Tot ajungem in Quantic pentru diverse concerte, acest club devenind pe buna dreptate clubul preferat atat al organizatorilor cat si al publicului degustator de muzica buna si concerte in conditii foarte bune. Asa am ajuns si luni, 3 septembrie, intr-o zi de inceput de toamna, la concertul lui Phill Champell and The Bastars Sons.
Phil Campbell, fostul chitarist Motorhead a poposit si a noi impreuna cu a lui trupa, The Bastards Sons si da, trupa chiar este formata din cei trei fii ai sai, Todd, Dane si Tyla, si vocalistul Neil Starr. Albumul de debut, “The Age Of Absurdity” a fost lansat la inceputul lui 2018, la Nuclear Blast Records.
Invitati sa cante in dechidere Damage Case si RoadKillSoda.
Cred ca i-am vazut acum 5 sau 6 ani prima data pe baietii de la Damage Case si se vede clar evolutia lor pe plan muzical iar anul trecut au scos si primul lor material discografic, “Rock’nRoll Justice”. Dragos are o voce placuta si acustica clubului a ajutat mult prestatia baietilor.
Lume cam putina dar au sustinut concertul ca si cum sala ar fi fost arhiplina, totusi mai au de invatat si chiar daca mie muzica lor nu imi inspira foarte multe, sunt placuti si carismatici.
Bucurestenii de la RoadKillSoda nu mai au nevoie de nici o prezentare si desi tocmai au trecut prin schimbari in trupa si se reinventeaza dupa plecarea lui Mircea Petrescu (voce) si Mihai Nicolau (tobe) si inlocuirea acestora cu Andrei Gherghel si Flavius Ardelean, au avut o prestatie demna de lauda.
I-am ascultat acustic si acum a venit randul unui show electric in stilul caracteristic RKS, energic si de o calitate net superioara multor trupe romanesti. Stoner si rock, putere si carisma, piese cu o incarcatura emotionala mare si niste instrumentisti de valoare. Andrei a cantat bine si desi nu pot spune ca nu sunt nostalgica dupa vocea si prestatia lui Mircea, cantarea de luni seara a fost la inaltime si publicul i-a sustinut asa cum face intotdeauna. Am cantat cu ei, ne-am incins bine si ne-au pregatit de minune pentru Phill si Bastarzii.
Phill&CO, un Motorhead reinventat si un mod placut de a reasculta piese de legenda dar si piesele proprii acestei trupe.
Chiar daca scena a fost mica, intradevar show-ul lor a fost o sarbatoare rock and roll, un amalgam de piese Motorhead, coveruri Black Sabbath, ZZ Top sau David Bowie dar si piese proprii de pe albumul proaspat lansat.
Riffuri energice, o voce placuta si bineinteles prezenta lui Phill a facut ca acest concert sa fie unul de tinut minte. Am cantat piesele clasice, ne-am agitat si ne-am simtit bine. Publicul nu a fost foarte numeros dar a compensat prin energie si entuziasm.
Piesele de pe Age of Absurdity sunt grele dar melodioase, cu influente sud-rock dar si o varietate de alte genuri undeva pe fundal si au fost prezentate frumos de Neill, vocea trupei care s-a ocupat foarte bine de contactul lor cu publicul.
Piesele de pe album sunt foarte bine definite si chiar daca sunetul un pic prea tare din club a distorsionat anumite aspecte, am putut descifra bine instrumentele, riflurile pline de culoare, basul greu sau tobele cu un ritm sustinut poate prea in viteza uneori.
Show-ul a parut scurt si desi am avut parte de bis si era luni, ne-am fi dorit mai mult. Poate data viitoare. Seara a fost pe de parte una extrem de placuta si antrenanta.