Cine nu a urmarit niciodata filmele Blues Brothers sau nu a ascultat macar o data una dintre melodiile lor celebre precum Sweet Home Chicago sau Jailhouse Rock ar trebui sa o faca, niciodata nu este prea tarziu.
Intr-o seara de octombrie, au venit in sfarsit si la Bucuresti. Nu mai sunt toti. Unii au plecat din trupa originala si au apucat alte drumuri, altii au plecat deja dintre noi (Eric Udel, basistul trupei acum doar 2 saptamani , inlocuit de Stu Woods cu carea au avut deja 5 concerte) dar ei, Blues Brothers, au facut un mega show pe scena Salii Palatului.
Cateva piese blues precum: Everyday I Have The Blues, Ghetto Woman sau Guess Who, un om cu talent pe care unii poate il stiti de la Vocea Romaniei, Iulian Canaf si un maestru al muzicutei Marcian Petrescu au fost reteta perfecta pentru inceput.
Publicul i-a apreciat si i-a aplaudat si au cerut chiar si un bis care din pacate nu a fost acordat din lipsa de timp probabil.
Dupa vre-o zece minute au inceput sa intre pe scena Blue Brothers si desi Sala Palatului nu a fost plina, oamenii le-au facut o primire calduroasa iar pe parcursul showl-ui s-au comportat exemplar. Copii au fost cei mai fericiti; au stat nestngheriti in fata scenei admirand de aproape trupa si chiar au urcat la un moment data pe scena condusi de unul dintre solisti. Rob a coborat de pe scena si le-a cantat la muzicuta, a pus microfonul in dreptul lor sa cante impreuna refrenul.
Comunicarea lor cu publicul a fost excelenta. Au coborat in public si au strans maini sau au dansat cu doamnele, au fost mereu pusi pe sotii si pareau la fel de tineri si plini de viata ca in anii 80, atunci cand se aflau in top.
Chitaristul Steve Cropper ”The Colonel” și saxofonistul Lou Marini ”Blue Lou”, membrii originali ai grupului, alaturi de John Tropea „Smokin John” (chitară), Leon Pendarvis „The Lion” (clape), Lee Finklestein „Funkytime” (tobe), Larry Farrell „Trombonius Maximus” (trombon), Steve Howard „Catfish” (trompetă), Rob Paparozzi „The Honeydripper” (voce si muzicuță), Bobby Harden „Sweet Soul” (voce) și Tommy McDonnell „Pipes” (voce și muzicuță), muzicieni care au colaborat cu mari nume internaționale, precum: Eric Clapton, Ray Charles ori Patti LaBelle si bineinteles solistii in costumele care i-au facut celebrii si cu nelipsitii ochelari de soare la ochi, au incantat publicul vre-o 90 de minute, o ora si jumatete de vis in care ne-am teleportat in alta lume, in alta viata.
„Soul Man”, „She Caught the Katy”, „Messin’ With The Kid” sau „Shot Gun Blues” au fost cateva dintre piesele ce au compus povestea in ritm de blues cantata de Blues Brothers pentru noi.
Atmosfera creeata de ei a fost calda si dialogurile hilare. Se vede ca traiesc prin muzica si pentru muzica. Se joaca pe scena, canta si danseaza la fel ca acum aproape 40 de ani. Muzica lor nu va muri niciodata, ei raman mereu prezenti undeva in amintiri.
Oamenii au stat mai mult in pisioare si au aplaudat, chiar au dansat uneori. S-au distrat, au cantat alaturi de ei si am fost parca teleportati in timpul lor, un timp cu rock and roll, blues si jazz, un timp vesel si colorat in care doar tonurile melancolice ale muzicutei sau sunetele trompetei mai schimbau ceva din ritmul alert al vietii.
A fost si bis, nu ii doream plecati. Lou „Blue Lou” Marini, unul dintre membrii originari ai trupei, ne-a facut prezentarile si a multumit publicului pentru primire si atmosfera. Tot el a marturisit ca acest turneu este dedicat memoriei fostului lor basist Eric Udell, alaturi de care au cantat peste 20 de ani.
Blues Brothers au incheiat seara cu „Who’s Making Love” si bineinteles „Everybody Needs Somebody to Love”.
Si pentru ca muzica blues are cam tot ce iti poti dori, pentru ca este o poveste cu ritm si trairi intense, pentru ca o seara de blues cu ei este unica, pentru tot ce poti simti atunci cand te cufunzi in muzica altor timpuri, pentru tot, noi am fost acolo intr-o seara ploioasa de octombrie.
Concertul The „Original” Blues Brothers Band din Bucureşti a fost un eveniment organizat de Spectaculis.
