Titlul original: Onix
Traducerea: Claudia Roxana Olteanu
Editura: Leda
Număr pagini:477
Seria Lux: 1. Obsidian (Obsidian-2004), 2.Onix (Onix-2004), 3.Opal (Opal-2012), 4.Origin (2013), 5.Opposition (2014)
O miza uriaşă, o chimie perfectă
E foarte greu să fiu conectată cu Daemon Black…
Prin magia să extraterestră, Daemon este hotărât să-mi demonstreze că ceea ce simte pentru mine e mai mult decât urmarea bizarei conexiuni dintre noi. Aşa că încerc să-l ţin la distanţă, deşi e mai aprins că niciodată în aceste zile reci de iarnă. Dar noi avem probleme mai mari.
Ceva mai rău decât arumii se află în oraş…
MA-ul este aici. Dacă descoperă ce poate face Daemon şi că există o conexiune între noi doi, atunci sunt terminată. La fel şi el.
Iar la şcoală noastră a venit un băiat nou, care are un secret. Ştie ce s-a întâmplat cu mine şi mă poate ajută, dar pentru asta trebuie să-l mint pe Daemon şi să stau departe de el. De parcă aş putea! Căci, în ciuda raţiunii, simt că mă îndrăgostesc de Daemon. Rău de tot.
Dar apoi totul se schimbă…
Am văzut pe cineva care nu ar trebui să mai fie în viaţă. Şi trebuie să-i spun lui Daemon, chiar dacă ştiu că nu va înceta să caute până ce nu va afla adevărul. Ce s-a întâmplat cu fratele lui? Cine l-a trădat?
Şi ce vrea MA-ul de la ei – de la mine?
Nimeni nu este cine pare a fi.
Şi nu toată lumea va supravieţui minciunilor…
Volumul doi al seriei Lux, ne aduce în prim plan pe lângă personajele existente, şi personaje noi. În prima parte a cărţii ai impresia că se tatonează povestea, totul fiind în aceaşi notă de tachinare, stil jucăuş, dar şi prezentarea noilor personaje. Tot în prima parte eroina îşi descoperă noi abilităţi pe care nu le înţelege şi încearcă să îşi explice de ce acum poate să aibă diverse puteri. Puteri încă necontrolate deoarece nu ştie cum să o facă.
Am crezut iniţial că în acest stil va fi toată cartea, dar am avut marea surprinză ca în partea a doua să descopăr o mare profunzime şi o acţiune plină de suspans la care nu mă aşteptam. Finalul mi s-a părut emoţionant şi te lasă cumva în aşteptare, să vrei să ştii cum decurge povestea, ce se mai poate întâmpla şi cum vor decurge lucrurile în lumea aceea fascinantă a extratereştrilor, oamenilor, hibrizilor şi a altor fiinţe încă nedescoperite.
M-a enervat Katy, cu încăpăţânarea ei de a face totul singură şi încercarea ei de a se ascunde de Daemon, dar am înţeles-o şi poate că, şi eu dacă eram în locul ei acţionam la fel. Cu această atitudine ajunge la un moment dat să fie pe punctul de a distruge familia lui Daemon. Unul dintre cei care fac parte din gaşca lor va muri, altul va fi rănit.
Deşi Daemon încearcă să o convingă de ceea ce simte pentru ea, Katy este sceptică punând totul pe seama conexiunii dintre ei şi încearcă să-l ţină la distanţă. Dar va realiza că sentimentele lor nu au legătură cu conexiunea, sunt adevărate.
Daemon rămâne acelaşi extraterestu sexy, dar cu sentimente profunde faţă de Katy. Dorinţa lui de a o proteja este extrem de mare, simte că această fată face parte din fiinţa lui. Este cumva adevărat, deoarece conexiunea creată după atacul suferit de cei doi în Obsidian, şi după vindecarea lui Katy, devine puternică fiind legaţi practic unul de celălalt. Dacă se întâmplă ceva cu unul dintre ei, celălalt nu va supravietui.
Trebuie să spun că îl ador pe Daemon, chiar dacă este câteodată un nesimţit, are acel ceva înlăuntrul lui foarte profund. Pot să spun că este un “extraterestru de caracter”.
După cum am menţionat – avem personaje noi, spre exemplu: Blake, un tip la fel de atrăgător ca şi Daemon, care pare în regulă şi o place pe Katy. Cei doi vor petrece un timp împreună, iar gelozia lui Deamon se simte în fiecare cuvânt şi atitudine faţă de noul venit. Simte că acest nou venit are un secret, ceva nu îi place, lăsând la o parte faptul că stă în preajma lui Katy, are ceva care îl face neîncrezător.
Mai avem câteva personaje care vor avea o importantă majoră în poveste şi vor fi participanţi direcţi la evenimente.
În partea a doua după ce facem cunoştinţă cu toţi, totul va exploda şi va lua o altă turnură. Nimeni nu este ceea ce pare a fi. Adevărul începe să iasă la iveală şi veţi avea mari surprize. Surprize la care nu ne aşteptăm, dar care fac ca această carte să te acapareze în ghearele ei.
Mi-a plăcut şi acest al doilea volum. Acum m-am prins ce semnificaţie au titlurile: reprezintă numele unor pietre care vor avea legătură cu extratereştrii. Unele dau puteri, altele iau puteri, sau sunt pentru apărare în funcţie de puterea fiecăruia şi cât de benefică poate fi unui luxen. Dacă obsidianul este o armă, onix este … nu vă spun, descoperiţi voi. Şi eu am descoperit şi am rămas surprinsă ce poate să facă.
Am afirmat de mai multe ori că acest gen de carte nu se numără printre preferinţele mele literare, dar această serie Lux este preferata mea. Ironic, nu? Dar adevărat!
Minciunile, sau mai bine zis adevărul spus pe jumătate poate face rău atât ţie, cât şi celor din jur.
“La naiba, Kat! M-ai minţit. N-ai avut încredere în mine!
– Ba am încredere…
– Pe naiba! Daemon era în faţă mea. Să nu spui că ai încredere când este evident că nu ai avut niciodata!
Nu mai puteam să spun nimic.
O explozie de energie a ieşit din el şi s-a izbit de un stejar bătrân. S-a crăpat cu un zgomot puternic şi apoi a căzut peste un alt copac de sub el. Am sărit speriată, respirând precipitat.
– Toate astea ar fi putut să fie prevenite. De ce n-ai putut să ai încredere în mine?”
“Aş fi vrut să fi avut încredere în el. Trebuia să-i accord încrederea mea singurei persoane în care am crezut vreodată cu adevărat. Fusesem păcălită. Mai rău, m-am lăsat păcălită. Lacrimile îmi şiroiau pe obraz, un râu nesfârşit de remuşcări.
Daemon a mai repirat o dată greu şi a pornit spre mine, dar s-a oprit brusc.
– Eu aş fi avut grijă de ţine.
Apoi a dispărut, într-un fulger de lumina roşu-albă. Iar eu eram singură în noaptea îngheţată, singură cu alegerile mele, cu greşelile mele…şi cu vina mea.“
Mi-a plăcut atunci când Katy realizează că nu trebuie să îşi mai nege sentimentele faţă de Daemon.
“- Bine! Am ridicat exasperată mâinile. Da, însemni ceva pentru mine. Ce ai făcut pentru mine de Ziua Recunoştinţei…. m-a făcut…
– M-a făcut fericită. Tu m-ai făcut fericită. Şi încă mai ţin la ţine. Ok? Însemni ceva pentru mine-ceva ce nu pot nici măcar să exprim prin cuvinte, fiindcă mi se par prea sărace. Te-am dorit întotdeauna, chiar şi când te-am urât. Te-am dorit chiar dacă mă speriai ca naiba. Şi ştiu că am stricat totul. Nu numai pentru mine şi pentru ţine, ci şi pentru Dee.
M-am înecat de plâns. Cuvintele s-au îngrămădit să iasă unul după altul.
– Şi nu am simţit aşa ceva pentru nimeni. Ca şi cum mă îndrăgostesc de tine de fiecare dată când te văd, că şi cum nu pot să respir, şi mă simt vie-nu mai simt că stau pur şi simplu şi viaţa trece pe lângă mine…
– Nu te urăsc, Kat…….
– Ce….ce înseamnă asta?
– Chiar nu ştiu. A zâmbit slab şi mi-a şters cu degetul o lacrimă. Nu ştiu ce o să aducă ziua de mâine, cum o să fie anul care a început. … Dar singurul lucru pe care îl ştiu sigur e că ceea ce simt pentru tine nu se va schimba.
– Cum poţi să mă mai vrei după toate astea?
Daemon şi-a lipit fruntea de fruntea mea.
– O, tot mai vreau să te strâng de gât. Dar sunt nebun. Şi tu eşti nebună. Poate tocmai de-asta. Suntem amândoi nebuni …“
Citiţi cartea Onix şi veţi descoperi cu mult mai multe, iar finalul după cum am spus este emoţionant.
9 puncte/10