Matthew Weiner vorbeste despre ultimele episoade din Mad Men

In ultimele episoade ale sezonului 7 din “Mad Men” (Ep 6 – “The Strategy” si Ep 7 – “Waterloo”), i-am vazut pe Don, Peggy si ceilalti lucrand cu spor, in week-end si de sarbatori, pentru clientii vechi si pitch-ul Burger Chef.

De Ziua Eroilor (cand se celebreaza soldatii americani), creatorul serialului “Mad Men”, Matthew Weiner, a fost la munca pentru a scrie scenariul ultimului episod al serialului “Mad Men”.

In pauza de serviciu, scriitorul a iesit la un interviu scurt pentru a discuta cu reporterul Hit Fix, Alan Sepinwall, despre episoadele din sezonul 7, scenele de dans si muzica din ultimul episod din acest an si ce simte acum la sfarsitul acestei aventuri, care s-a numit “Mad Men”.

Cat timp ai asteptat sa il lasi pe Robert Morse (Bertram ‘Burt’ Cooper), sa cante?

Matthew Weiner: Defapt, ai pe cineva, care detine un talent incredibil ce nu poate fii folosit. Am fost extaziat cand m-am gandit in mintea mea ca pot sa fac asta. In timpul primelor doua sezoane ale serialului, cand actiunea avea loc in 1960 si 1962, el era o parte atat e importanta in cultura populara din acele vremuri, incat am minti daca am spune ca nu avea acele talente.

Pentru mine, in momentul in care am venit cu aceasta idee pentru sezonul 7, ca el o sa moara in timpul aselenizarii, auzind acel cantec, mi-am dat seama ca asta e un moment propice pentru el sa faca ceva iesit din comun fata de rolul sau obisnuit, si in mintea lui Don, sa apara un mesaj simplu, care poate fi transmis cel mai prin prin intermediul unui cantec.

Ca tot vorbeam despre cantece, daca ne putem intoarce la inceputul sezonului 3, cand ai vorbit cu mine despre cum ai fi prezentat sfarsitul unei decade, tinand cont si de acea cultura a hipiotilor, melodia “My Way” (a lui Frank Sinatra), ar fi inca, o melodie cunoscuta la radio in acele vremuri. Sa inteleg ca voiai sa folosesti acea melodie de mult timp.

Matthew Weiner: Interesul meu pentru istorie si pentru scenaristii serialului, exista, intotdeauna, pentru a explora personajul. Dar sunt o multime de elemente din istorie, care nu stim de ce, dar nu sunt interesante pentru public.

In acelasi timp, vreau ca aceste evenimente din istorie sa fie importante pentru personaje. Ideea este ca acea melodie abia aparuse in zorii perioadei de aur a rock-ului american. Cine stie daca sunt doar copii care asculta rock si doar adulti care asculta melodiile lui Sinatra, dar melodia a avut un impact cultural foarte mare.

Chiar si atunci, oamenii au crezut ca melodia e mare si foarte emotive, dar o ascultau mereu si este ceva nemuritor in mesajul transmis de acea melodie. Si Frank Sinatra a avut multe hituri la sfarsitul anilor `60, un fapt care nu apare in reprezentarea traditionala a acelei perioade. Este atat de simplu.

A existat vreo partitura pentru ultimul episod al serialului?

Matthew Weiner: Nu. Pentru mine, a fost o explicatie a tezei despre serial. Au fost multi spectator care au trait atunci, si asta a fost copilaria lor, si ei au un punct de vedere diferit cu privire la ce s-a intamplat in realitate.

A ramas in reprezentarea despre sfarsitul anilor`60 ca un moment revolutionar al schimbarilor culturale, indiferent de cliseu. Pozitia mea de baza a pornit de faptul ca acolo au fost o multime de oameni, care erau adulti, atunci cand acest lucru sa intamplat, si au avut propriile lor vieti. E la fel ca si ideea cu hipiotii care au toata atentia si „Oh, Don o sa fie uitat”.

In 1969, puteai sa stai undeva sa citesti revista Playboy si sa vezi un barbat de varsta lui Don, in costum, la cravata, care inca avea o viata implinita si succes in afaceri. Este putin probabil ca acesti oameni sa fi fost inlocuiti de tineri in pantaloni evazati si sandale. Defapt, am aratat ca istoria a fost digerata in alt fel decat s-a intamplat in realitate. Nu sunt sigur despre cele intamplate, dar incerc mereu sa vad lucrurile prin ochii personajelor mele.

Oamenii au fost foarte impresionati de scena in care Don danseaza cu Peggy, iar acea relatie a devenit, poate, ce-a mai importanta parte a serialului. Asa s-a vrut de la inceput, sa fie importanta, iar daca nu, cand v-ati dat seama de puterea relatiei dintre cele doua personaje?

Matthew Weiner: Sincer, am inceput din acest sezon, la 2 luni dupa evenimentul de celebrare a finalului din sezonul trecut. Nu am lucrat la asta pana acum. Nu e treaba mea sa dau indicatii publicului, sau altceva de genul asta, dar exista un fenomen ciudat pentru mine, ca telespectator, atunci cand oamenii imi sugereaza ca episodul de aseara ar fi fost mai bun la inceputul sezonului. Nu se face asa ceva.

Sezonul 7 a fost despre felul in care Don a stricat planurile celor din viata sa. Din cauza lui, Joan (Christina Hendricks), a pierdut multe milioane de dolari; si nu cred ca poti sa fii prieten cu cineva, care ti-a facut una ca asta. Tot el a distrus relatia lui Peggy (cu Ted Chaough, interpretat de Kevin Rahm), a adus-o inapoi in agentia de la care plecase si prin alcoolismul si impulsivitatea lui de afacerist a facut-o sa sufere.

Asa ca noi am vrut sa incepem povestea, in acest an, aratand ca el a mintit-o pe Megan (sotia lui), si nu s-a schimbat, dar a facut asta pentru ca era foarte important pentru afacerea lui, si faptul ca intre el si Peggy sunt diferente mari. Pentru mine, povestea vrea sa ne arate ca Peggy a crezut ca este sefa din ziua in care l-a concediat pe Joey, in sezonul 4 sau cand s-a intamplat.

Daca a concediat pe cineva nu inseamna ca era sefa. Nu poti sa-i acorzi unei persoane incredere si integritate in acelasi fel. Cat despre Don, el isi da seama, in timp ce urca din nou scara succesului, ca este mai important sa faca munca potrivita pentru el decat sa ii “lucreze” pe la spate pe cei din agentie.

Peggy face totul in felul ei, asta a invatat-o Don: “Procedeaza asa cum vrei”, fara sa ii impuna, si sa-i zica:”Asa trebuie sa faci“. Pana la sfarsitul primei parti din sezonul 7, o vedem ca incearca sa vinda o idee intr-un pitch si castiga, pe meritul ei. Nu poti sa ii acorzi incredere unei persoane. Don este inca mentorul lui Peggy, in relatia pe care o au. Eu descriu aceasta relatie ca o lectie de mers pe bicicleta, cand, in cele din urma, iei mana de pe ghidon si ii lasi sa mearga singuri. Asta am vrut sa se simta in acest episod.

Interesant, eu am auzit altceva de la spectatori: ei au zis ca ultimele 2 episoade ar fi fost bune pentru sfarsitul serialului.

Matthew Weiner: Tu si cu mine am mai avut discutia asta, de aceea tu stii, ca eu vreau la finalul sezonului sa se simta ca este sfarsitul intregului serial. Chiar daca au fost discutii la premiera si se intreba lumea: “Ce faceti?”, “Ce s-a intamplat?” la sfarsit te incearca niste sentimente, de implinire, de castig rezultate din toata povestea asta.

Provocarea pe care am lansat-o atunci cand am divizat sezonul 7, a fost pentru a va arata ca prima parte este totul, dar si jumatate dintr-un plan mai mare. Atunci cand a trebuit sa facem doar 7 episoade destul de bune ca sa inlocuiasca un sezon intreg ne-am dat seama ca este o mare provocare, dar am reusit prin faptul ca ne-am concentrat pe personajele principale, si am reusit, chiar daca mai avem mult de lucru.

Nu mi-a placut niciodata sa las munca neterminata, dar am invatat o lectie importanta la sfarsitul sezonului 3 (“Shut the Door, Have a Seat“), atunci am vazut-o pe Betty (atunci, sotia lui Don Draper), ca pleaca cu avionul sa obtina un divort impreuna cu copilul si iubitul, iar Don are celalalt copil pe care il lasa acasa in grija menajerei.

Dupa ce Don s-a mutat in alt apartament am stat in perioada dintre filmari sa ma gandesc daca el si Betty chiar o sa divorteze. Nu stiu niciodata cum sa inchei povestea pentru public sau ce inseamna pentru ei un sfarsit.

La fel si in povestea dintre Don si Sally, vreau intotdeauna ca sfarsitul sezonului sa inchei povestea prezentata la inceput si poate, intr-un fel, sefarsitul serialului. Oare asta inseamna ca voi reusi sa fac acelasi lucru in ultimele episoade (din 2015)? Cine stie? Astazi scriul scenariul pentru ultimul episod al serialului “Mad Men”. N-am sa primesc recomandari din partea nimanui, decat de la oamenii talentati cu care lucrez. O sa ma straduiesc sa iasa cat mai bine.

Incerci mereu sa combini dorinta personajelor tale de a fi fericite cu subiectele dramatice si de interes. Povestea s-a terminat cu bine pentru toti, in ultimul episod, numit “ Waterloo”. Ar trebui sa ne fie frica de ce urmeaza in ultimele 7 episoade.

Matthew Weiner: Sper ca oamenii au ascultat, catusi de putin, versurile melodiei si stiu ca succesul material este dulce-amarui. Nu este o viata adevarata. Nu o are nimeni. Ma intrebi daca oamenilor ar trebui sa le fie frica de ce urmeaza? Da, intodeauna ne bazam pe chestia asta. Nu trebuie sa crezi ca totul va fi bine.

Ne folosim de anumite chestii pentru a crea tensiune, dar sincer, este atat de ciudat si inexplicabil si nu stiu daca ii pasa cuiva, dar tu ai pus intrebarea. Eu si scenaristii abordam mereu povestea in felul urmator: ce s-ar intampla, mai departe, cu personajele serialului.

Noi nu facem previziuni, planuri anticipate sau strategii, asa cum crede lumea. Defapt, totul este bazat pe urmarile emotionale ale personajelor care participa la evenimentele din jurul lor. Si nu ma refer la evenimente istorice. Ma refer la intamplarile din viata personala a oamenilor din serial.

Don s-a simtit vinovat pentru ce s-a intamplat in sezonul 6. Asta nu inseamna ca cineva a vazut suferinta lui. Situatia aia a fost foarte tensionata, dupa pararea mea. Mi-a placut acea situatie cand ne-a arata latura umana, si a hotarat: “Bine, o sa fiu cuminte de acum incolo. Imi pare rau”.

Cand imi cer scuze aud cele mai rele vorbe din gura oamenilor. (rade) Mai sunt multe de aratat in serial. Sper ca oamenii si-au dat seama de faptul asta. Se vor face toate acestea. Astazi scriu finalul serialului, iar asta nu imi va permite sa vorbesc cu publicul despre ce urmeaza sa se intample in urmatoarele 7 episoade.

Ce simti acum cand scrii finalul serialului?

Matthew Weiner: Am mai scris texte in zi de sarbatoare. Am sacrificat multe sarbatoari pentru a lucra la serial. Sunt entuziasmat. Sa scrii scenariul este cel mai greu lucru, dar nu stiu. M-am simtit bine cand am vazut ca oamenii, care au fost impresionati de ultimele episoade ale serialului. Nu stiu ce sa iti spun. Traiesc intr-o lumea inconjurata de oameni foarte talentati, si toate astea Ii fac sa ia universul prea in serios.

Pentru mine, este vorba mai mult despre acomodarea cu genul de fictiune al acestui serial, care a insemnat mult pentru mine. Daca nu as avea de muncit atat de mult, m-ar apuca plansul.

Sper ca v-a placut acest interviu. Pe data viitoare.