Editura Herg Benet
Anul apariției: 2015
Nr. pagini: 189
Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.
Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…
Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.
Înainte de a citi Octopussy m-am înarmat cu răbdare și am făcut abstracție de opiniile din jur pentru a putea înțelege mesajul. Eram curioasă despre conținut și foarte nerăbdătoare să descopăr ce poate scrie o tânără autoare în romanul de debut. Mă așteptam să găsesc o poveste, un mesaj solid, personaje structurate și un final explicit, dar am avut parte de superficialitate în scris, o poveste nedezvoltată, scene intime care atrag atenția, în timp ce personajele sunt menite să își joace rolul static, lipsite de coloană vertebrală și imune la emoții atunci când sunt puse în fața unor fapte grave.
Dacă autoarea Cristina Boncea a dorit să scrie o carte fenomen ce scoate în evidență problemele psihice grave ale unei familii și ne luminează mintea nouă, a celor din jur, asupra problemelor ce ne înconjoară, trebuie să recunosc ideea a fost bună, dar a eșuat din cauza lipsei de atenție pe care a acordat-o subiectului.
Octopussy se face remarcată prin dorințele bizare ale celor două fete. Pasiunea pentru obiecte, sexul cu un câine sau poate incestul o fac controversată și implicit căutată, dar problemele cu adevărat importante sunt tratate cu superficialitate. Documentarea legată de această boală fictivă este abordată aleatoriu, limbajul vulgar, greșelile de ortografie, prescurtările din exprimare, graba cu care a fost scrisă și dorința de a evidenția aceste aspecte, transformă cu totul acest roman și valoarea lui literară scade considerabil.
Cele două gemene au stat despărțite timp de șapte ani. Hyena a fost internată într-un spital (din păcate nu aflăm cauza), iar Becks s-a bucurat de privilegiile familiei fără să își vadă sora în această perioadă. Părinții fetelor pot fi considerați nonconformiști, Candie (Constanța) mama lor este preocupată de propria viață fără să o intereseze prea mult de educația celor două de doar “paișpe” ani, iar tatăl lor vitreg, Gary este doar un străin ajuns în România ce se bucură de averea acumulată. Principala activitate a părinților este să scoată zgomote în timpul partidelor sexuale, dar pare ceva obișnuit pentru Becks. Aflăm despre familia Sugar că are secrete bine ascunse și preferă să le mențină în siguranță, dar liniștea lor este tulburată de Philip, fratele vitreg al lui Gary.
Hyena și Becks profită la maxim de libertate și ies nestingherite în cluburi, sunt înconjurate de băutură, droguri și de alte pericole, dar nici că le pasă. Nu cunosc limitele și parcă totul li se cuvine, iar mama lor este atât de superficială de ce se petrece în jurul ei, încât se mulțumește doar că își vede fetele acasă.
De la această carte mi-as fi dorit substanță, documentare legată de problemele psihice, personaje complexe, mai multe explicații legate de anumite idei ce au fost lansate și rămase în aer. Dacă nu merita familia Sugar, măcar Hyena și Philip ar fi putut avea mai multă atenție din partea autoarei. Hyena apare în viața lor fără nici măcar o explicație, doar că a lipsit și are anumite necesități fiziologice ciudate dobândite în spital și se pare că s-a vindecat miraculos, dar ce a simțit cât a trăit acolo, frustările, dorul de familie, lipsa acestor sentimente o fac doar o fată superficială ce dorește doar să se integreze în societate și cam atât. Philip, fratele lui Gary aterizează în cel mai prost moment, nu este dorit în familie, dar cumva îl lasă să rămână o perioadă. Scopul său este finalizarea unui proiect la care lucra, iar familia Sugar este obiectul de studiu, îi place să analizeze și să scoată esențialul. Ar fi meritat să fie conturat, să își facă simțită prezența, să se facă util, nu doar să tragă concluziile la final cu superficialitate și să explice ce înseamnă fenomenul Octopussy.
“Da, țevile sunt cele mai bune prietene ale unei fete.”
“Se știe că cel mai frumos cadou pe care-l poate face o femeie este viața. Bărbații, în aparență sunt mai puțin utili, din moment ce ei sunt cei care de obicei oferă mașini luxoase și apartamente cu vedere la plajă.”
“Câinii sunt ca oamenii. Au aproximativ aceleași nevoi. Dacă s-ar putea și-ar face și ei operații estetice ca să arate ca alți câini aristocrați.”
“Timpul nu trece, doar noi.”
Dacă vă doriți diversitate literară atunci sigur este potrivită pentru voi. Din punctul meu de vedere este doar un roman de debut ce a avut imensa șansă de a fi publicat și promovat. Din păcate eu n-am descoperit magia dintre cuvinte, dar respect opiniile celor care afirmă într-un fel sau altul că Octopussy are potențial și merită aplaudată. Cu siguranță pentru voi autoarea va scrie o continuare a acesteia.