Daca in 2013 am l-am vazut pe Peter Tägtgren cu Hypocrisy nu aveam cum sa ratez intanlnirea cu Pain, “copilul lui” Peter asa cum el insusi il numeste, din clubul Quantic. In trupa, la tobe evolueaza David Wallin, dar poate nu intamplator pentru noul album a fost inlocuit de chiar fiul lui Peter, Sebastian Tägtgren.
Cubul Quantic ar putea deveni locatia principala de concerte si chiar preferata publicului daca ar rezolva probelemele cu sunetul la care ne asteptam de fiecare data cand particpam aici la un concert indoor. Loc este suficient, sala arata bine, preturile la bar sunt decente si mai ales este o locatie sigura si aerisita. Zonele de merch si cele de mese sunt bine delimitate si perimit o aranjare buna a fiecarui concert.
Poate ca a fost vorba de cele 3 concerte care se desfasurau in acelasi timp cu concertul Pain, dar lumea a cam lipsit de la apel si daca la prima trupa din deschidere publicul era format mai mult din presa prezenta la concert, la Pain s-a umplut cam jumatate de sala. Pacat, concertul a fost unul de bun.
Au un nou album, „Oblivion” si au cantat de pe el in aceasta seara aproape toate piesele. O trupa tanara dar cu instrumentisti buni care a stiut sa faca show. Frumoasa Jennifer Gervais a schimbat costume dupa cum o cerea piesa, iar vocea ei clara a sunat destul de bine in seara asta in combinatie cu cea puternica a lui Dam. Au comunicat bine cu publicul si au promis ca vor reveni. Sper ca data viitoare sa aiba ceva mai mult public.
Au venit cu o productie demna de o scena mult mai mare si un sound proaspat.
PAIN este formtă din Peter Tägtgren, unicul membru permanent al trupei, alaturi de el concertand in turneu David Wallin – Drums (2003-), Greger Andersson – Chitara (2016-) și Johan Husgafvel – Bass (2007-).
Cand Peter Tägtgren imbracat intr-o ‘’superba’’ camasa de forta a aparut pe scena, pe acordurile piesei Pain in the Ass, parca sala s-a umplut instantaneu cu oamenii care le scandau numele. La Call Me a aparut papusa lui Joakim Brodén (Sabaton), cu care a facut duo pentru aceasta piesa, iar la Coming Home si la Dirty Woman lumea s-a dezlantuit si am cantat impreuna cu Peter & Co.
Lumini si fum, o prezenta scenica deosebita, un show energic. Pasaje electro si clape pe banda, parti melodice si parti instrumentale metal coroborate cu obsesiile lui Tagtgren pentru chestii ciudate, au facut ca show-ul, muzica si prezentarea scenica sa fie unice.