Unul dintre cei mai respectati si influenti scriitori ai generatiei sale, promotorul farmecului latino-american, creatorul paradoxurilor omenesti si maestrul “realismului magic”, un stil literar format din elemente fantastice amestecate cu aspecte ordinare din viata de zi cu zi.
În lucrarile sale, nori de fluturi galbeni preced sosirea unei iubitori interzise. Un revolutionar devenit erou, moare singur, sarac si departe de casa. “Un om foarte batrân cu aripi enorme”, asa se numeste una din nuvelele sale, este vazut într-o curte noroioasa.
Povestea epica a scriitorului Gabriel Garcia Marquez, spusa in ultimii 87 de ani, s-a incheiat brusc, joi, pe data de 17 aprilie 2014, la resedinta situata in sudul statului Mexic. Ce doi apropiati ai scriitorului, au dat informatia publicitatii cu rugamintea de a fi pastrata intimitatea familiei indurerate si anonimitatea celor prezenti la deces.
Cunoscut de milioane de oameni sub pseudonimul: “Gabo”, Garcia Marquez a fost apreciat ca fiind cel mai bun scriitor in limba spaniola, de la Miguel de Cervantes, în secolul al XVII-lea, pana in prezent. Celebritatea literara a scriitorului mexican a dat nastere unor comparatii ale acestuia cu alte nume mari ale literaturii internationale din secolul XIX si XX, cum ar fi: Mark Twain sau Charles Dickens.
Lucrarile sale au fost speciale si melancolice, dintre acestea trebuie sa mentionam: “Chronicle of a Death Foretold” (Cronica unei morti anuntate), “Love in the Time of Cholera” (Dragoste în vremea holerei) si romanul, “Autumn of the Patriarch” (Toamna Patriarhului). Aceste scrieri au inregistrat mai multe vanzari decat orice alte opere redactate in limba spaniola. Cu exceptia Bibliei.
Romanul epic din 1967, intitulat: “One Hundred Years of Solitude” (Un veac de singuratate), a fost tradus in peste 25 de limbi si tiparir in peste 50 de milioane de copii, vandute in toate colturile lumii.
Contemporan cu Norman Mailer si Tom Wolfe, Garcia Marquez a fost, de asemenea, un scriitor versat al literaturii de non-fictiune, un gen care va deveni cunoscut sub numele de: Noul Jurnalism. Garcia Marquez a devenit cunoscut si datorita acestui gen literar, cu lucrari magistrale de naratiune non-fictionala, devenite bestseller. Un exemplu bun ar fi: “Story of A Shipwrecked Sailor” (Povestea unui marinar naufragiat), despre un marinar aflat in deriva, pe o barca de salvare, timp de 10 zile.
Lucrarile literare mai scurte decat romanul, scrise de Garcia Marquez, aveau subiecte diverse, inspirate din actualitatea vremurilor in care au fost scrise. Sunt interesante randurile scrise despre Presedintele Venezuelei, Hugo Chavez sau cartea News of a Kidnapping (Stiri despre o rapire), in care se prezinta realitatea cruda din lumea traficului de cocaina si rapiri, planuite si finantate de Pablo Escobar.
.În 1994, Garcia Marquez a fondat Fundatia Ibero-americana pentru Noul Jurnalism, care ofera instruire si organizeaza concursuri pentru a ridica standardul jurnalismului narativ si de investigatie, practicat in America Latina. Pentru cei care locuiesc in interiorul si in afara americii latine, au putut sa se recunoasca doar prin romanele sale, adevarate comori ale identitatii nationale.
Cand a primit premiul Nobel, in 1982, Gabriel Garcia Marquez, a spus despre America Latina ca este: “O sursa nesfarsita de creativitate, plina de tristete si frumusete, din care acest columbian, ratacitor si nostalgic nu este altceva decat un alt mister, peste care a dat norocul. Poeti si cersetori, muzicanti si profeti, razboinici si ticalosi, toate creatiile realitatii navalnice, de la care trebuie sa cerem putina imaginatie, pentru ca problema noastra, ce-a mai mare a fost lipsa mijloacelor conventionale prin care sa simtim ca traim”.
La fel ca multi scriitori din America Latina, Garcia Marquez a depasit lumea literelor. El a devenit un erou pentru America Latina si a fost vazut ca un aliat ramas de pe vremea liderului revolutionar cubanez, Fidel Castro si un critic al interventiei militare a Statelor Unite in Chile. Fata sa expresiva cu mustata alba si sprancene stufoase era o imagine greu de uitat.
Imposibilitatea de a primi o viza SUA, timp de cativa ani, din cauza convingerilor politice, nu a constituit un motiv de renegare sau eludare din partea unor Presedinti sau Regi. Scriitorul considera ca Bill Clinton si Francois Mitterrand se afla printre cei mai buni prieteni “prezidentiabili”.
Gabriel Garcia Marquez s-a nascut în Aracataca, un orasel columbian în apropiere de coasta Caraibilor la 6 martie 1927. El a fost cel mai mare dintre cei 11 copii ai Luisa Santiaga Marquez si Gabriel Elijio Garcia, un telegrafist si farmacist homeopat, care a avut cel putin patru copii în afara casatoriei.
Abia dupa ce sa nascut primul lor copil, parintii lui l-au lasat cu bunicii materni si sa-au mutat în Barranquilla, unde tatal sau a deschis prima farmacie homeopata, dupa care a dat faliment, traind la limita subzistentei. Scriitorul a fost crescut timp de 10 ani de catre bunica si bunicul sau, un colonel pensionar care a luptat în Razboiul de 1.000 de zile.
Garcia Marquez a publicat prima sa opera de fictiune în 1947, cand era student, trimitand o schita publicatiei El Espectador, in urma unui text scris de redactorul literar care declarat ca: “generatia tanara a poporului Columbian nu poate oferi literatura de calitate”.
Tatal sau a vrut ca el sa urmeze facultatea de drept, dar Garcia Marquez era plictist de acest domeniu, devreme ce scria frecvent in presa locala. Salariul oferit de publicatii era infim, nu putea trai de pe urma banilor castigati. In timpul unei vizite a mamei sale in Bogota, femeia l-a criticat dur pe fiu, spunand ca acesta arata ca un cersetor.
In 1955, Garcia Marquez era in calatorie prin Europa, cand Doctatorul Gutavo Rojas Pinillia a izolat orasul El Espectador interzicand celor plecati sa intre pe teritoriul columbian. Aflat in exil, tanarul scriitor si-a continuat calatoria prin tarile estice aflate sub controlul Uniunii Sovietice.
In acelasi an, s-a mutat la Roma pentru a studia cinematografia, o pasiune veche a scriitorului columbian. Dupa Roma a urma Paris, un oras intesat de intelectuali, plecati in exil din tarile latino-americane.
Garcia Marquez a revenit la Columbia în 1958 si s-a casatorit cu Mercedes Barcha, o prietena din vecinatea locurilor in care a trait. Ei au avut doi fii, Rodrigo, un regizor de film, si Gonzalo, un designer grafic.
De-a lungul anilor, Gabriel Garcia Marquez a ramas fidel publicatiilor din Bogota, pentru care scria des, continuand, in acelasi timp, sa scrie nuvele si romane devenite faimoase. Anii tineretii au fost traiti in vremuri grele, marcate de framantari politice, crize financiare, razboaie in statele vecine si greutati familiale.
Ultima sa carte, publicata inainte de implinirea varstei de 80 de ani, “Memories of My Melancholy Whores” (Amintirile curvelor mele triste), a fost publicata in 2004.
Ne pare rau sa auzim de plecarea sa, dupa 50 de ani de activitate in slujba grea a literaturii, care devine mai saraca si superficiala cu fiecare scriitor invins si neinlocuit de trecerea ireparabila a timpului.