Ultima seara a Festivalului „Viața e Frumoasă!”, 17 noiembrie, a fost incheiata intr-un mod aparte la Godot Cafe-Teatru. Invitatul principal a fost Mihai Toma, compozitor si producator roman. Talentul lui alaturi de doua fluiere, un corn englez si o vioara au reusit sa transforme evenimentul intr-o experienta muzicala unica. Artist plecat in Norvegia, s-a intors nu doar fizic pentru acest concert, ci si spiritual, preluand teme folcorice si transpunandu-le intr-o armonie moderna pe muzica electronica.
Repertoriul serii a continut opt melodii ce se regasesc in spectacolul de o ora jumatate “Dacika”, ce este in curs de lucru. Vor interveni transpuneri pentru orchestra, cor, dar si elemente multimedia, care il vor transforma intr-un “spectacol pentru cat mai multe simturi”.
Prezent pe compilatia Budha Bar, Mihai Toma este mult mai cunoscut in mediile muzici electronice din afara decat de la noi. Dupa spectacol am avut placerea sa stam de vorba cu el si am putut afla mai multe detalii despre experienta, influente si directia pe care o abordeaza. Iata ce am aflat in interviul ce urmeaza:
Mihai Toma: Buna seara doamnelor si domnilor, ma numesc Mihai Toma si nu sunt un inger, sunt fratele diavolului, asa ca feriti-va cat aveti vreme pentru ca altfel, am sa va sfintesc!
[tube]http://www.youtube.com/watch?v=1KNAQNAzQIQ&feature=youtu.be[/tube]
Ella Cincan: – Care este, dupa tine, legatura cea mai profunda dintre muzica populara si muzica electronica, pentru ca in ceea ce faci se vede cu ochiul liber o fuziune a acestor genuri.
Mihai Toma: – Ascultand muzica din toate culturile, muzica folclorica a tuturor culturilor de pe pamanat, mi-am dat seama ca muzica de pe teritoriul romanesc nu prea are ritm si percutie in general.
Ella Cincan: – Cum sa nu?! Uite de exemplu la Oas e un super ritm.
Mihai Toma: – Probabil ritm, dar in ansamblu folcloric care se performeaza si se canta live, instrumentele de percutie sunt destul de putine sau exista maxim un singur instrument care tine ritmul de baza. Pe cand in Africa sau America de Sud, ritmurile sunt mult mai evoluate si mult mai complexe si asta ma atras ideea sa combin cumva, sa fac mai accesibila muzica romaneasca, folclorul romanesc, punandu-le pe ritmuri internationale. Toate ritmurile aceastea africane au ajuns internationale: hip hop, RnB, bossa nova, samba, muzica triburilor ale negrilor, iar de acolo au pornit multe ritmuri.
– Este un ritm foarte greu de cuantizat (ritmul romanesc) si nu e atat de sexy, nu e atat de in natura a trupului, alte ritmuri mi se pare ca funzioneaaza mai bine cu trupul uman.
Ella Cincan: – Am inteles ca spectacolul din seara asta, face parte dintr-un proiect mai mare. Ce ne poti spune despre ce va urma? Sau in ce directie se indreapta proiectul?
Mihai Toma: – Ce s-a intamplat in aceasta seara este o avanpremiera a unui spectacol in dezvoltare. Asta seara am cantat 8 melodii, cam 35 de minute, din cadrul unui spectacol de o ora si jumatate numit “Dacika”. Pe scena am fost 5 instrumentisti, doua fluiere, corn englez si o vioara, urmand ca spectacolul sa fie dezvoltat – este in curs de lucru: regie si transpunere pentru orchestra, cor, dans proeictii, elemente multimedia. O sa fie un spectacol pentru cat mai multe simturi, in afara de mancare adusa la nas.
Ella Cincan: – Exista o data a evenimentului?
Mihai Toma: – Nu, nu exista inca o data stabilita. Foarte probabil in decursul anului viitor.
Ella Cincan: – Numele tau apare in compilatia Buddha bar XV. Cum ai reusit?
Mihai Toma: – In ultimii 2 ani am compus mai multe melodii cu influente romanesti si intr-o zi mi-a venit ideea sa-i trimit pe mail lui Dj Ravin o piesa, pe nume Flutaka, sa vad daca-i place. Surpriza frumoasa a fost cand mi-a raspuns dupa 3 luni, ca o va include pe urmatoarea compilatie! ”
[tube]http://www.youtube.com/watch?v=pUoFck3SMpw[/tube]
Ella Cincan: – Spui “influente romanesti”. Ce inseamna mai exact?
Mihai Toma: – Tema de fluier, care sa zicem ca aduce a folclor romanesc. E o tema de fluier dominanta, are un stil aparte de a canta trilurile si inflexiunile, sa zicem ca sunt mai apropiate de stilul folcloric romanesc, de muzica populara romaneasca.
Ella Cincan: – Ai spus un lucru mai devreme ca muzica romaneasca nu este atat de mult legata de trup, nu exprima trupul. Atunci, ce exprima?
Mihai Toma: – Este indreptata spre emotie si intelect, percuteaza in alta chakra. Nu loveste sexual, loveste dincolo, deasupra stomacului sau in inima sau in cap. Muzica asta este foarte sexuala, daca nu ii bagi basul si cu toba, frecventele joase si versuri care sa te duca numai la un erotic si o nevoie primara, de baza, fara nicio poezie, nici un preludiu, nicio pregatire de genul asta, e o chestie destul de simpla. E ca si cand vezi pe jos o bucata de carne si tu hameseti de foame si te arunci sa o mananci direct, ca de’ erai nemanacat, oricum nu mai era de mult mancare pe pamanat.
[tube]http://www.youtube.com/watch?v=2DXcpEiF6Nk[/tube]
– Si am inceput sa aduc sufletul romanesc accesibil oamenilor, deoarece oamenii aceia, daca nu aud in piesa o toba si un bas si un beat misto pe care sa te misti putin, se plictisesc, nu percep si nu poti sa le trimiti mesajul. E ca si cand le-as recita acum o poezie din Eminescu si ei sa gandeasca “Ba, da’ la scoala…(…). E frumos Eminescu, dar parca vrem ceva nou, vrem nebunie, un vers de-al Rihannei sau al lui Eminem. Vrem versuri contemporane cu cultura noastra, ce-s cu bosorogenile astea.”
Ella Cincan: – Te-a influentat intr-un fel plecarea din Romania?
Mihai Toma: – Da, cel mai mult; asta a fost un impact major. Acum 3 ani am plecat pentru prima oara in Norvegia. Acum am 32 de ani, deci probabil pe la 29 de ani, deoarece prietena mea s-a dus sa studieze si a ramas pentru o perioada mai lunga (…). Si ducandu-ma acolo, in studio-urile de inregistrari am cunoscut extrem de multa lume: brazilieni, spanioli, australieni, oameni de culoare, pakistanezi etc, toti instrumentistii de pe pamant erau acolo. Si am vazut ce frumos e ca fiecare om sa aiba specificul lui, instrumentele traditionale din tara lui, la care stie sa cante. Am vazut cum isi iubesc toti radacinile, ceea ce in comparatie cu norvegienii, era un contrast imens, caci norvegienii nu au o forma, nu pot sa-i pun intr-o categorie, hai sa zicem ca sunt reci, fara emotii, parca le lipseste o paleta din emotiile pe care le-am trait noi. Zici ca au trait o treime din ce-am trait noi si nu poti sa rezonezi sau sa fuzionezi ca si prieten sau in convesatie cu ei, in schimb, cu toti restul da.
Ella Cincan: – Ca si o curiozitate: de ce ajunsesera instrumentisii aceia acolo?
Mihai Toma: – Norvegia e o tara bogata, care accepta multi oameni negrii, arabi, pakistanezi, africani. Au fost acceptati pentru ca au cerut azil politic si li se creaza favoruri, li se dau bani pentru chirii si pentru alte lucruri ori pentru ca este foarte mult profesionalism in studio-uri, sunt foarte pretentiosi la sunet, suna extrem de bine totul, insa la partea de creativitate doar strainii au potential- se importa creativitate. Am ascultat zeci de productii, world music si atunci am inceput sa ascult si eu Gheorghe Zamfir, si stand asa in oceanul acela am inceput sa-mi aduc aminte de mine, sa mi se faca dor de ai mei, de prieteni, de limba mea, de cum ne zambim dintr-o privire, din cum ne facem cu ochiul, din cum ne batem pe umar si instinctiv am inceput sa-l ascult pe Dumitru Farcas. Abia atunci, la un an si jumatate dupa ce am ajuns in Norvegia, am inceput sa compun.
Ella Cincan: – Inteleg ca esti propriul tau producator.
Mihai Toma: – Da, eu le orchestrez, le produc, le mixez, le masteriez, produsul final pot sa-l scot. A trebuit sa vin in Romania sa reinregistrez niste instrumente pe care le-am folosit in unele piese ca sa le am ca ghid, sa am folclor autentic ca ghid practic pentru a crea, insa eu stiu sa cant la fluier si pot sa cant temele, sa le invat si sa le reproduc- desi, caut sa inregistrez pe piesele mele instrumentisti romani de valoare.
Ella Cincan: Vorbesti cu mare pasiune muzica si cred ca exista cineva care te-a influentat, cine?
Mihai Toma: – Am ascultat foarte multa muzica de genul Vanghelis sau Jean Michel Jarre, muzica electronica din anii ’70. ’80, ’90, 100. Din muzica contemporana, foarte mult New Age, gen Buddha Bar sa zicem, desi e o foarte mare paleta de stiluri de muzica, care nu se aude si trebuie sa o cauti la anumite case de discuri sau emisiuni de radio. A fost o emisiune care se numea “Calatorii spre infinit”; muzica aceasta e foarte legata de spiritualitate.
[tube]http://www.youtube.com/watch?v=aIbBUTfwLvo[/tube]
Ella Cincan: – Ca tot a venit vorba de spiritualitate si artisti care te-au influentat, ce parere ai despre un artist care a readus in atentia roamilor autenticitatea, Grigore Lese?
Mihai Toma: – Nu il stiu personal, insa am auzit cantecele lui. Din “Cantec pentru Bucovina” m-am inspirat si am facut varianta mea destul de tribalo-imnica, l-am si numit “Imn de lupta” si alta piesa pe care el o canta la caval, “Cantec al ciobanului‘. Va trebui evident sa reinregistrez acel caval, pentru ca a fost tras ca ghid, ca stare, am avut nevoie de stare ca sa pot sa orchestrez o intreaga melodie pe care sa inregistrez mai apoi un caval foarte bun.
Ella Cincan: – In seara aceasta ai avut parte de un public dedicat, un public cult. Ce public crezi ca ti se potriveste, catre ce gen de public crezi ca ai avea cea mai mare deschidere?
Mihai Toma: – Lumea care plateste banii pe bilete sunt intre 30-60 de ani, cei care se duc la Stefan Banica Jr, la Horia Brenciu, cei care vor sa vada spectacol.
Ella Cincan: – Trebuie neaparat sa fie un public cult?
Mihai Toma: – Vorbeam de cei care ar plati, evident mi-ar placea ca publicul sa fie format si din copii carora sa le sune mobilul si se auda “Rapsodia” de George Enescu, in loc de cine stie ce manele sau muzica americana, sa fie si muzica romaneasca, si sa fie mandri ca sunt romani.
Ella Cincan: – Crezi ca e necesara o plecare a tuturor romanilor si o reintoarcere a lor pentru redescoperirea valorilor spirituale?
Mihai Toma:– Consider ca da, dar in locuri cat mai diferite, nu Spania sau in America Latina. Undeva unde nu poti sa te exprimi, undeva unde gasesti lume de toate culorile. Acolo e bine sa comunici cu toate rasesle, pentru a avea contrast, sa iti dai seama cine esti tu practic; mi se pare foarte buna ideea, si sa stai acolo o jumatate de an ca sa iei pulsul.
Ella Cincan: – Deci prin diferenta putem intelege cine suntem?
Mihai Toma: – Da, vorba lui Eistein: “totul este relativ” :))
Ella Cincan: – Ce proiecte vrei sa mai dezvolti pe viitor, nu neaparat legat de muzica.
Mihai Toma: – Probabil muzica de film, mi-a placut foarte mult muzica de film, am si scris la cateva filme.
Ella Cincan: – Ce filme?
Mihai Toma: – Am scris de exemplu la un film al lui Dan Chisu, “Website story”. Am scris si impreuna cu Marius Moga, am lucrat alaturi de el in studio 7 ani de zile. Apoi pentru “Un film simplu”, produs de Alma Sarbu, in rest pentru telenovele.
Pe viitor as vrea sa fac ori un spectacol ori un film care sa creeze o experienta in tine care sa te faca sa te redescoperi, sa-ti aduca aminte ca nu poti sa pierzi viata asta, nu poate sa treaca ziua asa usor pe langa tine, pierzandu-te in cotidian si rutina, sa nu fim roboti, sa intram in uman, sa mai respiram.
Ella Cincan: – Daca vrei sa mai adaugi ceva de final 🙂
Mihai Toma: – Da, sa faca lumea sport ca degeaba iti folosesti mintea, daca nu alergi pana lesini. Sa nu uitam ca suntem trup si nu poti sa simti viata daca nu iti folosesti trupul, deci un sfat de la mine, sa-ti folosesti trupul oricum iti trece prin cap, dar sa nu va aruncati de la balcon, va rog. 🙂