Valhala si lupte de pe meleaguri si timpuri stravechi.
Pentru mine a fost pentru prima data cand ii vad live si sincer am ramas muta de uimire. Suna live atat de bine, prezenta lor scenica este atat de puternica ca impact incat nu poti decat sa alternezi intre momentele in care esti hipnotizat si stai paralizat in fata scenei si momentele in care aclami si canti odata cu ceilalti din public refrene deja celebre. Sincer aproape mi-am pierdut glasul cantand „Deceiver of Gods” sau „Guardians of Asgard”.
Se afla in turneu de promovare pentru cel de-al noua-lea album, „Deceiver of Gods” si au cantat mult de pe acesta, sase piese din noua. Totusi alternarea pieselor noi cu cele vechi, trecerea brusca de la piese dure la “balade” caracteristice genului, ritmurile energice si riffurile mai mult decat spectaculoase te prind ca intr-o tornada: te invarte, te loveste si te scutura pana nu mai sti nimic, pana totul e doar muzica, sunet si culoare.
Mie Johan imi aduce aminte de eroii din cartea mea preferata din copilarie, Legendele Nibelungilor, iar modalitatea lui de exprimare atat verbal cat si prin mimica il face special deoarece este un om care ar putea face singur un intreg spectacol.
Refrene s-au mai cantat. Johan spune la un moment dat ca muzica este limbajul universal, ca „E death-metal, oricum nu observă nimeni” daca nu stim versurile si doar mimam, dar cred ca doar putini nu stiau macar un refren.
Multa miscare a fost pe scena, multa energie pe care ne-au transmis-o si noua. Oamenii faceau pogo si crowd surfing, copii erau purtati pe umeri sa vada mai bine un concert unic.
Sunetul a fost perfect si astfel vocea guturala, tobele interesante si chitarile au sunat impresionant. Fumul i-a invaluit intr-o aura misterioasa si ne-am simtit ca intr-un basm de unde asteptam sa iasa personaje fantastice si sa se alature multimii de oamenii sau sa ne trezim deodata pe alte taramuri pe campuri de lupta sau in zone fantastice.
Amon Amarth au incins spiritele si ne-au imbatat cu muzica death-metal de cea mai buna calitate. Inca o data , ei ne demonstreaza ca nordicii sunt parintii si regii acestui gen. Au fost intr-o forma de zile mari, ne-au aratat pasiunea si modul lor dezinvolt de a canta. Au avut un show desavarsit.
Desi nu au fost imbracati in vikingi si singurul accesoriu mai aparte a fost un corn purtat de Johan la cingatoare din care din cand in cand mai tragea o dusca de… ceva, show-ul a fost unic si din punct de vedere vizual.
Slavit fie Odin ca i-a creeat pe acesti baieti si i-a binecuvantat cu voce, talent si creativitate din plin.
Si dupa aproximativ o ora si jumatate de agitatie, cantat pana ne-am pierdut vocile, ferit sa nu ne cada in cap cate unul din cei care faceau crowd surfing sau strivit de cei care faceau pogo, totul s-a terminat. Parca mai mergea ceva. Chiar daca s-au intors pentru inca doua melodii la cererea publicului, cred ca am mai fi rezistat pentru inca o ora si jumatate, sau pentru toata noaptea. Oboseala pierise si ma simteam ca prinsa intr-o ceata din care nu imi mai doream sa ies.
Setlist:’’Father Of The Wolf’’, ‘’Deciver Of Gods’’, ‘’Death In Fire’’, ‘’Free Will Sacrifice’’, ‘’As Loke Falls’’, ‘’Coming Of The Tide’’, ‘’Guardians Of Asfaard’’, ‘’Shape Shifter’’, ‘’Warriors Of The North’’, ‘’Runes To My Memory’’, ‘’Last Stand Of Frej’’, ‘’Destroyer Of The Universe’’, ‘’Cry Of The Black Birds’’, ‘’War Of The Gods’’.
Encore: ‘’Wilight Of The Thunder God’’, ‘’The Pursuit Of Vikings’’.
Si totusi s-a sfarsit. A fost un concert desfasurat cu precizie, ca mai toate concertele organizate de Promusic Events si Nelu Brandusan, fara cozi prea mari la mancare si bautura si un sunet bun, nici prea tare cum suntem obisnuiti la astfel de evenimente cat si destul de clar si bine echilibrat, cel putin in zona in care m-am aflat eu, iar paza a fost asigurata de cei care mereu ne intampina cu zambeul pe buze, o vorba buna si ne ajuta atunci cand vrem sa inteprindem ceva, Andrei Irode si Blackhawk Security.
Multumim lor pentru ocazia de a vedea asemenea concert la Bucuresti.
Ne-am indreptat spre iesire plutind ca intr-un vis. Ne-am mai oprit pentru o poza, o discutie si am plecat acasa intr-o stare de entusiazm. A fost un concert care nu trebuia ratat.