Daca duminica am avut Judas Priest, miercuri am ajuns la Arenele Romane la alt concert marca Metalhead, Joe Satriani.
Locatie mai mica, organizare mai buna. Cozi acceptabile, preturi ca mereu, pelerine la vanzare pe un jeton ceea ce este un plus, chiar daca sunt niste amarate de pungi isi fac treaba. Si alt plus, cele cateva locuri la mese cu umbrelele de rigoare unde ne-am putut adaposti de ploaie.
In deschidere romanasii de la Arthur ca de obicei, ba cu vocal, ba fara, dar mie sincer imi plac instrumental foarte mult.
Joe Satriani, unul din cei 3 grei ai chitarii, un geniu al muzicii pe care mi-a fost dat sa il vad de 3 ori deja si pe care l-as revedea cu placere inca o data, dar care in aceasta seara la Arene a parut cam plictisit. Asta nu inseamna ca nu a facut show, sau ca genialitatea muzici sale nu a facut publicul sa vibreze, nu, doar ca parca nu a fost la fel ca ultima data.
A aparut imediat dupa ce echipa sa de muzicieni a intrat pe scena si a inceput in forta ceea ce se va transforma in aproximativ o ora si jumatate de chitara viteza, de muzica si ritm, de emotie si trairi intense transmise de Satriani prin fiecare gest, prin fiecare expresie a fetei.
in o scurta pauza, am avut si un solo de tobe interesant si bineinteles bis.
De fapt putem spune ca Satriani transpira muzica iar chitara lui parca are o fata si o personalitate proprie iar el este doar imblanzitorul ei, sau iubitul care o rasfata iar ea il rasplateste prin sunetele ce le emite.
Jocurile de lumini nu au facut altceva decat sa intregeasca atmosfera si sa patrundem ca hipnotizati in povestea spusa de chitara lui.
Concertul a facut parte din turneul “What Happens Next Tour”! si am putut asculta piese din tot istoricul Satriani.
Scurt mi-a parut pentru un concert de chitara dar cu Satriani sunt de fapt insuficiente si 3 ore, deoarece multitudinea de ritmuri, mimica, cele cateva cuvinte adresate noua si nu in ultimul rand piesele in sine parca special alese intr-o anumita ordine incat sa ne mentina spiritul treaz si mintea agitata nu au cum sa te faca sa te plictisesti. Rock instrumental la cele mai inalte cote, muzica si un muzician care demonstreaza ca o piesa transmite chiar si fara cuvinte.
Concertul a fost organizat de Metalhead.