Cand am auzit prima data de ei am fost un pic sceptica. Mi-am zis: Inca o trupa de alternativ? Ce poate avea mai special decat altele? Dar cineva mi-a spus: Nu zice nimic pana nu ii vezi pe baieti. Si i-am vazut.
Au castigat premiul Metalhead Best Alternative Newcomer 2013 si undeva prin februarie acest an i-am vazut prima data in concert.
Ce ziceam mai devreme?…Alta trupa de alternativ? Nici pe departe. Sunt ceva mai altfel, sensibilitatea lor are forta, muzica lor are viata. Doar o data sa ii asculti live si nu te mai saturi de ei. Mi-am gasit si o melodie preferata iar de curand au lansat un videoclip pentru ea. ‘’Poza’’ este ce melodie vrei, de dragoste , de despartire, depinde doar de starea ta de spirit, de ce vrei tu sa auzi.
Alt concert, aceeasi oameni. Ma apropii de ei, nu timid, cu sufletul deschis, cu mintea plina de intrebari, un pic pusa pe sotii, cu teama poate….daca dispar ca un vis…oare sunt reali?
Pareti foarte calmi si timizi, dar cand sunteti pe scena lucrurile se schimba, va metamorfozati in altceva. Care ar fi cauza? Care este de fapt e-ul cel real?
Vladimir: În viața de zi cu zi sunt foarte pașnic și calm, dar de multe ori paharul se umple de griji și de frustrări pe care le eliberez prin muzică și în concerte. Acolo încarc bateriile.
Sergiu: Nu stiu sigur daca exista sau daca simtim o diferenta reala intre on si off stage. Am zis deseori ca un concert este ca un dialog, o conversatie intre noi cei din formatie si intre formatie si public. Aruncam cu idei unu in altul curiosi de rezultat.
Cum e lumea vazuta printr-o gaura de ac? Depinde ce fel de ac e?
Vladimir: Fiecare are o zonă de confort în care se închide de lumea exterioară. Zona mea de confort este în studioul de înregistrari, care de multe ori este ca o casă. În acel studio este o cabina de control care este “Camera” mea de unde privesc lumea înconjurătoare fie prin geamul de sticlă, lume reprezentată de oamenii care calcă pragul studioului, fie un cablu de internet care face legatura cu lumea exterioară. Gaura mea de ac filtrează foarte bine tot ce se întâmplă în jurul meu. Unele găuri (radio, tv, bârfe etc.) le-am astupat demult din nevoia de a scăpa de poluarea vizuală și fonică.
Sergiu: Un peisaj greu decelabil, ce prin defectele sale starneste curiozitate.
Sergiu cum se impaca stomatologia cu bass-ul si cantatul in general? Ca sa nu zic turbina cu chitara, desi amandoua fac zgomot.
Sergiu: Sunt ca doua gaini enervante si galagioase.
Vlad de ce te-ai tuns? Ai pierdut un pariu sau e mai interesant sa faci headbanging fara plete?
Vlad: Din motive..practice, sau mai bine zis in urma unui experiment esuat de vopsire, pe care stiu sigur ca nu o sa il repet. In rest, o sa il las sa creasca la dimensiunile anterioare.
Vladimir am auzit ca tu esti creatorul aici. De unde te inspiri? Care este muza ta?
Nu sunt creatorul suprem în trupă, ce-i drept primele piese au fost compuse de mine dar, de multe ori, daca nu aduceau Sergiu sau Vlad completari, majoritatea pieselor nici nu cred ca le mai cântam. În ultima vreme am lăsat și celorlalți colegi loc să compună și să se exprime auditiv și vizual. Muza mea a fost mult timp stresul și oboseala. În acele momente compuneam cel mai mult. Nu mi-am cautat niciodata un subiect sau un stil de a scrie, versurile și muzica au ieșit din subconștient. Câteodata compun și două piese pe zi, alteori trec luni și nu iese nimic, de obicei e perioada în care merge totul prea bine, atunci “am un gol în cap, poate-i mai bine așa”
De ce ‘’Zmei’’? Care este povestea melodiei?
Vladimir: A fost o perioadă când nu exista zi fără să scriu macar un vers sau să compun ceva. Dupa ani de material adunat, eram pregătit să-mi înregistrez albumul într-un studio improvizat în apartamentul în care stăteam cu chirie, asta înainte să apară Pinholes. În timp ce înregistram o piesă, mi-au venit versurile “Hei, Hei, Zburăm cu toții aceiași zmei“, am lăsat deoparte tot ce făceam și am înregistrat-o, bineînțeles că o versiune demo. Piesa are un minut și nu are un final definit ci se termină ca orice lucru din viața mea la momentul respectiv, haotic și depresiv.
Alex, tu esti cel mai nou in trupa. Cum ai aparut in poveste?
Alex: Vladimir m-a invitat sa fac parte din trupa dupa ce a vazut in ce hal am putut sa bat la un concert cu The Brad Pits. Am ascultat piesele, mi-au placut foarte mult si totul a venit de la sine. In timp, mi-am dat seama ca nu a fost doar o intamplare ca ne-am intalnit, din fericire comunicam pe aceleasi frecvente, iar rezultatul se vede pe scena. Tind sa cred ca avem o vibratie puternica impreuna cand suntem in starea “aia”, de concert.
Acum sunt sigur ca Vladimir se simte in siguranta alaturi de colegii de trupa, stiind ca unul din membri bate bine.
Apropo de povesti. Daca ai fi un personaj de poveste ce ati fi fiecare? Precizez ca nu trebuie sa fie o poveste romaneasca neaparat.
Vladimir: ???? Nu am nici cea mai vagă idee.
Sergiu: Un chip de lut.
Hai cu o intrebare clasica. Daca ar trebui sa plecati pe o insula pustie, care ar fi cele trei lucruri pe care le-ati lua cu voi?
Alex: Un cutit, un ciocan si setul de tobe, bineinteles.
Vladimir: O chitara acustică, un aparat foto cu multe filme și un caiet de desen cu un creion.
Sergiu: O carte, o sticla de vin si o chitara acustica.
Ati inceput lucrul la un nou album, stiu ca aveti deja cateva piese. Publicul va vrea pe scena asa ca aveti putin timp de stat in studio. Cam cand preconizati ca va aparea?
Vladimir: Ne-am dori să apară în toamnă cel târziu în primăvară.
Si daca tot imi place mie piesa Poza, de ce a ajuns dintr-o piesa vesela una de despartire?
Vladimir: Perioada mea în care am scris piesa era una de pace și era pentru prima dată de foarte mulți ani când văzusem marea. Costinești, 2 mai, 2008.
Sergiu: Piesa a crescut singura. Nu stiu sigur daca intentionat s-a modificat caracterul de la prima versiune. Noi credem ca piesele, cumva, traiesc de la sine. Fiecare intelege ce simte dintr-o piesa, lucru valabil si pentru noi cei ce o cantam.
Muzica este sunet si tacere, zgomot si liniste, filozofie si meditatie. Ceva de comentat la aceasta afirmatie?
Sergiu: Poate doar de completat. Muzica poate sa ofere calm celui deranjat si sa il deranjeze pe cel calm.
Alex: Pentru mine este un alt mod de a comunica cu oamenii si tot ce ne inconjoara.
Si daca sunt la a 13-a intrebare. Sunteti superstitiosi?
Vladimir- Nu.
Sergiu: Doar cand zboara porcii.
Alex: Foarte rar.
Comercial, obisnuit, banal. Nu sunteti nimic din toate acestea. Ideea este ca muzica voastra iese din tipare. Care este povestea muzicii voastre?
Vladimir: Mult timp am fost speriat că muzica pe care o compun nu are refren și o structură fixă și am refuzat din prima zi să fac coveruri la alte piese cunoscute. Anii au trecut și nu se întâmpla nimic, părea totul în zadar (de acolo vine piesa Cum…?). Nu mi-am propus să fac pe plac nimănui și am vrut dintotdeauna sa mă simt bine cu munca mea și nu a altora, chiar dacă unele melodii seamăna cu a unor trupe mari, nu este alceva decât un tribut involuntar adus la ce îmi place să ascult. Încă sunt uimit că sunt oameni care rezonează cu noi și că nimic nu e în zadar.
Sergiu: Suntem intr-o generatie de muzicieni independenti, unde multe formatii din noua scena underground isi prezinte propria interpretare si manipulare a sunetelor. Nu reinventam roata, dar impreuna o putem face mai captivanta.
Va puteti descrie in trei cuvinte?
Zgomot liniste Zgomot.
Oamenii au inceput sa va descopere, sa va placa. Ce este publicul pentru voi? Ce fel de oameni crede-ti ca asculta muzica voastra?
Sergiu: Publicul este scopul unei formatii. Cred ca oamenii mai curiosi, cei ce vor sa gasesca legaturi intre piese, „easter eggs” si concepte ce se pastreaza pe parcursul unui album sau concert.
Alex: Publicul face parte din visul nostru de a fi pe scena. Suntem o trupa datorita dorintei de a canta in fata publicului. Nu cred ca pot eticheta oamenii care vin la concert si asculta muzica noastra. Oricine poate fi interesat sau nu de muzica noastra. Depinde in ce imprejurare se produce impactul cu “urechea”.
Vladimir: Publicul de obicei este cel care te ridică sau te izbește de pamânt. Părerile sunt de obicei în contradictoriu asupra stilului, sunt oameni care preferă “Dincolo de rai“ adică o muzică mai agresivă și alții “Camera“ mai melodic și mai calm. Sfatul meu este să ne luați ca atare și să fiți conștienți că nu putem satisface toate nevoile. Aveți dreptul de a alege ce vă place și de a da deoparte ce nu rezonează cu stilul cu care sunteți obișnuiți. Noi vom merge mai departe strict cu ce ne place nouă să cântăm.
Si daca nu v-am plictisit, enervat sau stresat prea tare… cateva cuvinte pentru noi, cei care va ascultam cu drag de fiecare data.
Vladimir: Vă mulțumim foarte mult pentru că ne dați curajul să mergem mai departe cu ceea ce ne place nouă să facem mai mult.
Alex: Va asteptam la cat mai multe concerte! Fara voi, nu ne-am fi urcat pe scena.
Sergiu: Cum ar zice the backstabber Robin Proca – „Keep the brain hungry”. Si multumim!
Mi-au facut pe plac, au fost rabdatori si am ras un pic pe marginea intrebarilor.
A urmat un concert in stilul specific Pinholes, plin de energie si pasiune. Am filmat chiar un nou videoclip pentru piesa ‚’Cum..’’, un videoclip care va fi realizat din filmarile cu telefonele mobile ale celor prezenti in sala.
Acum vrem doar sa-i revedem cat de curand, sunt oameni si artisti de care nu te poti plictisi.